Publicația europeană Politico difuzează azi o analiză-șoc, cel puțin în contextul actual, în care o temă la modă e felul în care rețelele sociale și dezinformări operate de boți, troli, ruși, chinezi etc manipulează dramatic alegerile din diverse țări și lovesc democrația la temelie.
În fapt, relatează Politico, nu s-a reușit până azi dovedirea acuzațiilor că oamenii au avut anumite opțiuni pentru că le-au fost spălate creierele de Tiktok, Facebook ori de rețele de dezinformare. O analiză stupefiantă, cum spuneam, cu atât mai mult cu cît Politico s-a numărat până acum printre mass-media care au părut să aplaude anularea alegerilor din România ori ideea interzicerii Tiktok. De unde marea răsucire?
„Nimeni nu a fost păcălit să voteze pentru Trump: De ce panica dezinformării a luat sfârșit” titrează azi Politico.
„În urmă cu opt ani, Trump și Brexit au produs temeri că social media corodează realitatea. Acum, această narațiune se prăbușește.
Cînd Donald Trump a câștigat în 2016, social media a fost acuzată. Nu și de data aceasta. Prima victorie a lui Trump în alegerile prezidențiale americane din acel an – plus votul șoc din Regatul Unit pentru ieșirea din UE – au făcut ca cercurile de dezbateri de pe ambele maluri ale Atlanticului să caute o explicație. Curînd, au găsit: social media.
În cazul Brexitului, argumentul a fost că alegătorii au fost spălați pe creier de către firma de date Cambridge Analytica; în cazul lui Trump, a fost vorba de troli ruși.
„Toată lumea spunea că tehnologia este de vină”, spune Reece Peck, profesor asociat de jurnalism și comunicare politică la City University of New York. „Acești algoritmi sunt de vină”.
A urmat aproape un deceniu de alarmă cu privire la dezinformare, cu legiuitori care se chinuiau să decidă ce idei ar trebui să permită platformele de socializare să se propage și care se plângeau de faptul că toate acestea corodau irevocabil fundațiile societății.
O industrie artizanală vibrantă – supranumită „Big Disinfo” – a apărut pentru a lupta împotriva informațiilor false. ONG-urile au vărsat bani în grupuri care promiteau să apere democrația împotriva comercianților de neadevăruri, în timp ce operațiunile de verificare a faptelor promiteau să patruleze limitele realității.
Cu toate acestea, nu toată lumea a fost convinsă de amenințare.
În zilele de după alegerile din 2016, Mark Zuckerberg, directorul general al Facebook, a declarat că a existat „o profundă lipsă de empatie în a afirma că singurul motiv pentru care cineva ar fi putut vota așa cum a făcut-o este pentru că a văzut știri false”.
Opt ani mai târziu, după a doua victorie decisivă a lui Trump, punctul de vedere al lui Zuckerberg are o nouă rezonanță.
De data aceasta, „nu există un mare mister, cum ar fi, uau, de ce s-a întâmplat asta?”, a declarat Kelly McBride, cercetător în domeniul eticii media la Institutul Poynter. „Nimeni nu a fost păcălit să voteze pentru Donald Trump”.
Dar victoria lui Trump este doar cea mai recentă lovitură dată narațiunii Big Disinfo care a devenit proeminentă în anii care au urmat.
Studiul dezinformării datează de dinainte de 2016, dar domeniul a cunoscut o renaștere după victoria lui Trump – animat recent de teza spălării creierului prin social media.
Accentul s-a mutat rapid de la dezinformare – neadevăruri răspândite în mod intenționat pentru a înșela – la categoria mai largă și mai răspândită a dezinformării, care se răspândește involuntar prin populație.
Clamarea a crescut doar atunci când pandemia Covid a lovit, declanșând „infodemia” – avalanșa de neadevăruri despre care președintele Joe Biden a avertizat că „omoară oamenii”. Totul a culminat cu ejectarea lui Donald Trump de pe o serie de platforme de social media în urma tentativei de insurecție din 6 ianuarie 2021.
