Familiile monoparentale din România sunt mai defavorizate financiar decât cele din Europa de Vest: un părinte singur trebuie să muncească mai multe ore pe săptămână pentru a ieși din sărăcie[1], iar costul creșterii a doi copii este la fel de mare ca și pentru o familie cu ambii părinți, în vreme ce în Europa de Vest, datorită diverselor scheme de ajutor social, costul este mai mic. Aceste informații sunt prezentate de Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich Ebert România.
Costul mediu net al creșterii copiilor[2] în România, între 2018-2022, raportat la un venit mediu, este similar atât pentru familiile compuse dintr-un singur părinte (monoparentale) cât și pentru familiile compuse din ambii părinți. Aceasta contrastează cu media țărilor OCDE, unde costul este mai redus pentru familiile monoparentale.
Media OCDE arată că, pentru o familie cu doi copii de 2 și 3 ani, în care ambii părinți lucrează – unul având un salariu mediu, iar celălalt câștigând 67% din salariul mediu –, costurile reprezintă 13,6% din salariul mediu. În schimb, pentru o familie monoparentală cu un salariu mediu și doi copii de 2 și 3 ani, costurile se ridică la 8,6% din salariul mediu. Media pentru România este de 10,8% pentru ambele tipuri de familie[3].
România se situează sub media OCDE ca și cost mediu net al creșterii copiilor pentru o familie cu ambii părinți, dar peste media OCDE când vine vorba de familiile monoparentale. Situația este la fel în majoritatea țărilor din Centrul și Estul Europei, unde costurile sunt similare atât pentru familiile monoparentale cât și pentru cele cu ambii părinți. Excepția sunt Bulgaria și Croația unde costul pentru familiile monoparentale este de 4,4% respectiv 3.2% din salariul mediu, iar pentru familiile biparentale este de 6,4% respectiv 5,8%. În țări din Europa de Vest, unde prestațiile sociale pentru familiile monoparentale sunt mai obișnuite, se remarcă un cost redus pentru familiile monoparentale. De exemplu, în Franța, costul mediu pentru o familie monoparentală este aproximativ la jumătate față de o familie biparentală (5,8% vs 11,4%). La fel și în Finlanda (11,8% vs 17,6%), Danemarca (5% vs 11%), Olanda (9% vs 18,8%), sau Marea Britanie (17,4% vs 25,4%).
Mai mult, în România, o persoană care crește singură doi copii, plătită cu salariul minim, trebuie să muncească 46 de ore pe săptămână ca să iasă din sărăcie, comparativ cu doar 20 de ore dacă ar fi plătită cu salariul mediu. Situația este mai bună dacă persoana nu are copii, trebuind să muncească 33 de ore săptămânal pe salariul minim sau 14 ore dacă are un salariu mediu. Angajații din România trebuie să muncească mai multe ore dacă au copii, indiferent de nivelul de salariu comparativ cu media OCDE. Aceste date indică faptul că atunci când vine vorba de familiile monoparentale, acestea sunt foarte defavorizate din punct de vedere financiar.
Aceste date evidențiază că în România sprijinul financiar pentru familiile monoparentale este insuficient. Pentru a se alinia cu standardele europene, România trebuie să își întărească politicile de susținere financiară a familiilor monoparentale. Mai mult, aceste costuri sunt evident mai mari pentru familiile care câștigă salariul minim pe economie. În consecință, în România este nevoie de o politică socială mai largă care să adapteze nivelul salariului minim la costurile reale ale vieții (vezi coșul minim de consum pentru un trai decent), pentru a putea permite și celor cu venituri minime să aibă un trai decent.
*
[1] Pragul sărăciei este calculat ca 50% din venitul median din țară.
[2] Acest indicator măsoară costurile nete pentru părinții care folosesc servicii de îngrijire a copiilor cu normă întreagă (de exemplu creșe și grădinițe, publice sau private), scăzând din costul brut prestații sociale precum alocații pentru îngrijirea copilului, reduceri fiscale, reduceri de taxe și majorări ale altor drepturi de prestații sociale.
[3] Sursa: OCDE https://www.oecd-ilibrary.org/employment/net-childcare-costs/indicator/english_e328a9ee-en
Friedrich-Ebert-Stiftung e.V. in Deutschland, Godesberger Allee 149, 53175 Bonn, Tel. +49 228/883-0 und Hiroshimastr. 17, 10785 Berlin, info@fes.de, Vereinsregister Bonn, VR2392, Amtsgericht Bonn; Vorsitzender des Vorstandes: Martin Schulz, Geschäftsführendes Vorstandsmitglied: Dr. Sabine Fandrych