O descoperire revoluționară a cercetătorilor de la Institutul Smithsonian și Chatham University promite să rescrie istoria speciei umane. Studiul amprentelor fosilizate descoperite în Kenya dezvăluie că Homo erectus și Paranthropus boisei au coexistat acum 1,5 milioane de ani, împărțind același habitat și, posibil, interacționând în moduri necunoscute până acum. Această revelație ar putea schimba complet înțelegerea noastră despre evoluția umană, relatează revista Nature.
În estul Africii, descoperirile de urme de paşi lăsate de rudele noastre străvechi oferă paleontologilor ca noi informații valoroase despre modul în care se deplasau și se comportau primele specii asemănătoare omului.
Aceste amprente aparțin homininilor care mergeau pe două picioare, semănând cu oamenii moderni, dar nu chiar la fel.
Cercetările recente au scos la iveală ceva extraordinar: urmele a două specii distincte de hominini, păstrate una lângă alta pe malul unui lac din Kenya în urmă cu 1,5 milioane de ani.
O descoperire care tulbură lumea științifică
Potrivit experţilor, urmele antice ajută la umplerea unor goluri cruciale în povestea evoluției umane. Spre deosebire de oasele fosilizate, urmele de pași oferă dovezi directe ale modului în care oamenii timpurii mergeau, interacționau și trăiau – dezvăluind detalii pe care niciun schelet nu le-ar putea arăta vreodată.
Prima descoperire a urmelor de hominini timpurii în regiunea lacului Turkana din Kenya a avut loc întâmplător în 1978. O echipă explora geologia și fosilele din bogatul registru paleontologic din Turkana de Est. Ne-am concentrat pe documentarea animalelor și a mediilor reprezentate într-o „felie de timp” a sedimentelor extinse depuse în urmă cu aproximativ 1,5 milioane de ani.
Cercetătorii au colectat fosile de la suprafață și au săpat șanțuri cu trepte geologice pentru a documenta straturile de sedimente care au conservat fosilele.
Au găsit șapte urme de pași în linie, ceea ce arată că homininul a mers spre est din noroiul mai moale pe o suprafață mai dură, probabil mai puțin adâncă.
Patru decenii mai târziu, în 2021, paleontologul Louise Leakey și echipa sa de cercetare din Kenya excava fosile de hominine descoperite în aceeași zonă, când Richard Loki, membru al echipei, a descoperit o porțiune a unei alte piste de hominine.
Echipa, formată din 10 cercetători de teren kenyeni experți, condusă de Cyprian Nyete, a excavat suprafața și a documentat urmele cu ajutorul fotogrammetriei – o metodă de imagistică 3D.
Urmele nou descoperite au fost făcute acum aproximativ 1,5 milioane de ani. Ele apar la un nivel stratigrafic mai timpuriu decât cele găsite în 1978 și sunt cu aproximativ o sută de mii de ani mai vechi, pe baza datării depozitelor vulcanice din stratul Turkana de Est.
Coexistența speciilor de hominini
Aceste urme de pași sunt deosebit de interesante, deoarece analiza anatomică și funcțională atentă a formelor lor arată că două tipuri diferite de hominini au lăsat urme pe același mal al lacului, la câteva ore sau câteva zile distanță unul de celălalt, posibil chiar la câteva minute!
Este pentru prima dată când oamenii de știință au putut afirma că Homo erectus și Paranthropus boisei – unul fiind strămoșul nostru probabil, iar celălalt o rudă mai îndepărtată – au coexistat în același timp și în același loc. Împreună cu multe specii diferite de mamifere, ambii au fost membri ai comunității antice care a locuit bazinul Turkana.
Nu numai atât, dar având ca referință noile urme, analizele sugerează că alte urme de hominini descrise anterior în aceeași regiune indică faptul că acești doi hominini au coexistat în această zonă a bazinului Turkana timp de cel puțin 200 000 de ani, lăsându-și în mod repetat urmele în habitatul de pe marginea lacului puțin adânc.
Habitatul de pe malul lacului oferea hrană sub formă de stuf, bivalve de apă dulce, pești, păsări și reptile precum țestoasele și crocodilii, deși ar fi putut fi periculos pentru primatele bipede de 1,2-1,5 metri înălțime.
Chiar și astăzi, oamenii care locuiesc de-a lungul țărmului sunt atacați ocazional de crocodili, iar hipopotamii locali pot fi și ei agresivi. Așadar, orice i-a atras pe hominini pe malul lacului trebuie să fi meritat un anumit risc.