Tradițiile de nuntă sunt pline de simboluri și obiceiuri care au traversat generații și continente. Unul dintre cele mai cunoscute este aruncarea cu orez la ieșirea mirilor din biserică sau primărie, un gest care, deși astăzi este adesea perceput ca un simplu moment festiv, are o istorie bogată și o semnificație profundă.
Originară din Antichitate, această tradiție precede chiar creștinismul. Celții aruncau cu mei pentru a atrage binecuvântările zeilor, pentru fertilitate și prosperitate, în timp ce romanii foloseau grâu cu același scop. În Asia, orezul a fost și este văzut ca un simbol al abundenței și un dar al naturii, ceea ce explică de ce a devenit alegerea ideală pentru a însoți începutul unei noi vieți în doi.
Dincolo de simbolismul abundenței și fertilității, fiecare bob de orez aruncat este asociat cu o dorință de bine: dragoste, sănătate, copii sau belșug. Aruncarea orezului este, astfel, o formă de binecuvântare colectivă, exprimată într-un mod festiv și vizual spectaculos.
Tradiția este prezentă în forme variate în întreaga lume. În Italia, invitații aruncă bomboane sau nuci glazurate, în timp ce în Polonia obiceiul include și aruncarea de monede, pentru prosperitate. În India de Est, florile iau locul cerealelor, iar în Maroc se folosesc curmale și smochine.
Totuși, în ultimii ani, din motive estetice sau ecologice, tot mai multe cupluri aleg alternative la orez, arată site-ul brides.com. Petalele de flori, lavanda uscată, confetti biodegradabile sau chiar bule de săpun au devenit variante populare. Pe lângă faptul că sunt prietenoase cu mediul, aceste opțiuni oferă un plus de eleganță și originalitate ceremoniilor de nuntă.
Indiferent de forma pe care o ia, acest gest rămâne un simbol al dorinței de a însoți începutul unei căsnicii cu binecuvântări, speranțe și bucurie colectivă.