Președintele Comisiei de cultură din Camera Deputaților, Mihail Neamțu, a transmis procurorului general Alex Florin Florența o scrisoare deschisă, al cărei subiect este necesitatea unei abordări echitabile și evitarea dublului standard în reglementarea libertății de exprimare și analiza personalităților istorice și religioase.
Demersul deputatului AUR a fost generat de intenția exprimată de procurorul general de a modifica legislația prin „incriminarea faptei de a promova, în public, cultul persoanelor care au deținut funcții de conducere într-o organizație fascistă, legionară, rasistă sau xenofobă, indiferent de existența unei hotărâri de condamnare față de acea persoană”.
În opinia lui Neamțu, această „exprimare vagă lasă loc de interpretare și atrage atenția asupra implicațiilor legale și constituționale ale propunerilor legislative, impunând o analiză atentă pentru a evita riscul unor interpretări abuzive”.
„Vă întrebăm direct, domnule Procuror General: ce este și ce nu este un discurs al urii? Definiția psihologică vorbește despre un afect însoțit de un puternic sentiment de respingere în sfera privată. Unii oameni urăsc drogurile și alcoolul. E greșit acest lucru? Sau poate fi ura utilizată într-un sens terapeutic? Sunt oameni care detestă mizeria, urâtul și lipsa de igienă. E neapărat rău? Alții urăsc prostia, mediocritatea și viciul. În timpul campaniilor electorale din ultimii douăzeci de ani, s-au exprimat sentimente de ură și dispreț la adresa românilor din Diaspora. Oare Parchetul General s-a autosesizat din oficiu?
În timpul desfășurării Referendumului pentru Familie, unii români i-au urât pe susținătorii căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Oare Parchetul General a intervenit?
În timpul epidemiei virale Covid-19, unii români care s-au vaccinat i-au urât pe cei nevaccinați. Oare Parchetul General a reacționat? Nu orice discurs instigator la ură trebuie inculpat.”, i-a scris Neamțu procurorul general.
Deputatul AUR atinge și problematica dublului standard în comemorarea unor figuri din istoria literaturii române, ale căror biografii sunt asociate cu regimul comunist.
„Dacă în cazul lui Mihail Sadoveanu poate fi disociată valoarea estetică de compromisul moral sau eroarea ideologică, atunci de ce nu putem operăm cu aceeași distincție în cazurile unor creatori precum Octavian Goga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu sau Mircea Eliade?”, a mai scris Mihail Neamțu care a dat ca exemple mai multe situații care ar fi putut ridica semne de întrebare procurorilor.
„Mai mult, în Cluj-Napoca, numele revoluționarului marxist Ernesto „Che” Guevara este asociat unui restaurant situat în Piața Unirii nr. 10, „Che Guevara Social Pub”, aprobat de autoritățile municipale. În București, Asociația de Prietenie Româno Cubaneză „Che Guevara”, înregistrată oficial în 2008, continuă să promoveze o figură istorică profund controversată. Che Guevara, lider activ al revoluției comuniste din Cuba, este direct responsabil pentru numeroase crime politice. În calitate de conducător al tribunalului revoluționar din fortăreața La Cabaña, a supravegheat execuțiile a peste 200–300 de prizonieri politici, susținători ai regimului Batista și opozanți ai revoluției. El însuși a justificat aceste execuții ca fiind „esențiale pentru protejarea Revoluției” și a reafirmat această poziție în faimosul său discurs din 1964 la ONU: Da, am executat. Executăm și vom continua să executăm, atât timp cât va fi necesar.
Această toleranță față de comemorarea unor figuri asociate regimurilor comuniste ridică întrebări fundamentale despre aplicarea dublului standard în politica memoriei. În timp ce personalitățile asociate ideologiilor fasciste sunt suprimate postum, revoluționari precum Che Guevara, care reprezintă ideologia comunistă și atrocitățile acesteia, continuă să fie celebrați fără rezerve.
O societate democratică trebuie să abordeze frontal aceste contradicții, recunoscând adevărul istoric și aplicând un tratament echitabil tuturor oamenilor de cultură, artiștilor sau gânditorilor afectați, chiar și tangențial, de virusul ideologiilor totalitare.”, a scris Neamțu.
El a punctat în scrisoarea către procurorul general și situațiapersonalităților religioase și canonizarea sfinților închisorilor.
În anul 2025, Patriarhia Română urmează să canonizeze personalități precum:
• Ilarion Felea – un teolog arădean cu operă, deținut politic în perioada comunistă, recunoscut pentru contribuțiile sale teologice și spirituale.
• Ilie Lăcătușu – cunoscut pentru viața sa ascetică, pentru evlavie, pentru dragostea arătată semenilor și pentru mărturisirea credinței în fața represiunii comuniste.
• Dumitru Stăniloae – considerat unul dintre cei mai mari teologi ortodocși ai secolului XX, apreciat la nivel internațional pentru o vastă reflecție asupra Bibliei ș i a textelor Sfinților Părinți.
În ciuda acestor contribuții remarcabile, aceste figuri sunt adesea criticate din cauza trecutului politic din anii ’30-’40. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului Elie Wiesel a atras atenția asupra asocierilor vremelnice cu mișcări politice de extremă dreaptă. (…)
În acest context, solicităm garanții publice din partea Parchetului General pentru toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Române care, din rațiuni teologice și spirituale, participă liber la cultul sfinților canonizați. Este esențial ca Parchetul General să clarifice că: Cultul sfinților canonizați de Biserica Ortodoxă Română nu poate fi interpretat ca o promovare a ideologiilor politice asociate unor momente istorice specifice. Participarea la evenimentele religioase și comemorative dedicate sfinților închisorilor, precum Ilarion Felea sau Ilie Lăcătușu, este protejată de libertatea religioasă garantată de Constituție. Referirile de ordin spiritual, cultural sau academic la personalități precum Dumitru Stăniloae sau Mircea Vulcănescu trebuie să fie permise, atâta timp cât ele nu promovează explicit o ideologie extremistă.
Biserica Ortodoxă Română are dreptul de a-și proteja patrimoniul spiritual și de a onora memoria celor care au suferit pentru credință în timpul regimului comunist.
În absența acestor garanții, există riscul de a se crea un precedent periculos, prin care exprimarea religioasă să fie cenzurată din cauza unor interpretări arbitrare ale trecutului istoric.”, precizează Mihail Neamțu.