Un șofer a lăsat-o pe Stela Bizdu, într-o zi, fără un picior. A urmat „o viață cadou”, despre care a povestit pentru Q Magazine.
PUNCT, APOI DE LA CAPĂT
Un moment nefast, o cumpănă, după care viața se schimbă radical. Mulți le au, unii reușesc să le depășească, să se regăsească și chiar reinventeze. Stela Bizdu e o femeie renăscută dintr-o dramă. La 35 de ani a început însă „o nouă viață, încă și mai prețioasă”.
În 2018, Stela a suferit un accident absurd, în București. Mașina ei era staționată, a pus piciorul pus pe asfalt pentru a coborî, dar în acel moment a fost lovită de un șofer care mergea cu viteză excesivă. În urma accidentului i-a fost amputat pe loc piciorul stâng. Ulterior, în ciuda problemelor inerente (medicale, mentale, financiare, de recuperare, birocratice etc.), Stela a găsit totuși modalități și motive nu doar de a supraviețui, ci și de a-și construi o nouă viață, plină de sens, o „viață cadou”, așa cum o numește ea.
Nu e ușor nici azi, și se va confrunta pentru tot restul vieții cu unele probleme asociate amputării. Ea rămâne însă dovada vie a faptului că se poate merge mai departe chiar și când viața nu mai e ca înainte.
În România pe care o iubește și căreia, totodată, îi reproșează ignoranța față de persoanele cu dizabilități, încearcă să îi ajute și pe alții să găsească resursele interioare și exterioare pentru a continua.
Recent a luat ființă legal ONG-ul ei, „Viața fără limite”, prin care Stela Bizdu vrea să transforme experiențele dificile, traumele și obstacolele pe care le-a trăit în resurse folositoare altora.
De la Tulcea, această femeie frumoasă și dinamică, mamă (a născut al doilea copil după accident), soție, antreprenoare, fotomodel uneori, printre altele, și persoană cu un picior amputat, a renunțat la unele vise, își creează permanent altele și se implică în numeroase proiecte.
„Înainte” a lucrat în domeniul bancar. După accident, la Tulcea, a devenit antreprenoare în domeniul agricol, a accesat fonduri europene, a realizat campanii pentru branduri de renume, și acum se preocupă de proiectul „Viața fără limite”. Este cel mai recent și drag proiect al ei, o asociație născută din dorința de a crea un loc unde oamenii cu nevoi speciale, ca ea, să poată găsi sprijin în momentele dificile. „Deși accidentul meu a fost un test dureros, am învățat că, uneori, limitele sunt doar în mintea noastră. Prin acest ONG îmi doresc să le ofer celor aflați în situații similare resurse, suport emoțional și un sprijin util pentru a-și găsi propriul drum spre o viață împlinită, indiferent de obstacolele fizice, psihologice și chiar materiale”, a mărturisit Stela Bizdu pentru Q Magazine.
Îmi doresc să îi ajut pe alții să depășească mai ușor situații precum cele prin care am trecut eu, și să transforme și ei căderile în oportunități.
Ideea creării unui ONG i-a venit atunci când a văzut diferențele de reintegrare în societate, în viața de zi cu zi, ale persoanelor cu handicap din Anglia (unde a făcut recuperarea și protezarea de după accident), comparativ cu România, din punct de vedere legislativ și nu numai.
Abia spre sfârșitul anului 2023, termenul de valabilitate al certificatului de handicap pentru persoanele în stadiu ireversibil a devenit permanent.
DIFERENȚE DE MENTALITATE
Principala problemă cu care s-a confruntat după accident a fost lipsa suportului adecvat pentru recuperare. În Anglia, spune ea, a avut acces la aparate și terapii speciale care pregătesc pacienții amputați pentru protezare (procedură înainte de care este necesară o recuperare complexă și de durată), cum ar fi exerciții pe diverse tipuri de teren, supravegheate de specialiști, pentru a îmbunătăți mersul persoanei cu amputare.
În plus, spune Stela, în România, birocrația este extrem de complicată. În Marea Britanie pacienții primesc toate documentele necesare la externare, în timp ce aici ei înșiși trebuie să alerge după acte, chiar și atunci când sunt bolnavi sau încă foarte slăbiți. „Am pierdut aproape jumătate de an pe drumuri pentru a obține toate documentele necesare”, își amintește ea, „în timp ce mă străduiam totodată să reînvăț să trăiesc”. Prin asociația nou-înființată își dorește să ajute la schimbarea acestor situații, și să ofere pacienților cu amputație din România un sprijin real în procesul de recuperare.
