Ștefania Stoica (21 de ani) a început handbalul la CSM Ploiești, înainte să se transfere la CSM București. La seniore a evoluat pentru "Tigroaice" (2020-2024) și CS Rapid (2024-prezent). În palmares are titlul de campioană în Liga Națională (2021, 2023, 2024), Cupa României (2022, 2023, 2024), Supercupa României (2022, 2023) și sferturi de finală în Champions League (2020-2021, 2021-2022, 2022-2023).
A fost convocată la lotul național la toate categoriile de vârstă - cadete, junioare și tineret, și a debutat anul trecut la echipa națională de senioare a României, fiind una dintre revelațiile "tricolorelor" la Campionatul European din decembrie 2024.
Cum a fost anul 2024 pentru tine?
Pentru mine, anul 2024 a fost unul plin de emoție. Pentru mine a fost primul turneu final cu naționala. A fost în vară un transfer la Rapid, după aproximativ patru ani petrecuți la echipa cealaltă de club. Pot spune că a fost un an plin de încercări și m-am bucurat de el din plin.
Care a fost cel mai frumos moment din 2024?
Cred că meciul de debut cu echipa nouă de club, cu Rapidul. Și, mai târziu, primul meci de la Europeanul cu echipa națională. Ca să fie perfect, cred că trebuia o victorie, mi-ar fi adus o satisfacție mai mare, la primul meci cu Rapid.
Cum ai petrecut Sărbătorile?
Cu familia, cum le petrec de fiecare dată. Pentru mine nu există alt tip de a petrece Sărbătorile. Doar cu familia și cu cei dragi. Am fost acasă, nu pe plajă sau în locuri exotice. Ne-am strâns, inclusiv mătușile, bunicii, și a fost ca de obicei, de vis. Eu sunt născută în Ploiești, însă reședința e Strejnicu, aproape de oraș. Pe interenet apare greșit, inversat.
Dacă a fost o petrecere mare în familie, cum te-ai descurcat cu dieta?
Sincer, de Crăciun nu am reușit să-mi țin în frâu poftele. Sunt o persoană care mănâncă orice. Câteodată cred că este în regulă să mâncăm ceea ce nu se recomandă sportivilor, dacă nu facem mereu excese.
Ai o superstiție pentru Revelion, ca să te asiguri că anul următor va fi unul bun?
Nu sunt o persoană superstițioasă. Cred că, dacă mi-am propus să fac ceva, îmi pot propune oricând, în timpul anului. Nu sunt o persoană care să facă o listă la sfârșitul anului. Dacă vreau să fac ceva, pot face oricând. Simt că trece un an, dar nu e un ultimatuum, fac lucrurile la timpul lor.
Sunteți o familie care iubește sportul? Părinții tăi au făcut sport?
Nu, părinții mei nu au făcut sport de performanță. Poate doar la școală. Dar, încă de când eram eu mică, ei au iubit sportul pentru că eu am încercat șase sporturi diferite, înainte să mă apuc de handbal. După ce am început la modul serios handbalul, ei s-au dedicat total pentru mine. Sunt foarte pasionați. Le place să vină la meciuri, vin chiar și în alte țări la meciurile mele.
Ce sporturi ai făcut înainte de handbal?
De la gimnastică, dansuri, baschet, atletism, înot. Inclusiv breakdance, pe care mama mea l-a considerat unul de băieți și tocmai de aia m-am apucat de handbal.
La handbal cum ai ajuns?
Într-o zi, mama mea era într-o clinică pentru vizita medicală. Și a văzut un grup de sportive, i-a plăcut cum erau dezvoltate. A venit acasă și a spus că 'tu trebuie să te apuci neapărat de sportul ăsta, pentru că mie îmi plăcea cum arătau fetele'. Atunci am ajuns la handbal și nu l-am mai schimbat cu un alt sport.
Ți-a plăcut din prima, a fost dragoste la prima vedere sau te-ai obișnuit cu timpul?
Sinceră să fiu, nu cred că pot spune că a fost dragoste la prima vedere, pentru că am început cu o grupă mai mare. Ele deja știau regulile, știau să joace, să stea în teren. Eu eram puțin debusolată. În prima azi, după primul antrenament, am fost la părinții mei și le-am spus că eu nu am ce căuta acolo, că nu înțeleg nimic. Cu timpul am ajuns să mă îndrăgostesc de sportul acesta.
Când ți-ai dat seama că poți să faci carieră în handbal?
Cred că la primul trofeu câștigat cu echipa de junioare de la la Ploiești. Am luat o medalie de bronz, cred că la mini-handbal. Mi-a plăcut atât de mult sentimentul acela de câștig, de medalie, de trofee, încât am zis că mi-ar plăcea foarte tare să fac asta și la modul profesionist.
Te-ai mutat pentru handbal în București?
Da, la vârsta de 14 ani, m-am transferat la CSM București de la echipa de junioare din Ploiești. În primii 2 ani obișnuiam să fac naveta, pentru că ai mei nu voiau să mă lase singură, nici nu voiau să se mute definitiv. Aveam antrenamente la opt seara, le terminam la ora zece, apoi mă întorceam înapoi în Ploiești. Dimineața, la șapte, mă trezeam pentru școală. A fost o perioadă destul de grea, atât pentru mine, cât și pentru părinții mei, care m-au susținut. În momentul în care m-am mutat la București lucrurile au început să se așeze.
