Pericolul ca noile taxe şi tarife propuse de administraţia Trump să afecteze considerabil economia europeană este unul real, în condiţiile în care Uniunea Europeană şi Statele Unite au cea mai integrată relaţie economică din lume, comerţul dintre cele două blocuri reprezentând aproape 30% din comerţul global cu bunuri şi servicii, a declarat duminică, pentru AGERPRES, experta în politică externă şi securitate europeană Ionela Ciolan, cercetătoare la Centrul de Studii Europene Wilfried Martens din Bruxelles.
''Rămâne de văzut în ce măsură negocierile dintre Comisia Europeană şi administraţia Trump vor reuşi să reducă din amploarea acestor propuneri de taxe şi tarife şi să prevină eventuale perturbări economice majore. Indiferent de eventualele dispute comerciale între ţările membre NATO, europenii trebuie să rămână ferm angajaţi în direcţia creşterii investiţiilor în apărare, deoarece pericolul unei agresiuni convenţionale a Rusiei asupra teritoriului european este substanţial'', a afirmat Ionela Ciolan.
Ea a adăugat că europenii dispun de o fereastră de oportunitate de aproximativ 4-5 ani pentru a consolida credibilitatea capacităţii lor de apărare şi descurajare, cu scopul de a preveni o eventuală acţiune militară a Rusiei împotriva flancului estic al Alianţei.
Experta în politică externă şi securitate europeană s-a referit şi la relaţiile dintre Washington şi statele europene membre ale NATO, în contextul recentei reuniuni a miniştrilor de externe din Alianţa Nord-Atlantică şi în perspectiva summitului de la Haga din luna iunie.
În opinia sa, există un interes major din partea europenilor pentru salvarea şi consolidarea relaţiilor transatlantice şi a NATO.
''Astfel, în perioada următoare, ne putem aştepta ca liderii europeni să încerce să construiască punţi de legătură cu administraţia Trump şi să se concentreze pe teme convergente şi puncte de interes comun între aliaţi.
Urmează o perioadă de reechilibrare a relaţiei transatlantice şi de tranziţie de la o relaţie bazată pe valori şi principii comune către un dialog pragmatic, axat pe interese comune şi pe gestionarea divergenţelor ('damage control')'', a estimat Ionela Ciolan.
În perioada următoare este posibil ca europenii să îşi asume noi angajamente privind creşterea investiţiilor în apărare, achiziţii militare suplimentare şi o mai bună repartizare a sarcinilor în cadrul Alianţei.
La summitul NATO de la Haga, a continuat experta, este de aşteptat să fie pus un accent mai mare pe echilibrarea responsabilităţilor între Statele Unite şi Europa (dezvoltarea pilonului european al NATO), precum şi noi angajamente privind creşterea alocărilor pentru apărare, de la 2% din PIB în prezent la 3-3,5%.
''De asemenea, se preconizează un interes mai ridicat al NATO faţă de regiunea Arctică, întărirea cooperării între NATO şi Uniunea Europeană, posibil chiar printr-un nou document strategic comun, precum şi un accent mai puternic pe percepţia pericolului reprezentat de China.
În prezent, China este percepută ca o provocare la adresa securităţii transatlantice, însă este posibil să asistăm la adoptarea unui limbaj politic mai ferm şi mai tranşant, care să evidenţieze nu doar pericolul reprezentat de China, ci şi consolidarea axei strategice China-Rusia-Iran-Coreea de Nord'', a explicat cercetătoarea de la Centrul de Studii Europene Wilfried Martens din Bruxelles.
Ucraina va rămâne un subiect important pe agenda summitului şi, în funcţie de evoluţia negocierilor de pace mediate de administraţia Trump, este posibil să urmeze fie o consolidare a unităţii între aliaţii NATO, fie apariţia unor noi tensiuni.
Un subiect dezbătut la recenta reuniune ministerială a NATO de la Bruxelles a fost creşterea bugetului alocat apărării de către ţările membre, o dorinţă mai veche a lui Donald Trump încă din timpul primului său mandat de preşedinte al SUA.
''Sporirea bugetului pentru apărare la peste 3% din PIB nu este doar un obiectiv realist, ci un obiectiv absolut necesar pentru a demonstra partenerilor americani că europenii îşi iau angajamentele în cadrul NATO în mod serios şi respectă articolul 3 al Tratatului NATO, care stipulează că statele aliate 'vor menţine şi dezvolta capacitatea individuală şi colectivă de a rezista atacurilor armate' '', a accentuat Ionela Ciolan.