E nevoie, cu siguranță, de multe tipuri de ajutor pentru astfel de pacienți. Înainte de toate, însă, Stela Bizdu spune că „în fața unui astfel de moment, descoperi că singura resursă esențială e puterea de a continua, pas cu pas. În mine am găsit voința de a reîncepe, dar am avut și norocul de a avea sprijinul familiei, al prietenilor și al echipei medicale. Accidentul a fost momentul în care am ales să privesc totul cu alți ochi și să îmi pun ambiția la încercare”. Acel eveniment dramatic, o cumpănă de viață care o putea distruge, a fost pentru ea începutul unei vieți mai conștiente și mai prețioase, chiar dacă în condiții noi, mult diferite de viața ei anterioară.
Am ales să accept schimbarea.
Trei ani „s-a luptat” Stela Bizdu cu drumurile și birocrația, pe banii, timpul și energia ei (în paralel cu toate problemele medicale) pentru a înființa ONG-ul „Viață fără limite”.
IMPORTANȚA SĂNĂTĂȚII MENTALE
Evident, un astfel de incident lasă urme nu doar fizice, ci și mentale și emoționale. Stela Bizdu vorbește deschis despre dificultatea de a se adapta și psihic noii ei vieți. Povestește că, imediat după accident, chiar din spital, a început să lucreze cu un psihiatru, întrucât suferea de dureri fantomă și de depresie. „În prima lună, nici măcar nu îmi puteam privi piciorul cu amputație și am refuzat să ies din spital, simțeam o mare rușine”. Apoi nu a vrut să iasă nici din casă.
Ulterior a făcut terapie psihologică intensiv timp de câteva luni, apoi cu ședințe periodice. Cel mai mult a ajutat-o faptul că psihoterapeutul o asculta, fără să o judece sau să o cunoască. Avea nevoie să se deschidă în fața cuiva din afara cercului familiei și al celor apropiați. Totuși, cheia a fost dorința ei de a se deschide și de a lucra cu ea însăși, cu psihicul ei. „Am decis să lupt cu mintea mea, să accept schimbarea și să merg mai departe. În plus, sprijinul familiei, al apropiaților și chiar al persoanelor pe care nu le cunosc decât virtual a avut un aport considerabil”. Și toate au necesitat timp, iar timpul a fost cel mai bun medicament.
Astăzi spune că privește cu compasiune și cu mândrie, în același timp, acea versiune a ei de după accident. „Cred că am devenit mai puternică și sunt recunoscătoare pentru faptul că am avut motive să continui. Credința, de asemenea, a jucat un rol important în procesul meu de vindecare”.
Așa au descris-o cei de la clinica din Marea Britanie unde a făcut recuperare și apoi și-a pus proteza. Stela spune că ambiția a fost, cu siguranță, un factor esențial, în reușita ei de a merge mai departe și a-și reconstrui viața.
„Mai mult decât atât a fost însă dorința de a-mi regăsi identitatea și de a arăta că nu sunt definită de o limitare fizică. Mi-am dorit să fiu aceeași Stela care iubea să poarte tocuri și să se exprime prin modă. Cu toate că nu mai pot purta tot ceea ce mi-aș dori, nu încetez să caut variante. Ambiția a fost combustibilul, dar dorința de a rămâne fidelă mie însămi a fost cu adevărat motorul acestei schimbări”.
Și, într-adevăr, a găsit nu doar variante și modalități de a se adapta, ci s-a implicat și în campanii de promovare pentru unele branduri și campanii care rezonează cu lucrurile în care crede astăzi. Spune că aceste proiecte au venit natural, ca urmare a dorinței ei de a arăta că nu trebuie să ne limităm opțiunile în funcție de o dizabilitate sau de o dificultate. „Campania No Shame reprezintă pentru mine o oportunitate de a duce un mesaj puternic către cei care se confruntă cu probleme de încredere sau de acceptare. Această expunere este o cale prin care să inspir și să ofer un model alternativ de frumusețe, valoare și putere”.
