Pablo D’Ambrosio, unul dintre regizorii filmului „Food for Profit”, prezent luni la prima proiecţie a documentarului din cadrul Astra Film Festival de la Sibiu, a spus că filmul a şocat la Bruxelles, atunci când le-a fost prezentat eurodeputaţilor. „Ideea de a face acest film a fost să vedem şi noi în Europa ce mâncăm, cum se produce ceea ce mâncăm, era vorba despre conştientizare, nu am vrut să discriminăm, să facem un film împotriva fermelor de animale”, a declarat el la dezbaterea „Carnea noastră cea de toate zilele”, moderată de Andreea Stroe, potrivit news.ro
„Este un documentar de investigaţie şi ancheta a ocupat o mare parte a timpului, respectiv doi ani, şi numitorul comun al acestor ferme este faptul că primesc bani europeni. Am petrecut 18 luni la Bruxelles. Politicienii ne oferă un discurs când de fapt realitatea este alta iar banii vin din politica agricolă comună şi din Pactul Verde care se presepune că susţine o agricultură biologică, când de fapt realitatea este alta”, a punctat regizorul italian la discuţia de după proiecţie.
Fermele industriale de animale ar trebui să nu mai fie subvenţionate, este mesajul din finalul filmului.
„Food for Profit”, care documentează părţile întunecate ale producţiei alimentare globale, a fost realizat de Pablo D’Ambrosio împreună cu Giulia Innocenzi, timp de cinci ani.
Documentarul analizează critic dominaţia corporaţiilor multinaţionale în producţia globală de alimente. Producţia dezvăluie modul în care controlul corporativ compromite sănătatea, sustenabilitatea mediului şi economiile locale. Prin combinarea unor imagini impresionante, poveşti personale şi perspective ale experţilor, filmul provoacă spectatorii să reconsidere implicaţiile agriculturii industriale şi pledează pentru un sistem alimentar mai sustenabil şi echitabil.
Filmul a fost prezentat în Parlamentul European în februarie.
„Reacţiile au fost în general de şoc şi acolo. Nu au văzut mulţi eurodeputaţi filmul, dar sala a fost plină. În mare parte, şi-au trimis lobbyşti şi am văzut ulterior şi repercusiuni la nivelul Uniunii Europene pentru că cei doi eurodeputaţi pe care i-aţi văzut, Paolo de Castro şi Clara Aguilera nu au mai candidat la alegerile de anul acesta. Impactul a fost foarte mare şi în Italia, şi în Spania şi, prin urmare, au simţit că nu vor mai avea susţinere. Ceea ce a fost o victorie pentru echipa de filmare. Paolo de Castro avea de 20 de ani poziţia aceasta la Bruxelles fiind o persoană foarte influentă”, a mai spus D’Ambrosio.
Nicu Ştefănuţă, vicepreşedintele Parlamentului European, care nu a putut fi prezent la discuţie, a răspuns la câteva întrebări legate de problematica lobby-ului la Bruxelles şi de subvenţionarea agriculturii intensive şi care ar fi soluţiile pe viitor.
Familiarizat cu temele din acest documentar, Nicu Ştefănuţă, europarlamentar independent, a spus că „majoritatea temelor din film sunt adevărate însă există şi îmbunătăţiri. Când am intrat noi în UE, majoritatea avicolelor erau cu pui în cutii, cu pui care se mâncau uneori unii pe alţii. Ceea ce aţi văzut în film este totuşi un avans a ceea ce făceam noi în România. Uniunea Europeană a cerut eliminarea creşterii animalelor în cutii. Ceea ce oripilează privitorul în 2024 ar fi şocat în 2007, atunci când am intrat noi în UE”.
În ceea ce priveşte lobby-ul, „munca de europarlamentar este suficient de bine plătită încât să te mulţumeşti cu asta, dar avem colegi care sunt în paralel doctori, avocaţi, oameni de afaceri, fermieri, care primesc mai multe salarii. Eu nu aş face asta. Mi se pare neetic. Întâlnirea de luni are de-a face cu noul cod etic al europarlamentarilor”, a subliniat europarlamentarul.
„O alimentaţie bazată mai mult pe proteine vegetale este un lucru bun. Să nu credeţi că Verzii impun tuturor să fie vegetarieni sau vegani, este vorba de a preţui mai mult resursele, de a proteja mai mult planeta. Modul de viaţă nomadic, cu oieri, face parte din protejarea naturii. Modul de a face agricultură, nu intensivă, ci aşa cum se făcea pe vremuri, este mult mai interesant, practicile agricole vechi din istorie sunt mult mai respectuoase cu mediul. Bătrânii nu dădeau cu băţul în cap aşa cum se vede din acest documentar. Nu vreau să-i urâţi pe toţi cei care produc proteină animală din cauza acestui documentar, ci să luaţi lucrurile făcute modern, care nu înseamnă neapărat mai bine, să păstrăm ceea ce este bun”, a transmis acesta.
În noul mandat, ca membru în Comisia de Agricultură, Nicu Ştefănuţă spune că vrea să se asigure „că practicile tradiţionale, produsele locale, nu trebuie transportate mii de kilometri şi că agricultura nu intensivă ci cea tradiţională este promovată”.
„Îi felicit pe regizori, vreau să le zic că au dreptate, aşa este, au pus reflectoarele pe o realitate crudă”, a afirmat Ştefănuţă în final.
În cadrul dezbaterii, publicul a aflat şi că, la nivel european, anul acesta, se discută despre plasarea pe etichete informaţii despre bunăstarea animalului, ceea ce ar asigura cumpărătorul că aduce acasă o bucată de carne sau o sticlă de lapte care provin din ferme sustenabile.
„Politica agricolă comună este cel mai finanţat sector economic din UE. La ultimul exerciţiu financiar, a primit 33% din bugetul total. Majoritatea celor care primesc finanţări prin subvenţii sunt fermierii industriali, cei care cresc animale, plante tehnice. Ţăranii sunt în majoritate excluşi de la aceste finanţări din bani publici”, a spus la dezbatere Ramona Duminicioiu, preşedinte al Asociaţiei Eco Ruralis.
Principalul motiv pentru care echipa italiană a făcut acest film a fost pentru că era important ca şi europenii să ştie cum stau lucrurile la ei acasă. „Ideea era să vedem şi noi în Europa ce mâncăm, cum se produce ceea ce mâncăm, era vorba despre conştientizare, nu am vrut să discriminăm, să facem un film împotriva fermelor de animale. Principalul factor este preţul. Dacă preţul este unul redus, atunci cel mai probabil vorbim despre mâncare produsă în genul acesta de ferme şi consecinţele sunt asupra mediului şi sănătăţii umane”, a punctat regizorul.
El a rezumat: „Nu cred că viitorul va fi mâncarea artificială. Dacă vom consuma carne, măcar să ştim de unde provine. Trebuie să înţelegem că noi consumăm prea multă carne, nu ţin lecţii nimănui, dar este un fapt. Nu spun că ni s-a impus, dar trebuie să fim conştienţi de ce mâncăm”.