Importul de gaze naturale în UE este o axă centrală a politicii sale energetice, deoarece depinde în mare măsură de resursele energetice importate pentru a-și acoperi nevoile. Gazul natural este folosit în UE în principal pentru producerea de energie electrică, încălzirea locuinței și procesele industriale. Peste 30% din gospodăriile din UE sunt încălzite cu gaz natural. Gazele naturale sunt transportate în principal prin conducte, în timp ce utilizarea terminalelor de regazificare a gazelor naturale lichefiate (GNL) a crescut semnificativ în ultimii ani, scrie energypress.gr.
Conductele de gaze naturale sunt cea mai răspândită și economică metodă de transport a gazelor naturale. În Europa, principalele conducte sunt:
(a) conducta Yamal-Europe pentru transportul gazelor naturale din Rusia prin Belarus și Polonia până în Germania,
(b) conducta TAP (Trans Adriatic Pipeline) pentru transportul gazelor naturale din Azerbaidjan prin Turcia, Grecia, Albania și Italia, oferind o sursă alternativă importantă pentru Europa,
(c) conducta TurkStream pentru transportul gazelor naturale rusești prin Marea Neagră și a Turciei către Europa de Sud,
(d) conducta transsiberiană (sau conducta Urengoy–Pomary–Uzhhorod) pentru transportul gazelor naturale rusești prin Ucraina către Europa centrală,
(e) conductele Nord Stream 1 și 2 pentru transportul gazelor naturale rusești direct în Germania prin Marea Baltică (Nord Stream 1 a funcționat până în 2022, dar din cauza evoluțiilor geopolitice, funcționarea sa a fost suspendată și Nord Stream 2 finalizate în 2021, dar niciodată puse în funcțiune)
(f) conductele TENP și NEL care privesc rețelele interne de conducte care leagă diferite țări din Europa de Vest și Centrală, distribuind gaze naturale din principalele puncte de intrare.
Nevoia crescută de diversificare a surselor de energie a condus la dezvoltarea rapidă a infrastructurii de regazificare a GNL în Europa
După cum se discută mai jos, nevoia crescută de diversificare a surselor de energie a condus la dezvoltarea rapidă a infrastructurii de regazificare a GNL în Europa. Terminalele de regazificare GNL permit importul de GNL din zone îndepărtate precum SUA, Qatar și Algeria. În Europa, principalele terminale de regazificare GNL sunt situate (a) în Spania, care are cele mai multe terminale de regazificare GNL din Europa, acoperind o parte semnificativă din cererea Europei de Sud, (b) în Țările de Jos (Gate Terminal), un hub pentru importul de GNL în Europa de Nord, (c) în Italia și Grecia, jucând un rol central pentru Europa de Sud și Balcani și (d) în Germania, unde construiește terminale plutitoare de regazeificare a GNL pentru a reduce dependența de Gaze naturale rusești (trei unități plutitoare de stocare și regazificare a GNL (FSRU) sunt în prezent în funcțiune și două FSRU suplimentare urmează să fie puse în funcțiune la începutul anului 2025).
Criza gazelor naturale care a avut loc în Europa în anul 2022 a fost una dintre cele mai importante provocări energetice și geopolitice ale erei moderne. Efectele sale nu s-au limitat la prețurile energiei, ci s-au extins la economie, societate și stabilitatea geopolitică. Cauzele crizei au fost războiul din Ucraina care a început în februarie 2022 și a provocat perturbări serioase pe piața gazelor naturale. Rusia, unul dintre cei mai mari furnizori de gaze naturale către Europa, a redus drastic exporturile prin conducte, folosind gazul natural ca instrument de presiune geopolitică. Multe țări europene, în special Germania, Italia și Ungaria, au fost puternic dependente de gazele naturale rusești, ceea ce a evidențiat vulnerabilitățile sistemului lor energetic.
