Practic, unii cetățeni ajungeau în atenția autorităților nu pentru infracțiuni deosebit de grave, ci pentru simple comentarii critice la adresa conducerii, exprimate în intimitatea propriilor locuințe. Această dinamică distorsionată a relațiilor interumane reflectă nu doar teroarea regimului, ci și mecanismele prin care Securitatea își menținea controlul asupra populației, transformând chiar și cele mai banale interacțiuni în actiuni de denunț.
Documentele publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) confirmă că astfel de narațiuni nu sunt deloc exagerate. Conform unui document preluat de Adevărul, în arhive există o informare realizată de unii cetățeni români, care au auzit vecinii înjurându-i pe Elena și Nicolae Ceaușescu.
„Subsemnații Florica, pensionară, și Nicolae, șofer la PECO, în baza îndatoririlor noastre cetățenești, sîntem nevoiți să vă aducem la cunoștință următoarele: În strada ... locuiește încă din anul 1971 tov. (...) Dan, de profesie barman, care are frecvente ieșiri și atitudini vădit dușmănoase la adresa conducerii de Partid și de Stat.
Dat fiind că în ziua de 20 mai, în jurul orei 17, acesta aflându-se în casă, cu geamurile și ușa deschisă, s-a exprimat într-un mod imposibil de reprodus pe hârtie, cu privire la persoana tov. N. Ceaușescu și Elena Ceaușescu”, scria în documentul făcut public.
Mai mult decât atât, cei doi demonstrau un anumit exces de zel, dorind ca autoritățile să trimită o persoană care să cerceteze situația. Ei spuneau despre vecinul lor că ar avea „legături dubioase”. Asemenea documente arată că, în perioada de dinainte de Revoluție, nimeni nu putea evita umbra lăsată de Securitate, nici măcar în propriile case.
Revelionul SECURIȘTILOR. Ce primeau la masa festivă, în afară de discursul lui Ceaușescu - DOCUMENTE