Veșnică perdantă a ultimului deceniu, Universitatea Craiova încearcă și în acest sezon să pună mâna pe primul titlu de campioană după o pauză de 34 de ani și se află, înaintea returului play-off-ului, pe o poziție pe care a ocupat-o deseori în trecutul apropiat: pe locul doi, la trei puncte de lider, gata să dea asaltul inspirat și să înceapă o mare petrecere în Oltenia. Trupa lui Rădoi pleacă din nou cu șansa a doua, dar, de această dată, pare un underdog mult mai periculos decât vrea să creadă Gigi Becali.
• Ce s-a schimbat la Craiova? Care ar fi argumentele pentru titlul așteptat de cei mai pătimași dintre fanii fotbalului din România? Dar minusul?
Craiova are un lider în teren și în vestiar
Primul motiv e obvious cum ar spune englezii, la îndemână cum ar fi descris în limba română. Se numește Alexandru Mitriță și, spre deosebire de versiunile din trecutul apropiat sau îndepărtat ale "Piticului", varianta 2025 e în sfârșit una completă. Un talent greu de controlat, cu multe ieșiri sau momente de black-out în sezoanele trecute, liderul Craiovei e pus la adăpost din punct de vedere financiar, are un plus la capitolul viață de familie, iar evoluția sa e demnă de numele pe care și l-a creat.
În acest sezon, numărul 28 din echipa lui Rădoi nu mai dă senzația că vrea să le demonstreze tuturor că e cel mai talentat jucător din SuperLigă, a învățat din lecția primită de la Edward Iordănescu și se comportă, finalmente, ca un lider în sensul brut al cuvântului. Nu doar că produce enorm (15 goluri și 7 pase decisive), dar emană leadership, își face colegii mai buni, a lăsat în spate capriciile care l-au tras în jos, sărută emblema după fiecare gol și își asumă rolul de comandant. Iar scena din finalul meciului din Giulești, când a marcat în prelungiri golul victoriei și apoi a fost purtat pe brațe de colegi și staff arată că și vestiarul îl acceptă drept liderul incontestabil.
Liderul are și ajutoare de încredere
O altă deosebire evidentă față de anii în care Craiova a pierdut bătăliile cu CFR, Farul sau FCSB pentru titlu e dată de capacitatea altor jucători de a se apropia de nivelul celui mai bun dintre ei. Portarul Laurențiu Popescu e autorul unui progres spectaculos, Nicușor Bancu nu mai are în program greșeli în apărare, Vladimir Screciu a devenit mijlocșul central defensiv care era așteptat să devină, iar Ștefan Baiaram e locotenentul de încredere al lui Mitriță când vine vorba despre partea ofensivă din fotbalul Craiovei.
Așteptat și el (la fel ca Markovic sau Ivan) să "explodeze", atacantul dreapta în vârstă de 22 de ani folosește în acest sezon toți anii în care a beneficiat de regula Under 21 și a prins o experiență enormă (192 de meciuri la seniori!) pentru vârsta sa. A început excelent sub Gâlcă, a continuat la fel cu Rădoi, iar cele 11 goluri marcate și cele patru pase decisive l-au purtat deja spre cel mai bun sezon al carierei. Fără un nouar care să marcheze constant, Baiaram e omul care a preluat unele dintre responsabilitățile lui Mitriță în momente importante, iar vedeta consacrată și tânărul aspirant la statutul de legendă formează, astăzi, cea mai eficientă pereche ofensivă din SuperLigă!
Un oltean pe bancă, la fel ca în 1991
Orice și oricâte s-ar spune, la Craiova spiritul a contat întotdeauna și nu întâmplător evoluțiile bune ale echipei în meciurile importante vin ca urmare a înlocuirii lui Costel Gâlcă, un antrenor considerat prea moale pentru marea performanță, cu Mirel Rădoi, un fost mare fotbalist care știe ce înseamnă sângele oltean care-ți trece prin vene. Față de precedentul mandat, Mirel s-a impus repede într-un vestiar "cu foame", are sprijinul necondiționat al patronului și al oamenilor din jurul echipei și a vorbit, din primul moment, despre idei precum mulțumirea fanilor de către jucători, atitudine și mână de fier.
