Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Cea mai importantă zi din viața statului Republica Moldova devine ziua de 3 noiembrie, când va avea loc turul doi al alegerilor prezidențiale. Devine o zi decisivă în lumina bombelor și rachetelor care cad în orașele ucrainene din imediata apropiere de noi. Întrebarea pe care mi-o pun e cum aceste bubuituri asurzitoare, care vor cădea și în ziua votului, ne vor influența opțiunile. Ce vom alege: apropierea de Europa sau revenirea în brațele Kremlinului? Dar, indiferent, pentru cine ne vom da votul, e clar că alegerea noastră va fi influențată și de detunăturile proiectilelor rusești din Odessa sau Reni, care ne vor redeștepta vulcanul fricii de ruși, adânc înșurubat în subconștientul fiecăruia dintre noi.
Vuietul rachetelor rusești le-au auzit și părinții sau bunicii noștri, de la care am și moștenita frica de cotropitorii din Est. Alegerile de pe 20 octombrie însă ne-au arătat că reacțiile noastre în fața pericolului rusesc au fost total opuse, divizându-ne în două tabere antagonice.
M-am întrebat în dimineața zilei de 21 octombrie oare cei care au pus ștampila pe NU nu au aflat și ei că rușii au ucis sute de mii de oameni nevinovați în Ucraina și i-au pus pe drumuri pe milioane de bărbați, femei și copii, pe care i-au lăsat fără case? Oare nu știu ce-au făcut rușii la Bucea, Izium sau Irpin? Oare nu au auzit despre cum soldații ruși au violat copii sub ochii mamelor lor? Sau mame sub ochii copiilor? E imposibil să nu fi știut. Iar dacă știau asta cum de au votat NU la referendum și l-au trimis în turul doi pe Alexandr Stoianoglo?
Cum se explică votul lor?
Ar exista trei ipoteze, că și-au vândut votul rușilor, că sunt victime ale propagandei rusești și că știau prea bine ce fac. Despre primele două ipoteze a vorbit foarte multă lume și n-am să mai insist și eu. Nici vorbă, au existat și asemenea votanți, dar eu aș vrea să mă opresc un pic la cea de-a treia categorie. Acești votanți i-au așteptat pe ruși din primele zile de independență. Dacă soldații ruși ar intra în Chișinău, ei le-ar ieși în întâpinare cu drapele rusești, cu flori și pâine și sare. Sau ar pune mâna pe arme, pentru a lupta contra noastră alături de ocupanții ruși.
Există și asemenea oameni, care vor vota pe 3 noiembrie pentru revenirea republicii Moldova în interiorul lumii ruse. Ei nu sunt victime ale propagandei ruse și nu-și vând voturile, ei chiar așa gândesc. Pe ei bombele care cad în Ucraina nu-i sperie, ci îi bucură. Ei salută invazia rusă în Ucraina și nu o critică. Pentru ei, Putin nu e un criminal, ci un erou. Din fericire, ei nu predomină printre votanții lui Stoianoglo, a Victoriei Furtună, a lui Tarlev sau a Irinei Vlah. Sunt o minoritate. Prevalează cei care se uită în gura propagandiștilor ruși sau stau cu mâna întinsă în fața sediilor firmelor lui Șor și a acoliților lui. Întrebarea e cum să-i trezim pe acești votanți. Cum să-i facem să audă și ei exploziile bombelor rusești în Ucraina. Cum să-i facem să afle că rușii în fiecare zi ucid oameni nevinovați la câteva sute de kilometri de țara noastră. Cum să-i facem să conștientizece că aceeași soartă ne pândește și pe noi, dacă ne vor invada țara. Inclusiv pe ei, pentru că aviatorii ruși nu-i vor întreba cu cine ține atunci când le vor bombarda casele. Prea puțin timp avem până pe 3 noiembrie ca să-i convingem să voteze cu inima și mintea. Dar destul până la alegerile din vară ca să le deschidem ochii. Acum toate eforturile noastre ar trebui să le depunem pentru a-i convinge să iasă la vot pe cei care știu prea bine că Putin e un ucigaș, dar nu au vrut să iasă pe 20 octombrie, cine știe de ce. Eu cred că votul lor va înclina balanța.
Eu voi ieși la vot pe 3 noiembrie, pentru că știu că în ace zi se va da cea mai importantă bătălie pentru viitorul republicii Moldova, noi trebuind să alegem cu cine să fim: cu Europa sau cu Kremlinul, cu ucigașii de femei gravide și violatorii de copii sau cu oamenii luminii și a culturii.
Eu o voi vota pe Maia Sandu.
Alegând-o pe Maia Sandu, eu aleg să spun NU războiului și să zic DA securității și luminii.
Ca bombele rusești să nu cadă și la Chișinău, eu o voi vota pe Maia Sandu.
Când voi intra pe 3 noiembrie în secția de vot, voi ști că de votul meu depinde viitorul țării noastre.
Pe 3 noiembrie eu voi alege Europa.