Atunci când Ursula von der Leyen și-a dezvăluit echipa pentru următoarea Comisie Europeană, a redus la tăcere îndoielile cu privire la cine este cu adevărat la conducere la Bruxelles. Acapararea puterii de către șefa CE a fost o surpriză pentru mulți, însă eliminarea contestatarilor din prima echipă de comisari i-a trezit pe cei naivi la realitate. Politico analizează comportamentul Ursulei von der Leyen de la momentul anunțării noii sale echipe, dar și în comporație cu atitudinile din mandatul anterior.
Când a dezvăluit publicului cei 26 de comisari și rolurile lor, un lucru a fost imediat clar: ea va avea un control neîngrădit asupra politicii Uniunii Europene. În câteva minute, ea a introdus un titlu important cu puține responsabilități pentru una dintre cele mai puternice țări din Uniunea Europeană, și-a susținut prietenii și a diluat portofolii puternice prin împărțirea lor între mai multe persoane.
Acapararea puterii a fost completă.
„Ea va controla și mai mult totul”, a declarat un oficial UE care, la fel ca alții citați în acest articol, a primit anonimatul pentru a vorbi liber. „Cine a crezut că acest lucru este posibil?”
A fost punctul culminant al lunilor de strategie publică și privată pentru a elimina vocile discordante din primul ei mandat de președinte al Comisiei Europene. Din prima echipă nu a mai rămas niciunul dintre contestatari. Mari personalități precum francezul Thierry Breton și olandezul Frans Timmermans au dispărut acum.
În timpul primului său mandat – în care s-a confruntat cu o pandemie globală și cu un război la porțile UE – și-a dezvoltat reputația de a lua decizii unilaterale, de a-și depăși atribuțiile, de a-i exclude pe ceilalți lideri ai UE din procesul decizional și de a vorbi doar cu o mână de consilieri. Ca urmare, la Bruxelles a primit porecla de Regina Ursula.
În dimineața în care von der Leyen și-a anunțat cea de-a doua echipă de top, aceasta a refuzat să spună Parlamentului European, partenerii săi în procesul de aprobare a comisarilor, pe cine a desemnat pentru fiecare post. În schimb, ea a părăsit o întâlnire cu liderii de vârf ai Parlamentului și a mers direct la o conferință de presă în care a dezvăluit toate detaliile. Ulterior, ea a fost acuzată de „dispreț” față de Parlament.
Cu câteva ore înainte, ea i-a convins pe francezi că îi va oferi comisarului lor nominalizat o funcție extrem de importantă dacă îl înlocuiesc pe Breton. Marți, când ea a dezvăluit descrierile posturilor, aceștia și-au dat seama că au fost păcăliți să obțină o poziție diluată.
„Oricine a crezut că ea și-ar fi putut schimba stilul, dorința de a menține un control strict, a fost cel puțin naiv”, a declarat un diplomat UE.
O Comisie a egalilor?
Limbajul public din jurul celor 26 de comisari, câte unul din fiecare țară membră a UE (în afară de Germania, deoarece von der Leyen este comisarul acesteia), a fost diplomatic, dacă nu chiar liniștitor.
Ea le-a spus că sunt un grup de „egali”.
Rupând vechea organigramă, von der Leyen a declarat că a eliminat din Comisie „fostele structuri relativ rigide”, făcând instituția mai puțin ierarhică.
Aceasta a susținut că va permite o mai bună cooperare între comisari și funcționarii publici ai acestora și le va oferi o „responsabilitate egală” pentru a-și îndeplini prioritățile. Dar diplomații și funcționarii UE, inclusiv unii dintre angajații săi din Comisie, spun că noua sa structură îi va permite lui von der Leyen să dezbine și să cucerească.
„Nu cred că este un bug, ci o caracteristică a sistemului noului colegiu”, a declarat René Repasi, care conduce socialiștii germani din Parlamentul European, despre strategia lui von der Leyen.
