Sportul de performanță furnizează povești spectaculoase, dar și unele dramatice. Cele din a doua categorie apar, foarte des, în cazul celor care își încheie cariera. De altfel, se și spune că un sportiv moare de două ori. Prima dată, când renunță la carieră, iar a doua oară de moarte naturală.
Pentru Bixente Lizarazu, această problemă, care lovește după retragere, a fost cu atât mai gravă. Pentru că fostul fundaș francez suferă de bigorexia, o tulburare care se manifestă în cazul celor care sunt nemulțumiți, în permanență, de aspectul lor fizic. Și care, din acest motiv, au o dependență serioasă de mersul la sală, de efectuarea exercițiilor fizice dure până la epuizare. De asemenea, dieta lor se bazează, aproape în întregime, pe alimente care contribuie la menținerea masei musculare.
Revenind la Lizarazu, care a ieșit de sub lumina reflectoarelor din 2006, după ce și-a agățat ghetele în cui, povestea sa a ajuns în atenția lumii abia acum. Când publicația britanică „The Sun“ a scris despre ea, materialul fiind preluat de golazo.ro. Potrivit sursei citate, Lizarazu, ajuns acum la 54 de ani, se luptă, zilnic, pentru a-și ține problema sub control.
„Sunt un om bolnav. Am 54 de ani acum, dar simt, în continuare, că trebuie să mă antrenez ca un sportiv de performanță. Exercițiile fizice reprezintă pasiunea mea numărul 1. Și îmi fac bine. Ele mi-au dat o direcție în viață și m-au ajutat să-mi găsesc echilibrul. Cu bigorexia, trebuie să mă antrenez până la epuizare“, a povestit Lizarazu.
Acesta a explicat care sunt riscurile, dacă un om aflat în situația sa ajunge în imposibilitatea de a-și face antrenamentele zilnice.
„Poți să cazi în depresie. Chiar de pe o zi pe alta. În ceea ce mă privește, trebuie să fac niște antrenamente grele, să fiu complet epuizat, să descarc toată energia pe care o am. Dar e de preferat să ai această boală, în loc de alte probleme care pot cauza, de asemenea, dependență de ceva. Cu bigorexia doar trebuie să știi cum să păstrezi situația sub control“, a adăugat Lizarazu, fost campion mondial cu Franța, în 1998.