Există această liniște adâncă care se așterne peste lume în sâmbăta de dinaintea Învierii— o liniște care nu vine din lipsa zgomotului, ci dintr-o întrebare tăcută care dă să bată, cu tot mai multă putere, în inima fiecăruia dintre noi: Pentru ce trăiesc cu adevărat?
În goana după visuri, averi, imagine, statut sau siguranță, mulți ajung fără să știe să-și poarte pașii printr-un deșert. Da, în cele mai multe din zile puteam părea senini și netulburați, în vreme ce pe dinăuntru se macină depresii, frici și o nemulțumire mută care nu se potolește cu nimic.
Ce folos că ai „reușit” dacă, noaptea, în singurătatea gândurilor tale, simți că îți lipsește totul? Ce e viața fără Dumnezeu dacă nu o înșiruire de clipe care nu țin, doar trec, se scurg și-apoi pier? Ce e „binele” în care ne lăudăm că trăim dacă Hristos lipsește din el? E, până la urmă, doar un hău nevăzut care se cască încet dar sigur sub pașii nostri, nu-i așa? Luxul, reușita profesională, faima, libertățile trupești – toate sunt doar miraje. În absența credinței în Cel care a murit și a înviat pentru păcatele lumii tot ce numim „viață bună” e, în realitate, doar o formă rafinată de decădere. „Dacă n-a înviat Hristos, zadarnică este credința voastră; sunteți încă în păcatele voastre.” (1 Corinteni 15:17) — o avertizare dură, dar eliberatoare, rostită de Apostolul Pavel și mereu valabilă. În lumina acestui adevăr, Învierea nu e doar o sărbătoare calendaristică, ci o graniță ontologică între minciună și realitate, între moarte și viață, între rătăcire și întoarcere.
Ei bine, află că adevărata viață începe atunci când ochii se deschid către Hristosul cel viu, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a purtat păcatele noastre pe cruce și a biruit moartea, ca noi să avem viață din belșug.
În pragul Duminicii Învierii, Iosua Faur, pastorul Bisericii Creștine Baptiste "Sfânta Treime" din Brăila vine, în exclusivitate pentru știripesurse.ro, cu un mesaj tulburător, dar plin de speranță: o chemare la trezire, la regăsire și la întoarcere. O urare de Paște care nu alintă, ci străpunge, care nu are de-a face cu festiv și tradiție, ci cu Adevărul, cu chemarea la metanoia — la schimbarea minții, la renașterea ‘pe dinăuntru’. „Adevărata urare de Paște”, spune pastorul, „nu e ‘Să fim fericiți!’, ci ‘Să fim vii în Hristos!’. Pentru că există o singură victorie care contează în fața morții: aceea care a fost câștigată la cruce.”
Nu despre iepuri și cozonaci e Învierea!
În mod insidios, lumea a reușit să cosmetizeze Paștele până la desfigurare. A preschimbat crucea în decorațiune de sezon, giulgiul în metaforă și Învierea în poveste de spus la masa ticsită cu drob, sufleuri și trufandale de primăvară. Sărbătoarea care a rupt istoria în două a fost îmblânzită până la ridicol de clișee dulci ca iepurași din fondant roz și ouă de ciocolată. Oh, dar Paștele nu e despre pască, mieluți din spumă de bezea, coșuri împletite, pui cu puf galben și ouă roșii, ci despre mormântul gol. despre biruința lui Iisus asupra morții, despre ridicarea păcatului de pe capul lumii.
Paștele nu e o invitație la festivism, ci o confruntare în toată regula cu realitatea eternă: Hristos a înviat. Mormântul este gol. Moartea a fost înfrântă. Este minunea care a dat lumii nu o sărbătoare cu cruce roșie în calendar — ci o cale de mântuire.
Nu, Învierea nu e ‘spiritul primăverii’, nici simbol pentru ‘trezirea naturii’ cum des auzim. Este actul suprem al iubirii divine, momentul în care Fiul Domnului a coborât în cele mai adânci tenebre ale morții ca să rupă, o dată pentru totdeauna, lanțurile păcatului, ale vinovăției și ale osândei.
Piatra rostogolită e declarația cosmică care spune că păcatul a fost ridicat de pe umerii lumii, că neamul omenesc a fost răscumpărat, iar moartea a pierdut lupta cu viața. „El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53:5) Aceasta e inima Paștelui! Nu cozonacul, nu mesele îmbelșugate, nu mini-vacanțele, nu fuga după cadouri. Duminica Învierii nu este un exercițiu de tradiție culinară, ci o chemare la renaștere. La întoarcerea spre viața veșnică. Este momentul în care ni se oferă șansa să începem din nou – nu prin puterile noastre slabe, ci prin harul Celui ce a murit în locul nostru și a înviat pentru ca noi să nu mai fim robi ai neputinței.