Stela Bizdu a fost și este în continuare o femeie frumoasă, dar mesajul ei în aceste campanii nu este despre frumusețea standard, ci despre un sens dat oricăror situații de viață, o frumusețe care vine din acceptarea de sine.
Prin colaborările mele cu mai multe branduri românești și internaționale mi-am dorit să arăt că frumusețea este de multe feluri, nu doar cea a standardelor.
Nu doar victimele unor accidente rutiere pot suferi o amputație, ci și pacienții cu afecțiuni precum diabet, boli arteriale sau cancere, conform Societății Române de Chirurgie Vasculară.
VIAȚA DE ASTĂZI
Una dintre cele mai mari provocări rămâne adaptarea la viața de zi cu zi cu proteză, apoi există și durerea cronică. Dincolo de asta, Stela Bizdu își gestionează energia între activitățile ONG-ului, proiectele personale și nevoile de recuperare. „Încerc să mă înconjor de oameni pozitivi, iubesc oamenii cu suflet bun, continui să am grijă de sănătatea mea mentală și fizică și îmi dau voie să încetinesc ritmul atunci când am nevoie”. Câte persoane cunoașteți care au o asemenea abordare a propriei stări de bine?
„Din păcate, în cazul meu, justiția este practic inexistentă”, spune Stela. Nu insistă pe faptul că, la mai mult de 5 ani după accident, justiția nu a ajuns la o concluzie, iar ea nu a primit niciun fel de despăgubiri sau ajutor din partea celui care a provocat accidentul.
„Este greu de acceptat o astfel de nedreptate, dar am decis să nu las asta să îmi consume energia. Continui să fac demersuri legale, dar îmi îndrept puterea și concentrarea asupra lucrurilor pe care le pot controla, cum ar fi ONG-ul (pentru care „m-am luptat” 3 ani ca să îl înființez) și proiectele prin care îi pot ajuta pe alții. Nu aștept un verdict pentru a merge mai departe. Niciun verdict nu îmi poate aduce piciorul înapoi, așa că merg înainte”.
După mai bine de 5 ani de la accident, justiția încă nu s-a pronunțat, iar Stela Bizdu nu a primit niciun fel de ajutor sau compensanții din partea autorului accidentului.
PROBLEME DE MENTALITATE
Am întrebat-o ce o deranjează, în primul rând, la modul în care sunt tratate în România persoanele cu dizabilități fizice. Spune, înainte de toate, că există multă ignoranță în societatea românească. De aici pornesc prejudecăți, atitudini, adesea chiar și ajutorul insuficient din partea autorităților. „Comparativ cu Anglia, unde autoritățile locale oferă sprijin activ pentru reintegrarea acestora în societate și în câmpul muncii, la noi lucrurile sunt mult mai dificile. Acolo am văzut, spre exemplu, parcări speciale cu mașinuțe și scaune electrice de închiriat la prețuri mici, cu care persoanele cu dizabilități aveau acces peste tot”.
Și mai spune un fapt interesant și relevant despre cum a văzut că sunt tratate persoanele cu dizabilități acolo: oamenii le zâmbeau celor ca ea, indiferent dacă erau persoane tinere ori vârstnici, iar atitudinea generală era de amabilitate și incluziune. În plus, în spațiile sociale (și chiar în magazine precum outleturile) erau multe persoane cu dizabilități, ceea ce înseamnă că existau și facilități pentru mobilitatea și accesul acestora.
Societatea românească are, în primul rând, o problemă de mentalitate față de persoanele cu dizabilități.
Stela iubește România și nu își imaginează să trăiască altundeva. Însă a înțeles, din proprie experiență, că aici e nevoie de o schimbare de mentalitate. „La noi, bătrânii cu dizabilități nu au parte de aceleași facilități și rareori îi vezi în spații publice. Cred că e important să ne inspirăm din practicile altor țări și să lucrăm la autoeducare, pentru a construi o societate care nu marginalizează persoanele cu nevoi speciale”.
