Primul satelit din lemn din lume, LignoSat, o colaborare între NASA şi Agenţia spaţială niponă, JAXA, se află pe orbita circumterestră după ce a fost lansat de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) în decembrie 2024, conform unui anunţ făcut de NASA la 7 ianuarie, transmite vineri Live Science, potrivit Agerpres.
LignoSat este un microsatelit, de dimensiunea unei căni de cafea şi este realizat din lemn de magnolie. El a fost creat de JAXA şi transportat în spaţiu de NASA în cadrul unui experiment menit să demonstreze modul în care se comportă lemnul în spaţiu, parte a unei strategii de a face sateliţii mai sustenabili.
Lemnul nu arde şi nici nu putrezeşte în lipsa atmosferei şi are avantajul că la reintrarea în atmosferă va arde complet, ceea ce-l recomandă ca material biodegradabil pentru viitorii sateliţi.
După ce au testat câteva mostre de lemn prin expunerea la condiţiile din spaţiu, de la bordul ISS, în cursul anului 2024, cercetătorii au ajuns la concluzia că satelitul construit din lemn poate fi lansat pe orbită.
"Trei mostre de lemn au fost testate pentru a vedea dacă prezintă deformări după expunerea la spaţiul cosmic", conform unui comunicat al cercetătorilor din luna mai 2024. "În pofida mediului extrem reprezentat de spaţiul cosmic, ce implică variaţii uriaşe de temperatură şi expunere la radiaţii cosmice timp de 10 luni, testele au confirmat că materialul nu se descompune şi nu prezintă deformări de tipul fisurării, îndoirii, decojirii sau alte deteriorări ale suprafeţei", se mai arată în comunicat.
Cele trei mostre de lemn testate au fost lemnul de cireş, de magnolie şi de mesteacăn. Până la urmă a fost ales lemnul de magnolie pentru realizarea satelitului pentru că acest lemn este mai rezistent la procesele de producţie.
Peste 8.440 de tone de deşeuri spaţiale, printre care sateliţi scoşi din uz şi trepte folosite de rachete, aglomerează orbita terestră joasă. Metalele strălucitoare din care sunt făcute aceste deşeuri spaţiale, în special titaniu şi aluminiu, afectează vizibilitatea astronomică, mărind luminozitatea totală a cerului nopţii cu peste 10% deasupra unor mari întinderi ale planetei şi producând astfel poluare luminoasă.