Fostul internațional e tânăr, nu are nicio performanță remarcabilă ca antrenor al unei echipe de club, iar situația sa e asemănătoare cu cea a ultimului antrenor care a adus titlul în Bănie, în 1991. Atunci, doljeanul Cârțu avea 35 de ani, pleca la drum într-o lungă carieră de tehnician și cucerea eventul tocmai pentru că știa să apese pe butoanele fine ale spiritului Cetății Banilor.
Un patron matur, un club matur
Și în lojă situația s-a schimbat față de ultimele tentative, pentru că Mihai Rotaru nu mai este patronul venit din exterior care are impresia că știe un model de business și nu se mai abate de la el. Peste omul de afaceri au trecut anii, luptele grele au lăsat urme, dar au și întărit. La fel ca în cazul lui Mitriță, și el dă dovadă de maturitate, fiind nevoit să deprindă din mers "chichițe" atât de necesare pentru atingerea obiectivului.
Rotaru a învățat să nu mai ia decizii pripite, nu mai schimbă antrenorii în momente în care poate nu ar trebui să o facă, nu-și mai vinde vedetele pentru a proiecta un viitor mai bun, evită clinch-urile inutile, e mai cerebral și și-a dat seama că luptele din interiorul clubului sau "cocoloșirea" vedetelor nu-l ajută pe termen lung. Și are în Sorin Cârțu o voce importantă, autorizată, gata oricând să iasă în față pentru binele clubului, să exagereze sau să pună presiune atunci când simte că echipa are nevoie de prezența lui.
Factorul "Oblemenco" și programul bun
Cum fanii au răspuns și de această dată "prezent" în încercarea de a sărbători un titlu istoric, stadionul "Ion Oblemenco" poate juca un rol esențial în ducerea la capăt a marelui obiectiv. În acst sezon, Craiova și-a respectat renumele de forță în fața propriilor suporteri și cu Gâlcă, și cu Rădoi pe bancă, iar statistica crudă spune că doar CFR Cluj (2-0 pe 1 decembrie 2024) a plecat victorioasă din Bănie. Oltenii și-au câștigat punctele logice, celelalte rivale din play-off știu că deplasarea în Bănie e grea, mai ales când stadionul se umple și atmosfera devine de nerespirat.
Pe lângă argumentele de mai sus, Craiova lui Rădoi beneficiază și de un program bun, care-i permite să țintească sus. Urmează meciul de la Cluj cu Universitatea, care, odată câștigat, ar pune semnul egal între "juveți" și FCSB și ar muta presiunea în tabăra roș-albastră. Apoi vin două partide acasă, cu Rapid și CFR, un potențial meci decisiv cu FCSB pe Arena Națională și o ultimă etapă tot acasă contra lui Dinamo, un adversar fără obiectiv în play-off și care și-a manifestat, deja, intenția de a pregăti următoarea stagiune.
Banca "subțire" poate trage în jos
Dacă există un minus evident, și el există, e legat de soluțiile puține pe care Mirel Rădoi le va avea la dispoziție în cazul în care oamenii din ofensivă se accidentează, sunt suspendați sau dau un randament sub standarde și trebuie înlocuiți. Banca de rezerve a Universității e scurtă, fără prea multe variante, poate doar cu Lyes Houri capabil să se ridice la nivelul titularilor din atac și să aducă un plus considerabil pe finalurile de meci.
Jovo Lukic a dezamăgit crunt în meciurile în care a fost folosit și a demonstrat cu fiecare ocazie că e foarte departe de nivelul titularului Alisson Safira, Alexandru Cicâldău și Luis Paradela sunt accidentați și nu vor putea ajuta pe finalul incandescent al acestui campionat, iar celelalte două soluții pentru atac, Ștefan Bană (20 de ani) și David Barbu (18 ani) sunt prea crude și cu prea puțină experiență la nivel înalt pentru a duce bătălii de asemenea importanță. Dacă FCSB are două sau chiar trei opțiuni pentru fiecare poziție din atac, Rădoi va trebui să se bazeze pe cei trei titulari și să spere că nu va fi nevoit să apeleze prea des la oamenii pe care-i ține pe banca de rezerve.