Patriarhia Română a fost lumină călăuzitoare către Hristos, mirele Bisericii, de-a lungul celor 100 de ani de existență ca instituție și organizare, precum și un factor de unitate și stabilitate de-a lungul vremurilor grele prin care a trecut, a afirmat, marți, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.
„De-a lungul celor 100 de ani existență ca instituție și organizare, Patriarhia Română a fost lumină călăuzitoare către Hristos, mirele Bisericii, precum și un factor de unitate și stabilitate de a lungul vremurilor grele prin care a trecut. Împlinirea unui secol de la înființarea Patriarhiei Române constituie un prilej de cunoaștere mai profundă a istoriei Bisericii noastre, strâns legată de istoria și viața poporului român și de aspirațiile lui către unitate și libertate’, a spus Patriarhul Daniel la evenimentele dedicate împlinirii a 100 de ani de la adoptarea deciziei Sfântului Sinod de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, organizate la Catedrala Patriarhală.
Patriarhul Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală împreună cu membrii Sfântului Sinod, membrii Adunării Naționale Bisericești, la care au luat parte numeroși clerici și mireni.
În cuvântul său, intitulat „Centenarul Patriarhiei Române – timp de recunoștință adusă lui Dumnezeu și binefăcătorilor, prilej solemn de cinstire a sfinților recent canonizați’, Preafericitul Părinte a trecut în revistă istoria ridicării la rang de Patriarhie a BOR, accentuând că acest act a constituit ‘o necesitate administrativă și o expresie a unității spirituale existente între clericii și credincioșii din toate provinciile României Mari”.
Patriarhul a elogiat viața și pilda „marilor păstori de suflete, preoții mărturisitori, mucenicii mari duhovnici, care au strălucit prin faptelor lor vrednice de laude în acest răstimp de 100 de ani”.
„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat, astăzi, în mod solemn, canonizarea a 16 sfinți români care au mărturisit credința în Hristos din perioada grea a regimului comunist din România. Acești sfinți reprezintă rodul cel mai de preț pe care Biserica noastră l-a adus în acest răstimp de 100 de ani, deoarece prin ei se arată cel mai intens lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă Română. Acești slujitori au fost canonizați sau înscriși în calendarul Bisericii, fiindcă au fost constatate în viața lor semnele sfințeniei: ortodoxia credinței, viața sfântă de pocăință și rugăciune, iubire smerită și milostivă față de aproapele, mărturisirea jertfelnică a credinței, iar, uneori, chiar facerea de minuni, precum și evlavia poporului față de ei”, a explicat el.
Înaltul ierarh ortodox a accentuat că „Biserica îi cinstește mai ales pentru că au rezistat cu bărbăție persecuțiilor și au mărturisit adevărul lui Hristos chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel un exemplu viu de credință, de trăire creștină, deplină”, iar „canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințeniei vieții lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu”.
„Centenarul Patriarhiei Române este, așadar, un moment de sfântă bucurie și recunoștință pentru întreaga Ortodoxie românească. Privind retrospectiv, vedem nu doar o istorie bogată, ci și o moștenire spirituală profundă, lăsată de înaintașii noștri – patriarhi, ierarhi, preoți, monahi și credincioși mireni, care au apărat și transmis credința ortodoxă de-a lungul timpului. În pofida încercărilor și a vicisitudinilor prin care ea a trecut, Biserica Ortodoxă Română a rămas statornică în misiunea ei, îmbinând în istoria sa jertfa Crucii cu speranța și bucuria Învierii”, a mai spus Patriarhul Daniel.
Evenimentele liturgice aniversare au debutat, luni, la ora 17:00, după încheierea Vecerniei, când a fost săvârșită ultima slujbă de pomenire pentru cei 16 sfinți români canonizați anul trecut de Sfântul Sinod.
Marți dimineață, sfintele moaște din Catedrala Patriarhală și cele ale Sfântului Apostol Andrei de la Reședința Patriarhală au fost purtate în procesiune, toate urmând a fi așezate în Baldachinul Sfinților pentru a facilita accesul pelerinilor la închinare.
După Sfânta Liturghie, a avut loc proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți duhovnici și mărturisitori din secolul al XX-lea de către Patriarhul Daniel, înconjurat de ierarhii Sfântului Sinod, urmată de slujba Te Deum pentru Centenarul Patriarhiei Române și pentru începutul lucrărilor Sfântului Sinod și ale Adunării Naționale Bisericești.
Vă prezentăm textul integral al Tomosului sinodal al Bisericii Ortodoxe pentru proclamarea canonizării unor Sfinți Români.
„Bucurie mare vestește astăzi fiilor săi Biserica noastră dreptmăritoare, la aniversarea centenarului Patriarhiei Române, hotărând ca în calendarul sfinților să fie așezați oamenii bineplăcuți lui Dumnezeu din poporul român. Prin aceasta Biserica noastră împlinește îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7). Următori acestui îndemn, clerul și credincioșii Bisericii noastre cinstesc, împreună cu toți sfinții celei una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, pe sfinții plămădiți de pământul țării noastre, între care se numără martirii, mărturisitorii și marii nevoitori care au strălucit în vremurile din urmă prin viețuirea lor sfântă și prin darul facerii de minuni.
Astfel, în veacul al XX-lea, poporul dreptcredincios a cinstit cu mare evlavie pe preoții mărturisitori și marii duhovnici care, în vremurile vitrege ale perioadei comuniste, au propovăduit cu mult curaj credința în Dumnezeu. Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără: Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cu cinstire în ziua de 16 septembrie, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie, Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, cu cinstire în ziua de 22 iulie, Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu cinstire în ziua de 6 iulie, Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie, Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie, Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie, Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie, Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai, Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie, Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august și Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august. Acești plăcuți ai lui Dumnezeu au avut o viață încununată de rugăciune, post, pocăință, smerenie și dragoste, ajungând la desăvârșire. Unii dintre ei au plătit cu viața mărturisirea lor de credință, fiind încununați cu slăvite cununi mucenicești. Alții au trăit un martiriu continuu nesângeros, răbdând temniță, torturi și nenumărate umilințe, iar după eliberare au fost în continuare prigoniți de cei fără de Dumnezeu. Însă, nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foametea, nici lipsa de îmbrăcăminte, nici primejdia, nu i-a despărțit pe ei de dragostea lui Hristos, în toate acestea arătându-se mai mult decât biruitori prin Hristos Care i-a iubit (cf. Romani 8,35-37).
Smerenia Noastră, după consultarea Sinoadelor Mitropolitane ale Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Mitropoliei Ardealului, Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, Mitropoliei Olteniei, Mitropoliei Banatului și Mitropoliei Basarabiei împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestor sfinți, luând aminte la credința lor tare și statornică în Iisus Hristos, la râvna lor vrednică de laudă pentru rugăciune și mărturisirea dreptei credințe, și căutând folosul duhovnicesc al poporului român dreptcredincios, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte și în veci, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia și Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, să fie numărați între sfinții Bisericii și să fie pomeniți cu cântări de laudă în zilele lor de prăznuire, urmând ca aceștia să fie înscriși în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujbele și viețile acestor sfinți, să li se zugrăvească icoanele, care să fie primite cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipurile lor să fie zugrăvite la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a acestor sfinți, mai rânduim ca ei să fie și ocrotitori ai unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării celor 16 sfinți români, în anul centenar al Patriarhiei Române, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și dreptcredincioșilor creștini din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 4 februarie, anul mântuirii 2025.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).”