Unul dintre ei va fi președintele României curând.
O energie debordantă, cu adevărat populară, care face ca Sistemul din spatele lui să nu se vadă aproape deloc. George Simion este singurul candidat care promite, singurul care are viitor politic cert. Este opusul lui Crin Antonescu, deși, meandrele lumii noastre politice fac ca și el să pară uneori un șofer mai experimentat decât o arată carnetul de conducere…
Tehnic, cel mai bine pregătit dintre candidații de azi, Victor Ponta a ratat o carieră politică mare din motive de conjunctură geopolitică și de caracter propriu, după câte se spune. Uneori, când vrea, este cel mai aproape de discursul unui șef de stat. Vom vedea dacă viitoarea lui supramaturizare politică (căci deja e matur) nu va fi mai prielnică. Ponta are puterea să reziste mult în politică, pentru că are fundamentul intelectual adecvat. Lipsa de caracter, invocată de mulți, l-ar putea ajuta!
În funcție de perspectiva fiecăruia, Nicușor Dan poate fi considerat olimpicul acestor alegeri sau repetentul lor. Sistemul apreciază la el, în opoziție cu Simion (o portavoce), acea muțenie adolescentină deloc lipsită de un farmec aparte a lui Nicușor Dan. Ar putea fi președintele căruia să nu i se reproșeze nimic, un fel de Iohannis valah, salvat de aerul de licean întârziat.
Burghezia este o „clasă de palavragii” („una clasa discutidora”), scria un mare autor spaniol în secolul al XIX-lea. Azi, burghezia nu mai vorbește. Azi, vorbesc pentru ea mic-burghezii, precum Crin Antonescu. Un candidat prea mic (burghez) pentru vremuri ce par mari!
Întocmai ca în Luceafărul eminescian, Elenei Lasconi i se potrivește versul „azi o vedem și nu e”. Ea este o imagine care devorează personajul real și-l face să nu mai însemne nimic. I se poate concede, totuși, o anumită candoare în a juca un rol complet nepotrivit cu statura dsale. Remarcabilă și, totodată, nulă politic…
În mod normal, un personaj care ar fi putut atrage reflectoarele politicii, Lavinia Șandru este deocamdată doar o apariție stranie.
Un candidat care nu trezește simpatie, dar care ar putea juca roluri politice de rang important. Nu, însă, în actualul context. Cristian Terheș este un singuratic care nu atrage, dar poate fi util.
Daniel Funeriu, un candidat ce pare să-și urmărească destinul incert din vremea când a fost ministrul Educației.
Silviu Predoiu, candidatul specializat în probleme africane, potrivit pentru țări ce realmente au puterea să-și urmărească interese și pe alte continente. Azi, România își permite luxul să ignore un personaj ca el, un om interesant, complet lipsit de șanse electorale.
Medicul veterinar Sebastian Popescu este un om care a plecat de jos. Necunoscut și fără șanse, el reprezintă categoria clasei mijlocii care se poate angrena în afaceri locale.
John Ion Banu este tipul românului mediu care se americanizează fără a-și uita rădăcinile. Riscul totuși este de a deveni americano-român, nu româno-american.