Departe de câmpurile de luptă din Ucraina, Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia se confruntă pe un al doilea front într-o luptă pentru sectorul energiei nucleare și controlul lanțurilor de aprovizionare cu uraniu.
În timp ce războiul din Ucraina s-ar putea să fi ajuns într-un impas pe fondul unei căutări pentru o încetare a focului, Rusia câștigă în mod clar lupta pentru energia nucleară – cel puțin deocamdată, scrie Anthony J. Tokarz într-un comentariu pentru EURASIANET.
- Anthony J. Tokarz - lucrează în tehnologia apărării și este candidat la masterat la Universitatea Columbia, unde cercetarea sa se concentrează pe impactul geopoliticii asupra sistemelor financiare. Înainte de Columbia, a fost bancher și a oferit consultanță politică.
„Atâta timp cât Rusia continuă să domine piețele mondiale de energie nucleară, va continua să amenințe Ucraina – și lumea”, arată analistul.
„Rosatom, entitatea nucleară controlată de statul rus, deține o poziție de conducere în sectorul energetic decarbonizat, ceea ce permite Kremlinului să depășească cu mult clasa sa de greutate geopolitică și să aprofundeze relațiile economice cheie în ciuda sancțiunilor occidentale, în timp ce umple depozitele guvernului cu fonduri atât de necesare pentru a rămâne în lupta din Ucraina.
Potrivit unor estimări, Rosatom deține 50% din piața globală a energiei nucleare, operând chiar și în statele membre NATO, și anume Turcia și Ungaria.
Nefiind supusă sancțiunilor occidentale până în prezent, Rosatom și-a văzut veniturile crescând de la aproximativ 12 miliarde de dolari în 2022, anul în care Rusia și-a dezlănțuit atacul pe scară largă asupra Ucrainei, la 18 miliarde de dolari anul trecut, o creștere de 50% în doi ani.
Astăzi, Rosatom construiește 26 din cele 59 de reactoare nucleare aflate în prezent în construcție în lume, dintre care doar două sunt în Rusia.
Controlul Rosatom pe piața internațională va crește și mai strâns pe termen scurt, având în vedere influența sa tot mai puternică asupra aprovizionării cu uraniu necesară pentru operarea reactoarelor.
Criza din Niger
O lovitură de stat care în 2023 a dus la răsturnarea unui guvern pro-occidental în statul african Niger, un rezultat cu ramificații majore pentru lanțul global de aprovizionare cu uraniu.
Niger exploatează aproximativ 5% din rezervele globale de minereu de uraniu de înaltă calitate. Rusia controlează acum aceste provizii, deoarece forțele americane și franceze s-au retras din țară. Acest lucru subminează rezistența sectorului nuclear francez și adâncește dependența americană de importurile rusești de uraniu îmbogățit.
Un articol recent din Le Monde a descris Africa ca fiind o linie de front între Rusia și Occident. Dacă acesta este cazul, lupta acolo este în principal pentru uraniu și alte minerale critice.
Acest fapt cheie ajută la explicarea de ce Rusia a lucrat atât de mult pentru a reduce influența franceză și americană pe continent.
Pierderea Nigerului va avea cu siguranță un impact negativ asupra Franței, fostul stăpân colonial al țării, care a devenit o putere nucleară în parte datorită accesului său la uraniu din Niger.
Acoperirea mai largă a Rusiei în regiunea Sahel include parteneriate de securitate, acorduri de resurse și campanii de propagandă, dar aceste instrumente de guvernare sunt ancorate în capacitatea dovedită a Rusiei de a extrage și rafina resursele naturale care sunt esențiale pentru dezvoltarea energiei nucleare.
Într-adevăr, expansiunea Rusiei în Africa demonstrează o concentrare neobosită pe controlul fiecărei părți a lanțului de aprovizionare cu energie nucleară, de la aprovizionarea cu materii prime până la construcția, întreținerea și dezafectarea reactoarelor.
Kremlinul și-a menținut mult timp o poziție dominantă asupra aprovizionării cu uraniu din Asia Centrală. Potrivit Alianței Nucleare Mondiale, Kazahstanul este responsabil pentru producerea a aproximativ 43% din aprovizionarea mondială, în timp ce Uzbekistanul produce 6,7% și Rusia însăși 5,1%. Kazahstanul și Uzbekistanul exportă uraniu în diferite țări, dar Rusia își păstrează în prezent capacitatea de a pune presiune pe Astana și Tașkent în moduri care pot perturba aprovizionarea cu uraniu către alte țări.
Diplomația nucleară rusă se extinde mult dincolo de Africa și Asia Centrală.
Datorită influenței sale asupra lanțurilor de aprovizionare cu uraniu, Rusia a găsit parteneri gata în Asia de Sud-Est, unde comercializează energie pentru sprijin diplomatic. În cuvintele unui analist citat într-un articol al New York Times despre legăturile dintre Rusia și Myanmar, "Rusia este ultima soluție diplomatică" pentru statele sancționate de Occident.
Mai mult decât atât, Rusia își oferă parteneriatul statelor care caută o cale de mijloc între SUA și China, așa cum a demonstrat un parteneriat recent cu Vietnamul.
Moscova poate chiar să-și folosească puterea lanțului de aprovizionare cu uraniu ca pârghie în relațiile sale cu Statele Unite.
Potrivit Administrației pentru Informații Energetice din SUA, 12% din importurile de uraniu în SUA vin din Rusia, în plus față de 36% din Uzbekistan și Kazahstan. Pentru a contracara această potențială vulnerabilitate, administrația Trump a adoptat reguli în martie pentru a stimula producția internă de minerale critice, inclusiv uraniu.
În timp ce Kremlinul are acum avantajul în rivalitatea globală privind energia nucleară și lanțurile de aprovizionare asociate, dominația sa pe termen lung este departe de a fi asigurată. Statele Unite și Uniunea Europeană au acum oportunitatea de a recupera o cotă de piață din Asia Centrală, curtea din spate a Rusiei.
Până acum, energia nucleară și mineralele critice au dominat agenda diplomatică a Asiei Centrale în 2025.
Liderii americani și europeni și-au exprimat interesul de a ajuta statele din Asia Centrală să dezvolte capacități de energie nucleară și în pământurile rare din regiune.
Summitul Asia Centrală-UE, care s-a încheiat pe 4 aprilie, a petrecut mult timp discutând despre consolidarea cooperării în sectorul minier.
Interesul reciproc este evident. Acum, depinde de Statele Unite și Uniunea Europeană să ducă la bun sfârșit toate discuțiile lor și să facă investiții solide și substanțiale pentru a recâștiga cota de piață și, în cele din urmă, pentru a slăbi acoperirea globală a Rusiei”, arată analiza.