În timp ce socialiștii, a doua forță politică ca mărime din Parlamentul European, au asigurat un mega portofoliu pentru spaniola Teresa Ribera, inclusiv puternica funcție de concurență, în alte părți au rămas cu portofolii mai puțin importante și titluri de funcții umflate. Von der Leyen a anunțat că românca Roxana Mînzatu, candidată socialistă puțin cunoscută, va fi vicepreședinte executiv pentru oameni, competențe și pregătire.
Ca o măsură de protecție suplimentară, ea a stabilit ca persoane loiale și de încredere precum slovacul Maroš Šefčovič, letonul Valdis Dombrovskis și olandezul Wopke Hoekstra să fie „câinii de pază” care îi țin sub control pe noii lor colegi, a declarat un al doilea diplomat UE.
Ea a fost nemiloasă chiar și cu aliatul său Emmanuel Macron, care, împreună cu cancelarul german de atunci, Angela Merkel, a făcut presiuni pentru ca ea să obțină din nou postul de comisar în 2019.
Cu o zi înainte de anunțul său, Franța l-a înlocuit pe Breton cu Stéphane Séjourné, mai puțin experimentat, căruia von der Leyen i-a garantat un rol mai puternic dacă cel mai mare critic intern al său era eliminat.
Dar oficialii francezi consideră că von der Leyen l-a „jucat” pe Macron, oferindu-i protejatului său Séjourné o funcție mai slabă decât cea pe care o avea Breton.
Macron „a schimbat pe cineva care a îndrăznit să se ridice împotriva lui von der Leyen cu cineva cu o personalitate mult mai slabă”, a declarat un al treilea diplomat UE. Diplomatul a adăugat că marea temere a Parisului înaintea alegerilor europene din iunie anul trecut a fost o von der Leyen încurajată.
Un înalt funcționar al Comisiei a respins caracterizarea noii Comisii, subliniind că actuala structură permite o abordare mai „holistică”.
„Logica este încercarea de a îmbunătăți structura și capacitatea de coordonare, aceasta este logica din spatele acesteia”, a declarat oficialul. „Dar … la sfârșitul zilei, colegiul este cel care decide chestiunile politice pe care le avem în față.”
Puterea acumulată de von der Leyen nu ar trebui să fie o surpriză.
Liderii, cândva puternici, care au condus UE sunt slăbiți, lăsând un gol pe care von der Leyen trebuie să îl umple. Macron din Franța a suferit o pierdere majoră în alegerile europene din iunie în fața extremei drepte și apoi a trecut printr-un vot național dureros. Cancelarul german Olaf Scholz este îngrijorat de propriul său viitor, iar premierul polonez Donald Tusk este preocupat de politica internă.
„Nu trebuie să o învățați pe von der Leyen cum să joace jocul puterii”, a declarat cel de-al treilea diplomat UE. „Ea a văzut vidul lăsat de capitalele europene și a sărit în el”.
De asemenea, este norocoasă că fostul prim-ministru portughez António Costa a fost ales de liderii UE drept omologul său la Consiliul European. El poate fi foarte respectat, dar nu se așteaptă nimeni să se opună lui von der Leyen (și cu siguranță este puțin probabil să se ia la harță cu aceasta, așa cum a făcut șeful Consiliului demisionar, Charles Michel).
Cu toate acestea, von der Leyen nu va fi capabilă să conducă singură Europa în următorii cinci ani.
Ea are nevoie ca Parlamentul European să dea undă verde echipei sale, astfel încât aceasta să poată începe să lucreze – în mod ideal, cât mai curând posibil. De asemenea, von der Leyen trebuie să țină liderii europeni și ambasadorii lor la Bruxelles suficient de aproape pentru a se asigura că vor fi de acord cu planurile sale pentru viitorul Europei și că își vor deschide portofelele pentru a plăti pentru toate acestea.