Scriitorul Mircea Dinescu intervine în scandalul mediatic creat după ce Cristian Tudor Popescu l-a criticat pe David Popovici pentru că a dezvăluit că a fost visul său să își cumpere un Porsche Spyder. Dinescu spune că CTP e un personaj cu care nu te poți împrieteni și îl aseamănă cu o știucă sărată.
Scriitorul a repostat un text scris acum câțiva ani, pe vremea când era coleg cu CTP la Gândul:
Jurnalistul care i-a primit în anii ’90 pe mineri cu pîinea și magiunul solidarității, cică se desolidarizează de subsemnatul pînă în pragul gropii, de mila lui Iohannis, deși nu bănuiam că organul său poate secreta și compasiune.
Așa cum nu te poți împrieteni cu o știucă sărată, pusă pe frînghie la uscat, mărturisesc că n-am reușit să execut vreo îmbrățișare fraternă cu Cristian Tudor Popescu, în viața mea.
Asociați fiind la ziarul Gîndul, m-a invitat o singură dată la el acasă. Conducînd ca un masochist o Dacie ponosită, pe lîngă care treceau în trombă tot soiul de mașini bengoase, pînă am ajuns, am observat cum își încarcă bateriile cu ura luptei de clasă.
În căsuța lui de creație, a insistat să-mi arate templul subteran unde își elaborează blestemele. Trăgînd de un chepeng,am coborît pe o scară de fier-beton într-o cavernă,cu o masă de lucru mizeră,la care geniul pustiu și sărac își producea veninul.
Dacă nu l-aș fi văzut depunînd un mărunțiș rămas de pe urma privatizării dubioase a ziarului Scînteia, în valoare de vreo trei sute de mii de dolari, ca să devină acționarul majoritar al jurnalului Gîndul, poate că i-aș fi plîns de milă. Mi-am păstrat însă lacrimile pentru mine, care cu greu obținusem un împrumut pentru douăzeci la sută din acea afacere de publiciști miopi. Atunci mi-am dat seama că, în realitate, eu sînt proletarul și el este, de fapt, împăratul în trening care practică indignarea ca pe un hobby, după orele de tenis.
I-aș recomanda Înăcritului că mult mai sănătos ar fi să se despartă de sine însuși, fiindcă de mine se poate considera despărțit încă de la naștere.