Adevărata sărbătoare nu se află în vânătoarea de ouă din parcuri, nici în delicatese vanilate, nici în cărucioarele din supermarket, nici în blide, nici peste jarul din grătare, ci în sufletele înnoite. Nu în sosuri albe și vinuri roșii, ci în conștiințe trezite. Paștele adevărat începe în inima celui care crede că Iisus Hristos nu e doar un personaj istoric, de film sau de carte, ci Domnul viu, Biruitorul, Cel care a rupt zăvoarele iadului și a deschis porțile cerului.
Singura veste bună a Paștelui nu este că ai liber de la muncă, ci că ai fost eliberat din moarte. Nu că poți pune pe masă bucate alese, ci că poți avea parte de Pâinea Vieții. Nu că poți primi vizite, ci că poți primi iertarea. Nu că trăiești, ci că poți învia. „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)
Acolo, la mormântul gol, nu mai e loc pentru îndoială. Acolo începe transformarea — o naștere nouă, într-o viață care nu mai aparține sinelui, ci Celui care a plătit prețul suprem pentru ea. Paștele nu e o tradiție, ci o chemare. Nu e o poveste, ci o realitate eternă: „El nu este aici; a înviat!” (Luca 24:6). Paștele înseamnă adevăr, libertate, iertare, lumină. Iar cel ce nu-L cunoaște pe Hristos cel Înviat, nu trăiește cu adevărat, oricât de plină i-ar părea viața.
Asta ne spune Iosua Faur, un slujitor tânăr, dar adânc înrădăcinat în Scriptură, cu atenționarea că nu există viață fără Dumnezeu, ci doar o umbră a ei. Nu există împlinire în afara Crucii, ci doar compromisuri și surogate care îți fură încetul cu încetul sufletul.
“De aceea, în pragul acestei Duminici a Învierii, întreabă-te cu sinceritate: trăiești cu adevărat sau doar exiști între două sărbători lumești? Ce este viața ta dacă nu o alergare zadarnică, o înșiruire de bucurii trecătoare, dacă în centrul ei nu stă Hristos cel Înviat?” E îndemnul teologului care, cu această ocazie, lansează cititorilor nostri, o provocare mână-n mână cu un mesaj profund, adresat nu minții, ci inimii. O chemare la întoarcere. La confruntare cu sine. La credință. La viață adevărată. Iosua ne reamintește că nu putem fi neutri în fața lui Hristos. Îl iubim sau nu, Îl urmăm sau nu, credem sau nu credem. Ne cheamă să încetăm fuga, să ne oprim, să privim Golgota – și apoi mormântul gol – și să decidem.
Crezi că duci o „viață bună”?
Suntem cu toții contemporani în ‘epoca oglinzilor sparte’. Ne privim în cioburi, ne măsurăm valoarea în like-uri, în bani, în minți obosite, trupuri extenuate și relații eșuate. Existăm, dar nu suntem. Trăim, respirăm, dar nu știm să tragem tot aeru-n piept. Cuvântăm, strigăm, urlăm, declarăm, proclamăm, vociferăm, dar pe dinăuntru e tăcere. Suntem, poate, cea mai conectată generație, dar și cea mai singuratică. Căutăm sensul în experiențe, dar ne lovim mai mereu de ecouri goale, zăngănitoare, din acelea care se aud cel mai tare doar în sufletele care nu au fost atinse niciodată de veșnicie.
Ni s-a vândut ideea unei ‘vieți bune’ — libertate fără limite, adevăr relativ, plăcere imediată. Dar ceea ce ar fi trebuit să fie fericire s-a transformat în confuzie. În epuizare. În apatie. Într-un paradox dureros: ne e lehamite de viață înainte de a o fi trăit cu adevărat. O spune cu o ușoară tristețe liderul BBST, și o zice cu discernământul unui om care nu vorbește din teorie, ci dintr-o inimă care cunoaște firea oamenilor și vrerea lui Dumnezeu.