E multă pozitivitate realistă, aș spune, în vorbele și atitudinea Stelei Bizdu. Am întrebat-o ce lucruri bune au rezultat, paradoxal, din experiența ei și nu a stat pe gânduri pentru a răspunde. „Înainte de toate o apreciere mai mare pentru lucrurile mici, precum și o empatie mai profundă față de alții. De asemenea, o capacitate mai mare de a trece peste probleme și faptul că privesc viața ca pe un cadou, indiferent de circumstanțe. În plus, am întâlnit o comunitate de oameni inspiraționali pe care nu i-aș fi cunoscut dacă nu se întâmplau toate astea”.
Povestea mea de viață m-a transformat într-o versiune mai bună a mea.
„Am conștientizat și că nu trăiesc doar pentru a face pe plac altora, ci trebuie să îmi pun propria fericire pe primul loc. Chiar dacă asta a însemnat să pierd prieteni pe parcurs, mi-am păstrat principiile și valorile. Nu cred că îmi irosesc timpul pe acest pământ, ci mă străduiesc să trăiesc autentic, așa cum simt că e corect pentru mine – o atitudine învățată nu din cărți motivaționale, ci dintr-o experiență dură și din viața de aici, în țara de care mulți dintre noi doar ne plângem în fiecare zi”.
După accident, i-a spus soțului că mai bine ar divorța, că nu e drept pentru el să rămână lângă ea așa cum e. Nu doar că a respins vehement o asemenea varianță dar el a fost suportul principal și au devenit părinții unui al doilea copil.
CE E FRUMUSEȚEA?
Stela Bizdu crede că povestea ei poate fi de ajutor, într-un fel sau altul, și altor oameni în cumpănă de viață, chiar dacă nu au trecut exact prin experiența ei. Acestor persoane le transmite: „lecția învățată este că, indiferent cât de greu pare, există mereu un nou început dacă ești dispus să îl cauți și ai credință”. De asemenea, le spune că „problemele cu care ne confruntăm fiecare sunt diferite, dar cu toții avem nevoie de putere interioară, de sprijin și de încredere în noi înșine pentru a depăși momentele grele”. Orice ridicare după o cădere, orice viață reconstruită după o dramă, de aici pornește.
Sunt multe femei, de toate vârstele și situațiile, care nu (mai) corespund standardelor familiei, comunității, societății. Stela Bizdu este, într-adevăr, un chip frumos, dar sunt alte calități și frumuseți care impresionează la ea. „Am înțeles că frumusețea și valoarea unei femei nu sunt definite de standardele altora. Fiecare este unică și frumoasă în felul său, iar autenticitatea este cea mai puternică armă pe care o ai”.
Pe femeile care se îndoiesc de frumusețea lor, le încurajează „să nu-și irosească energia încercând să se conformeze sau doar să îi mulțumească pe alții, ci mai bine să se cunoască și să se accepte așa cum sunt, să se reinventeze. De aici iau naștere și iubirea de sine, și atitudinea, care pentru ea sunt esențiale”. Să te accepți și să te apreciezi pe tine înainte de toate e parte din sloganul publicitar al multor branduri. Înțelegând povestea Stelei, aceste cuvinte capătă un alt sens, devin o posibilitate reală.
Omul frumos, pentru Stela, este cel care emană bunătate, iubire și autenticitate. „E cineva care aduce armonie și înțelegere în jurul său, fără a fi o sursă de stres. Frumusețea vine din interior și se reflectă în felul în care alegi să te porți cu ceilalți și în cât de sincer ești cu tine însuți”.
Un om e frumos la exterior când îl privești din interior.
CE URMEAZĂ?
Stela Bizdu face multe lucruri în familie și în afara ei. Acum se concentrează pe ONG-ul „Viața fără limite”, pe care vrea să îl crească, astfel încât să poată susține cât mai mulți oameni care au nevoie de sprijin și ghidare în situații similare celor prin care a trecut ea. „Voi continua să investesc timp și resurse în dezvoltarea acestuia, să atrag parteneri și să construiesc o echipă dedicată pentru a ajunge la cât mai mulți beneficiari”, povestește ea pentru Q Magazine.
Dacă s-ar face cândva un film despre viața ei, cum ar trebui să se numească? Stela spune că o sensibilizează întrebarea, își dorește de mult timp să joace într-un film sau să scrie o carte. „Cred că s-ar putea numi Pași pe drumul imposibilului, Dincolo de bariere sau Putere dincolo de limite – titlu care să sugereze faptul că, deși viața te poate pune la încercare, cu determinare și curaj poți învinge orice obstacol”.