Patru ani mai târziu, Trump este din nou președinte ales (și din nou pe Facebook), scepticismul față de vaccinuri este în creștere, iar încrederea în mass-media continuă să scadă vertiginos. În acest context, cercetătorii din domeniul dezinformării încep să pună la îndoială utilitatea domeniului lor.
În prezent, există o „criză în domeniul studiilor privind dezinformarea”, a anunțat un articol publicat în octombrie în revista Misinformation Review a Universității Harvard.
„Timp de aproape un deceniu”, dezinformarea a fost o fixație centrală a elitelor politice, a organizațiilor non-profit și a mass-media, au scris autorii. În ciuda acestui fapt, „uneori se poate resimți ca și cum domeniul nu reușește să răspundă la întrebările de bază cu privire la impactul dezinformării în lumea reală, cum ar fi efectele sale asupra alegerilor sau legăturile cu extremismul și radicalizarea”.
Autorii notează că problemele fundamentale, cum ar fi modul de definire a dezinformării, sunt încă problematice în domeniu.
Lucrarea este frustrată de conversațiile „incredibil de polarizante” privind rolul pe care dezinformarea îl joacă în societate. Cum ar fi dacă „Facebook a influențat în mod semnificativ rezultatele alegerilor din 2016” – ceea ce, la opt ani distanță, este încă neconcludent, deși studiile au pus la îndoială faptul că fermele de roboți ruși au avut mult de-a face cu acest lucru.
Experții care încearcă să descifreze evenimentele politice majore încep să își întindă plasele mai larg.
„Cred că oamenii din domeniu și-au dat seama că informația și modul în care ne modelează viziunea asupra lumii este cu siguranță un lucru important de înțeles”, a declarat Felix Simon, cercetător în comunicare și cercetător în AI și știri digitale la Reuters Institute for the Study of Journalism.
„Dar nu este singurul factor și, în multe cazuri, nici cel mai important factor care determină deciziile politice, inclusiv cele pe care noi personal le-am putea considera problematice.”
Aceasta nu este singura premisă care a început să se ducă la vale în urma analizei(…)
Trebuie remarcat faptul că cele mai puternice dezinformări nu sunt răspândite de trolii anonimi de pe internet.
În schimb, „cele mai importante dezinformări tind să provină de la actori interni proeminenți și puternici, politicieni de top”, a declarat Rasmus Nielsen, profesor la Departamentul de comunicare al Universității din Copenhaga.
Majoritatea acestor informații nu sunt nici minciuni sfruntate, ci sunt mai degrabă mostre de adevăr încadrate sau decontextualizate într-un mod înșelător.
Și acest lucru nu se limitează la social media. „Multe dintre aceste afirmații sunt făcute la mitingurile electorale”, a spus Nielsen. „Ele sunt făcute în cadrul dezbaterilor televizate sau al altor forme de acoperire mediatică”.
De asemenea, nu este o problemă nouă. Baum a declarat că le arată studenților un articol din Harper’s Magazine, datat octombrie 1925, în care sunt prezentate pericolele știrilor false pentru democrație.
Mulți și-au exprimat încă de la început îndoielile cu privire la influența social media. „Pentru cei care studiază comunicarea politică, cred că această încadrare a fost întotdeauna destul de ciudată”, a declarat Nielsen”, mai scrie Politico.
Ceea ce e de remarcat, și încă la modul spectaculos, e că această analiză amplă vine imediat după victoria zdrobitoare a republicanilor în SUA, după succesul lui Călin Georgescu, după bomba planetară numită anularea alegerilor în România și cu puțin înaintea alegerilor anticipate din Germania, unde se vorbește insistent de posibilitatea anulării lor în cazul unui succes al extremei-drepte.
Și vine într-un moment când tot partidele așa-zis extremiste ar putea forța prezidențiale anticipate în Franța.
Influența Rusiei în alegeri, a Tiktok, a boților, a trolilor șamd e tema fierbinte a perioadei. Se vorbește la nivelul cel mai înalt despre necesitatea „salvării” democrației, fie și prin mijloace ilegale.
Și pe acest fundal, Politico dă, brusc, de pămînt cu teza dezinformării „care răstoarnă alegeri”. Într-adevăr, o schimbare neașteptată de paradigmă.
Articol preluat de pe Inpolitics.ro