Potrivit ei, de la începutul războiului din Ucraina, europenii au realizat că politica de subinvestire în apărare, din ultimele trei decenii, a generat numeroase vulnerabilităţi în postura de descurajare - lacune care trebuie remediate cât mai rapid pentru a întări capacitatea NATO de a oferi o postură credibilă de descurajare în faţa oricărei ameninţări la adresa securităţii venite din afara spaţiului euro-atlantic.
''În al doilea rând, angajamentul actual de alocare a 2% din PIB pentru apărare nu mai este suficient pentru a răspunde necesităţilor statelor în actualul context de securitate internaţională, cerinţei SUA privind partajarea poverii ('burden sharing'), dar şi ameninţării crescânde a unui posibil atac convenţional din partea Rusiei, pe lângă actualele atacuri hibride cu care se confruntă statele europene. Prin urmare, acest obiectiv nu este doar realist, ci absolut crucial şi trebuie implementat'', a spus experta în politică externă şi securitate europeană.
Ea a amintit că, în acest sens, Comisia Europeană a propus iniţiativa ReArm Europe/Readiness 2030, care include o serie de măsuri de finanţare europeană menite să sprijine statele membre UE, în majoritatea lor şi membre NATO, în asumarea creşterii cheltuielilor pentru apărare.
Propunerea de activare a clauzei naţionale de salvgardare (adică excluderea investiţiilor în apărare din calculul deficitului bugetar) ar putea oferi un spaţiu fiscal suplimentar, permiţând statelor să îşi majoreze cheltuielile de apărare cu până la 1,5% din PIB anual, timp de patru ani, ceea ce ar putea însemna un total de până la 650 de miliarde de euro disponibile pentru acoperirea unei părţi din nevoile de apărare şi investiţii militare ale europenilor.
Principalele obstacole rămân voinţa politică a statelor membre şi diferenţele de percepţie asupra ameninţărilor la adresa securităţii europene între statele din flancul estic şi cele din sudul Europei.
Incertitudinea legată de perspectivele unei păci durabile în Ucraina a marcat atmosfera din jurul reuniunii ministeriale a NATO, deşi situaţia din Ucraina nu a constituit principalul punct de pe agendă. Secretarul de stat american Marco Rubio a afirmat că Washingtonul va afla în câteva săptămâni cât de serioasă este Rusia în ceea ce priveşte pacea din Ucraina. Legat de acest aspect, Ionela Ciolan este de părere că preşedintele american Donald Trump îşi doreşte să obţină o victorie în medierea încheierii războiului din Ucraina şi să finalizeze acest conflict cât mai rapid posibil, vizând un succes pe care să îl poată prezenta atât pe plan intern, cât şi extern.
''Totodată, el urmăreşte să slăbească procesul de apropiere a Rusiei de China şi să atragă Moscova mai aproape de Occident, dorindu-şi în acelaşi timp acces la resursele strategice de metale rare ale Ucrainei. Aceste obiective vin în contextul unei tendinţe continue de dezangajare politică şi militară a SUA din Europa, în paralel cu pivotarea către regiunea Indo-Pacific'', a menţionat cercetătoarea la Centrul de Studii Europene Wilfried Martens din Bruxelles.
Până în prezent, abordarea Statelor Unite faţă de Moscova a avut mai degrabă un caracter conciliant faţă de preşedintele Vladimir Putin decât unul bazat pe negociere prin forţă. În cadrul discuţiilor, au fost oferite concesii semnificative în mod unilateral, fără ca SUA să obţină ceva concret la schimb pentru Ucraina.
''Totuşi, nu este exclus ca poziţia Washingtonului faţă de Rusia să se schimbe în perioada următoare, iar administraţia Trump să devină mai asertivă, în cazul în care va considera că preşedintele Putin nu îşi respectă angajamentele. De asemenea, nu este exclus ca administraţia Trump să impună sancţiuni suplimentare asupra Rusiei, cu scopul de a presa Kremlinul să adopte o poziţie reală de negociere pentru un armistiţiu şi o pace durabilă în Ucraina'', a mai explicat experta în politică externă şi securitate europeană Ionela Ciolan.
Ea consideră că este esenţial ca europenii să rămână implicaţi activ în formularea unei poziţii proprii privind ceea ce înseamnă o pace durabilă şi sustenabilă în Ucraina şi să angajeze administraţia Trump într-un proces de soluţionare a conflictului care să asigure o rezolvare echitabilă pentru Ucraina - nu o capitulare forţată.