Povestea lui Iuda Iscarioteanul, apostolul care L-a trădat pe Iisus Hristos în schimbul a 30 de arginți, este una dintre cele mai cunoscute, dar și controversate, din istoria creștinismului. De-a lungul secolelor, numeroși teologi, istorici și credincioși s-au întrebat cum a sfârșit, de fapt, Iuda – iar Biblia oferă două versiuni diferite despre moartea acestuia.
Potrivit Evangheliei după Matei (27:3-10), Iuda a fost măcinat de remușcări după ce Iisus a fost condamnat la moarte. El a încercat să returneze cei 30 de arginți preoților, spunând: „Am greșit vânzând sânge nevinovat”. Cum aceștia au refuzat să primească banii înapoi, Iuda i-a aruncat în templu, după care s-a spânzurat. Preoții au folosit arginții pentru a cumpăra „Țarina Olarului”, numită ulterior „Țarina Sângelui”.
Într-o altă relatare, din Faptele Apostolilor (1:16-20), se spune că Iuda ar fi cumpărat el însuși țarina și, căzând cu fața în jos, a plesnit în două, iar organele i s-au vărsat. Această versiune descrie o moarte violentă, interpretată adesea ca un semn al condamnării divine.
Mulți exegeți biblici consideră că cele două versiuni pot fi complementare: Iuda s-ar fi spânzurat, iar trupul său, descompus sau căzut, ar fi suferit o moarte fizică brutală. Indiferent de relatare, moartea lui Iuda este privită în tradiția creștină ca un simbol al trădării, al remușcării târzii și al pierderii speranței în iertare.
Iuda, originar din Keriot și singurul apostol care nu provenea din Galileea, era responsabil de punga comună a apostolilor. Evanghelia după Ioan îl descrie și ca pe un hoț care fura din banii grupului (Ioan 12:6). Momentul trădării este asociat cu Miercurea Mare, când Iuda a acceptat plata pentru a-L preda pe Iisus autorităților religioase.
Cei 30 de arginți au o semnificație simbolică profundă: în Vechiul Testament (Exod 21:32), era prețul unui sclav. De-a lungul timpului, aceștia au devenit un simbol universal al trădării și al vânzării valorilor sacre, fiind invocați frecvent în artă, literatură și discursul popular.
În teologia ortodoxă, se subliniază contrastul dintre Iuda și Petru – ambii L-au trădat pe Iisus, însă doar Petru a cerut iertare. Iuda, în schimb, a ales calea disperării și a sfârșit tragic, fără să mai ceară îndurare.
Figura sa continuă să fascineze și să provoace întrebări legate de vină, liber arbitru, pocăință și mântuire. În icoanele ortodoxe, este adesea reprezentat primind punga cu arginți, în opoziție cu imaginea lui Iisus spălând picioarele ucenicilor.
Povestea lui Iuda rămâne o lecție profundă despre alegeri, responsabilitate și prețul iertării pierdute.