Donald Trump a spus-o: pentru a-l zdrobi pe Vladimir Putin și a-l forța să pună capăt războiului din Ucraina, drumul principal trece prin petrol și gaze. Adică: o scădere bruscă a prețului țițeiului și gazelor naturale pe piețele mondiale, sărăcind Rusia, ar accentua dificultățile sale economice. Finanțarea războiului ar fi din ce în ce mai dificilă, dacă veniturile scad.
Trump a menționat și posibilitatea înăspririi sancțiunilor (care sunt mai puțin severe decât se crede: de exemplu, Uniunea Europeană a redus, dar nu a eliminat achizițiile de gaz rusesc). Însă, are în minte o altă intervenție mai presus de toate: prin creșterea producției de energie fosilă în alte părți ale lumii, oferta ar crește și prețurile ar scădea. La el acasă, al 47-lea președinte este hotărât să facă tot posibilul pentru a facilita această creștere a extracției și exportului de energie americană. În străinătate, Donald Trump a vizat Arabia Saudită, al doilea mare producător de petrol după America, să-și crească și ea oferta, notează publicația italiană Corriere della Sera, citată de Rador Radio România.
Se poate discuta dacă Putin este cu adevărat dispus să cedeze în fața presiunii pur economice: până acum liderul rus a demonstrat că știe să provoace pagube enorme economiei și populației ruse. Nu este sigur că ar ceda doar ca urmare a unei sărăciri suplimentare. Țări mult mai mici, cum ar fi Iranul și Coreea de Nord, demonstrează că poți rămâne "înfometați și în război" pentru o perioadă foarte lungă de timp. Primatul politicii asupra economiei explică multe alegeri făcute la Moscova, ca și la Beijing.
Însuși Xi Jinping ar putea, însă, să susțină - neintenționat - tipul de presiune economică pe care Trump vrea să o exercite asupra lui Putin. Republica Populară Chineză este de departe cel mai mare consumator și importator de energie fosilă din lume. Așa va rămâne mult timp. Dar setea sa de combustibili fosili se diminuează. Pe de o parte, pentru că efortul investițional în energie regenerabilă (nuclear, hidroelectric, solar, eolian) continuă, așa cum o demonstrează și construcția celui mai mare baraj național din Tibet, o lucrare titanică care depășește recordurile stabilite de maxi-barajul celor Trei Defileuri. Pe de altă parte, China se află într-o criză economică care deprimă toate consumurile sale, inclusiv energia. Stagnarea Chinei duce la o lipsă de sprijin pentru prețurile petrolului și gazelor, care dăunează în mod obiectiv Rusiei și merge în direcția dorită de Trump.
Analiză japoneză
Mai jos rezum o analiză pe această temă făcută de Yusei Sanada și Yusho Cho, tocmai lansată pe Nikkei Asia, foarte documentată și actualizată. Experții încep să creadă că cererea de petrol a Chinei ar putea atinge un plafon mai devreme decât era prevăzut. A doua economie mondială trece printr-o schimbare structurală condusă de stat, care încurajează vânzările de vehicule electrice și alte măsuri. Tendințele consumurilor în China influențează perspectivele globale pentru piața petrolului. Posibilitatea unei creșteri anticipate a cererii chineze a reieșit din datele de anul trecut. Importurile de țiței pentru tot anul 2024 au scăzut cu 1,9% față de anul anterior, marcând prima scădere anuală din ultimele decenii, excluzând perioada pandemiei. Ca urmare a acestei cereri slabe de petrol, contractele de petrol West Texas Intermediate (WTI) se tranzacționează la aproximativ 70 de dolari pe baril.
Cererea de petrol este determinată de ciclul economic pe termen scurt și de schimbările structurale, precum progresele în eficiența energetică, pe termen mediu și lung. Unii experți afirmă că scăderea actuală a cererii din China nu poate fi explicată doar prin încetinirea economică a țării. Kieran Tompkins, economist la Capital Economics din Marea Britanie, consideră că China intră într-o eră de slăbire structurală a cererii de petrol. Li Xuelian, analist la Institutul Marubeni din Tokyo, consideră că cererea de petrol ar fi atins deja apogeul în China. Agenția Internațională pentru Energie a prevăzut că cererea de petrol a Chinei va atinge maximul său în jurul anului 2030.
Dacă scăderea de anul trecut cu 1,9% a importurilor de petrol nu a fost un episod izolat, dependența Chinei de petrol ar putea să scadă mult mai rapid. Răspândirea rapidă a vehiculelor cu energie nouă (NEV), cum ar fi vehiculele electrice, este unul dintre factori. Vânzările de NEV-uri au început să le depășească pe cele ale mașinilor pe benzină la jumătatea anului trecut. China avea 11,43 milioane de stații de încărcare pentru vehicule electrice la sfârșitul lunii septembrie, o creștere cu aproximativ 50% față de un an mai devreme, datorită eforturilor publice și private de a le instala. Răspândirea tot mai mare a vehiculelor electrice reduce drastic cererea de țiței, deoarece combustibilul pentru transport reprezintă aproape jumătate din cererea totală de produse petroliere din țară. Totodată, guvernul chinez începe să reducă capacitatea de rafinare a petrolului din țară, una dintre cele mai mari din lume. Planul de acțiune pentru eficiență energetică și decarbonizare prevede să reducă capacitatea de rafinare la mai puțin de 1 miliard de tone pe an până la sfârșitul anului 2025 prin fuziuni ale rafinăriilor. Guvernul afirmă că urmează o politică de zero emisii nete de carbon.
Dar poziția sa este incoerentă: consumul și importurile de cărbune sunt în creștere, iar cărbunele emite mai multe gaze cu efect de seră pe unitatea de energie decât alți combustibili fosili, precum petrolul. "China își propune să-și consolideze capacitatea internă ca strategie de securitate energetică pentru a se apăra împotriva amenințărilor din partea Statelor Unite și a altor țări", a spus Mika Takehara, șeful de cercetare la Organizația Japoneză pentru Metale și Securitate Energetică. China depinde de importuri pentru 73% din consumul său de petrol, față de 40% pentru gaze naturale și 7% pentru cărbune. Această dependență puternică îngrijorează Beijingul, care se teme că lanțul de aprovizionare cu petrol ar putea fi întrerupt de Statele Unite în caz de urgență.
Prețurile petrolului sunt afectate de cererea mai slabă din punct de vedere structural din China. Republica Populară Chineză a determinat creșterea cererii de petrol de la începutul mileniului. Puțini analiști se așteaptă ca India să-și asume acest rol, deocamdată. Acum, că eforturile OPEC de a menține prețurile au atins limita, "este posibil ca prețul petrolului să scadă la nivelul de 40-50 de dolari pe baril", susține Kazuhiko Fuji, consultant senior la Institutul de Cercetare pentru Economie, Comerț și Industrie.