Care au fost consecințele crizei? Prețurile gazelor și energiei electrice în UE au crescut vertiginos, punând presiune financiară asupra gospodăriilor și întreprinderilor. Multe sectoare industriale au fost afectate negativ, în special industria chimică, sectorul transporturilor și agricultura, unde gazele naturale sunt utilizate ca materie primă sau sursă de energie. Criza a stârnit proteste și neliniște socială, deoarece cetățenii s-au
confruntat cu facturi mari la energie și costuri de trai în creștere. Având în vedere consecințele de mai sus, UE a căutat noi surse de energie, consolidând cooperarea cu țări precum SUA, Qatar și Norvegia, întărindu-și, în același timp, independența energetică prin investiții în tranziția energetică. Au fost introduse măsuri pentru reducerea consumului de energie, precum limitarea încălzirii și iluminatului în spațiile publice. UE a avansat cu măsuri de accelerare a tranziției energetice cu investiții semnificative în surse regenerabile de energie, precum și în tehnologiile de stocare a energiei și hidrogen. Reglementarea piețelor de energie și măsuri precum plafonarea prețurilor și subvențiile au fost implementate pentru a proteja consumatorii.
Impactul războiului din Ucraina
Războiul din Ucraina a necesitat diversificarea aprovizionării cu energie pentru țările UE. Diversificarea este un proces lung și costisitor, care necesită investiții în infrastructură, de exemplu în construcția de noi conducte și terminale de regazificare GNL. Investițiile în dezvoltarea ulterioară a infrastructurii GNL au fost tratate ca proiecte de interes comun al UE, beneficiind de proceduri simplificate și, în unele cazuri, de cofinanțare prin Facilitatea Conectarea Europei. În acest fel, UE a trecut la GNL de la furnizori alternativi și a sporit utilizarea instalațiilor de depozitare. Importul de GNL este un mijloc de diversificare a furnizorilor și a rutelor utilizate de UE pentru furnizarea de gaze naturale. În prezent, UE este cel mai mare importator de GNL din lume.
Astăzi, importurile de gaze naturale din Rusia au scăzut drastic, în timp ce volumele importurilor de GNL de la furnizori de încredere precum SUA și Norvegia sunt în creștere. Ponderea importurilor UE de gaze naturale din Rusia a scăzut de la 40% în 2021 la aproximativ 15% în 2023. Această reducere a fost posibilă în principal de o creștere bruscă a importurilor de GNL și de o scădere generală a consumului de gaze din UE. Datorită investițiilor în terminalele de regazificare GNL, capacitatea UE de import de GNL a crescut cu 40 de miliarde de metri cubi în 2023, iar încă 30 de miliarde de metri cubi sunt de așteptat să fie puse la dispoziție în 2024.
Norvegia și Statele Unite au fost principalii furnizori de gaze naturale în 2023. Norvegia a furnizat aproape 30% din toate importurile de gaze naturale. Furnizori suplimentari sunt țările din Africa de Nord, Regatul Unit și Qatar. În 2023, UE a importat peste 120 de miliarde de metri cubi de GNL. În 2023, SUA au fost cel mai mare furnizor de GNL către UE, reprezentând aproape 50% din totalul importurilor. În 2023, importurile din SUA aproape s-au triplat față de 2021. Cei mai mari importatori de GNL din UE sunt Franța, Spania, Țările de Jos, Belgia și Italia.
Recent, la 1 ianuarie 2025, fluxul de gaze naturale prin conducta Transsiberiană (Rusia-Ucraina-Europa Centrală) a fost întrerupt după ce Ucraina a refuzat să reînnoiască acordul, care a permis Rusiei să exporte gaze naturale prin conducta menționată în Europa.
A fost programată expirarea acordului privind gazele naturale, dând timp țărilor europene să elaboreze planuri alternative. Doar 5% din importurile europene de gaze au trecut anul trecut prin conducta ucraineană, astfel încât oprirea conductei nu este de așteptat să aibă un impact semnificativ asupra prețului gazului în UE, datorită noilor acorduri cu furnizori alternativi deja semnate.
Criza gazelor naturale din Europa a fost un punct de cotitură pentru politica energetică a UE. Deși consecințele imediate au fost dureroase, criza a evidențiat nevoia de independență energetică și de accelerare a tranziției energetice. Investind în surse regenerabile de energie și consolidându-și cooperarea cu noii furnizori, UE a pus bazele unei politici energetice mai durabile și mai rezistente. UE, în fața crizei gazelor naturale, a investit în dezvoltarea terminalelor GNL și extinderea conductelor fără legătură cu Rusia. În plus, lucrează îndeaproape cu țări producătoare precum Qatar, SUA și Norvegia, promovând totodată utilizarea surselor regenerabile de energie pentru a elimina treptat combustibilii fosili. Utilizarea combinată a conductelor și terminalelor GNL oferă Europei flexibilitatea necesară pentru a-și satisface nevoile energetice și pentru a-și asigura securitatea energetică.