O recunoaște cu fermitate duhovnicească și o compasiune care nu judecă, ci ridică. Îndrăznește chiar să facă și o chemare la ‘moarte’ — evident, nu una care sfârșește, ci una care naște și renaște. E vorba despre ‘moartea’ față de eul decăzut, moartea în fața păcatului, spre a gusta viața adevărată. „Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu, care a căzut în pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Iosua Faur ne provoacă să ne întoarcem înspre un adevăr uitat: nu vom găsi viață adevărată câtă vreme trăim doar pentru noi înșine. Doar când ne prăbușim în fața Harului, când ne recunoaștem falimentul și lăsăm ca Hristos să locuiască în noi, începem cu adevărat să trăim. “Viața adevărată începe acolo unde mândria moare și sufletul se predă” - spune acesta.
‘Suntem cea mai informată, dar și cea mai distrasă generație!’
“Înțelegi că vestea bună din seara aceasta este chiar vestea bună a Evangheliei? Înțelegi că Hristos vrea să te salveze dintr-o viață mizerabilă și să te aducă la o viață extraordinară? Tu crezi că ai o viață bună? Adică... doar uită-te la noi! Suntem cea mai informată generație, dar suntem și cea mai distrasă generație. Suntem cea mai distrată generație din istorie. Sute de canale prin care vine divertismentul înspre noi, ai toată informația la tine în buzunar, de un an-doi ai asistentul tău personal pe telefon (Chat GPT), face ce vrei tu, îți face toată munca... ți-e mai bună viața?
Suntem o generație căreia îi e lehamite de viață și noi încă nici nu ne-am trăit viața. Ăștia suntem! Și zici că ai viață bună? Dragilor, am fost creați pentru mai mult decât ceea ce trăim acum. Ironia, din păcate, în generația noastră este că aud tot mai des - “Îmi trăiesc viața așa cum vreau eu”. Super! Care-i rezultatul? Depresie? Relații rupte? Boală? Vicii? Așa vrei să trăiești? Asta-i “viața bună” pe care vrei s-o trăiești pe pământul acesta? Fii atent, ascultă-mă! Vrei să trăiești cu adevărat? Atunci ‘mori’! Nu fizic, ci ‘mori’ spiritual! ‘Mori’ față de lumea aceasta, ‘mori’ față de păcatele tale, ‘mori’ față de tine însuți! Cu cât viața asta te are mai mult în vedere pe tine cu atât vei fi mai mizerabil și vei fi mai mânios.
Dar Dumnezeu ne aduce cea mai bună veste. Dacă îți pui credința în acest Hristos care-i cât se poate de adevărat vei înțelege harul lui Dumnezeu față de tine! Mă rog să fii un trofeu al Harului lui Dumnezeu, nu un obiect al mâniei drepte care vine înspre tine!” a mai spus pastorul Faur.
Cuvintele slujitorului din biserica brăileană nu vin să condamne, ci să trezească. Spune un adevăr dureros dar eliberator: nu există viață autentică fără o moarte prealabilă — reamintim, nu una fizică, ci o renunțare conștientă la eul care se opune lui Dumnezeu.
Viața bună nu e cea care îți aduce plăceri efemere, ci cea care te reconectează la Creator, care îți curăță inima și îți dă o identitate nouă, netrecătoare. Poate că nu e popular să vorbești despre păcat, moarte de sine sau viață în Hristos. Dar e singura cale care duce, cu adevărat, la pace. La sens. Doar când alegi să mori față de păcat, față de sine, față de vanitățile acestei lumi, poți începe cu adevărat… să fii.
“Duminica aceasta sărbătorim că Iisus, în mod fizic și cât se poate de real, a înviat din morți. Că El a biruit moartea. Că ne-a răscumpărat sufletele. Și că ne-a înfiat ca fii și fiice ale Lui, iertați pe deplin. Dar toate acestea sunt doar pentru cei care cred în El. Nu sărbătorim o metaforă despre care am crede că ne ajută să gestionăm mai bine viața și să facem față cu bine problemelor, să zici – ah, ce idee frumoasă să ai așa un gând pozitiv despre faptul că există renaștere. Că dacă există un Salvator care a înviat din morți asta ne ajută și pe noi să ieșim din moartea relațiilor, să renaștem și noi ca pasărea Pheonix din cenușă… nu despre asta e vorba!