Au fost mai mari emoțiile când ai debutat în prima divizie sau la echipa națională?
Momentul când am debutat în prima divizie este prea îndepărtat ca să-mi mai aduc aminte. Dar țin minte că la echipa națională, când am debutat, au fost niște emoții, care nu m-au încurcat neapărat. Au fost constructive, dar știu că erau acolo și erau foarte multe.
A fost un Campionat European bun, ultimul la care a jucat România?
În ciuda faptului că am luat locul 11, am avut foarte mult de câștigat ca echipă. A fost un loc bun. Nu ne mulțumim cu atât, însă ultimul meci a decis foarte mult, puteam să luăm locul șapte sau opt. Am coborât destul de mult în clasament. Consider că am câștigat foarte mult din meciurile pe care le-am jucat și a fost un turneu bun. Luându-l meci cu meci, a fost un turneu bun pentru noi.
Care e senzația când joci pentru naționala României?
Încă de la junioare și tineret, simțeam mândrie să reprezint țara mea. În fiecare zi, la fiecare meci, mă gândeam că nu joc doar pentru mine, joc și pentru România. A fost o mândrie foarte mare.
La fel ca la fotbal și la alte sporturi, au fost suporteri români peste tot unde jucați în deplasare?
Da, am fost surprinsă să văd că am avut foarte mulți români care ne-au susținut. Le-am mulțumit, le-am zis și lor și sperăm să fie cât mai mulți și pe viitor. Sperăm să aducem același număr de fani care erau pe vremuri alături de echipa națională.
Sunteți pregătite pentru meciurile de calificare la CM 2025 contra Italiei?
Suntem pregătite, contează foarte mult cum vom lua meciurile acestea. Știu că e o echipă poate accesibilă cea a Italiei, însă trebuie să fim foarte serioase și să încercăm să jucăm la fel de bine cum am făcut-o la European.
V-a ambiționat la ultimul turneu și că s-a spus că nu sunt așteptările foarte mari, că s-au schimbat generațiile, că nu se știe ce vine din urmă?
Noi am încercat să nu luăm în considerare comentariile din exterior. Am vrut să ne demonstrăm în primul rând nouă că putem juca la un nivel înalt. Cred că am demonstrat în anumite meciuri că se poate.
Ce se poate întâmpla cu Rapidul în 2025?
Ne dorim foarte mult să ne recuperăm din punctele pierdute. Știm că 2024 nu a fost cel mai bun sezon al nostru, mai ales în Champions League. Pentru noi Liga Florilor este foarte importantă și dorim să recuperăm din puncte, pentru că știm că putem fi acolo sus.
Cum e să joci în fața galeriei de la Rpaid, considerată una dintre cele mai bune din handbalul românesc?
Până să vin la echipă, am considerat că nu este plăcut să joci împotriva galeriei Rapidului. Pentru că boost-ul de energie pe îl dau fanii fetelor este incredibil. Însă, când am venit aici, am știu să mă folosesc de lucrul ăsta. Am știut să iau energia fanilor și să o folosesc pe teren. E incredibil cum vin toți și strigă pentru noi, indiferent că suntem conduse sau conducem.
Cu imnul, cu scandările, cum te descurci? Ai început să le înveți?
Am început să le învăț. Și coregrafiile îmi plac. Încerc să țin pasul și să învăț din ce ce în ce mai multe versuri din imn și din cântări.
În afara sportului, ce hobby-uri ai, cum îți petreci timpul?
În afara sportului, îmi place să citesc, să fac mâncare, îmi place să încerc rețete noi. Cea mai nouă și cea mai mare pasiune a mea este fotografia. Mi-am achiziționat de curând o cameră și îmi place foarte mult să fac poze persoanelor pe stradă, să fie reacții naturale, nu înscenate.
Colegele ți-au cerut să realizezi o ședință foto cu ele?
Cred că și de la Europeanul acesta avem câteva poze făcute de mine și postate. Mă bucur că ne completăm reciproc, mie îmi place să fac fotografia, fetelor le place să li se facă fotografia.
Care e felul de mâncare pe care îl faci foarte bine, ce prepari delicios?
Cred că cel mai des gătesc paste, care, alături de orez, este principala sursă de carbohidrați pentru noi, sportivii. Cred că prăjiturile sunt ceva ce îmi iese foarte bine. Nu le fac foarte des, dar îmi ies foarte bine. Trăiesc periculos cu prăjiturile, dar îmi place să fac mai mult pentru alții. Mănânc și eu, dar nu foarte multe.
Ce carte ai recomanda?
Depinde foarte mult genul. Pe partea psihologică aș recomanda Atomic Habits (n.r. - carte scrisă în 2019 de James Clear, antrenor pentru îmbunătățirea performanțelor sportive), nu știu exact cum se traduce în limba română. Cred că poate disciplina un om foarte mult.
Foto - Gabriel Chirea, stefyy_stoica (Instagram)