Vă reamintesc că Hristos a fost cu adevărat omorât, a stat într-un mormânt de vineri după masa până duminică dimineața, și duminică dimineața, în urmă cu aproximativ 2000 de ani a înviat din morți, în trup. În mod indubitabil Hristos e cea mai faimoasă persoană din lume, este persoana care a apărut pe cele mai multe coperte de revistă, este cel mai popular subiect de dezbateri. Despre El s-au scris cele mai multe cântări, despre El s-au făcut cele mai multe filme, este persoana despre care vorbesc cele mai multe religii. Știți că Iisus Hristos apare chiar și-n Coran? Toată lumea, într-un fel sau altul, are de-a face cu Iisus. De aceea vreau să te întreb: tu ce faci cu Iisus? Și mai ales – tu cum privești Învierea? Pentru că – fii atent – dacă Învierea este adevărată atunci tot ceea ce spune creștinismul este adevărat. Dacă Hristos chiar a înviat atunci totul se schimbă! Dacă Hristos chiar s-a ridicat din mormânt atunci avem toate motivele să trăim crezând că există speranță, că există posibilitatea unei vieți transformate.
Până și Biblia spune că dacă Hristos nu a înviat din morți atunci noi, creștinii, suntem cei mai nenorociți oameni de pe acest pământ, care merităm să fim deplânși, compătimiți. Da, Biblia spune că dacă Hristos nu a înviat mai bine mâncați, beți, veseliți-vă că oricum mâine veți muri! Dar fii atent, dacă-i real, dacă Hristos chiar înviatm, atunci absolut TOTUL se schimbă!
Vă reamintesc că s-a făcut muncă academică de cercetare, sunt sute de documentare și ore de filmări, oameni care nu cred în Hristos, care nu sunt creștini și care totuși au depus eforturi să afle ce s-a întâmplat în anul 33 d.Hr. Să nu uităm că ce s-a întâmplat în Vinerea Mare a fost consumarea mâniei lui Dumnezeu care trebuia să vină peste tine dar a fost peste Hristos, în locul tuturor celor ce cred în el și se pocăiesc de păcatele lor. Așadar, când se uită Dumnezeu acum la tine, dacă tu ți-ai pus credința în el, nu mai este nicio condamnare. Iar dacă tu crezi că Domnul nu te poarte ierta de păcatele tale să știi că ești idolatru, pentru că te crezi mai puternic decât Hristos! Ceea ce arată, de fapt, cât de mare nevoie are inima ta după mântuire.
Ce să vă doresc? Vă doresc Paște Fericit. Dar Paște Fericit n-ai cum să ai dacă nu ți-ai pus credința în Hristos – Paștele nostru, dacă nu te-ai lepădat de păcatele tale care te țin departe de acest Dumnezeu. Nu mai fugi! Suntem atât de mult în grabă că nu stăm niciodată să ne gândim și să medităm la astfel de lucruri. Gândește-te serios – care-i poziția ta față de Hristos? Care-i părerea ta față de Histos? Neutru nu poți să fii. Fie este un șarlatan, fie este un Salvator” a conchis Iosua Faur.
Cum bine spune pastorul, oprește-te un pic! Gândește-te! Privește spre Cruce, apoi spre mormântul gol. Și dacă ai trăit până acum doar pentru lumea aceasta, cu dorințele, planurile și iluziile ei — e vremea să mori față de ele și să învii cu Hristos!
Pentru că doar atunci vei înțelege ce înseamnă, cu adevărat
Paștele fericit.
Paștele mântuitor.
Paștele veșnic.
Cine este Iosua Faur
Doctor în teologie pastorală, format la prestigiosul Midwestern Baptist Theological Seminary din Statele Unite ale Americii, Iosua Faur e mai mult decât un lider religios și un teolog desăvârșit — este un ghid, un sprijin și un exemplu viu al harului și al preaplinului sufletesc. A predat, printre altele, și cursuri de Logos Bible Study la Biserica Baptistă din Prestonwood, Texas, una dintre cele mai mari congregații baptiste din lume.
Din 2015, slujește ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Sfânta Treime” din Brăila, iar de atunci, comunitatea pe care o păstorește a devenit nu doar un spațiu de închinare, ci un focar de lumină, de renaștere, de adevăr biblic trăit. Nu e un simplu predicator, ci și un om al întâlnirilor personale, al sfaturilor pe tăcute și al ascultării care aduce vindecare. Stă de vorbă cu fiecare membru al bisericii, îi cunoaște pe nume, le poartă poverile în rugăciune și își face timp pentru consiliere ‘unu la unu’ chiar și în zilele în care nu are cu cine să-și lase copiii acasă. Este, întâi de toate, așa cum bine preferă să-și prioritizeze lucrurile și ‘bunurile inimii’, soț devotat al Cristianei și tată iubitor pentru cei trei copii ai săi, în viața cărora sădește același har fără de seamăn și aceeași credință ziditoare și dătătoare de viață pe care le răspândește în slujirea de zi cu zi din afara casei.