Președintele american în exercițiu Joe Biden, președintele ales Donald Trump, vicepreședinta Kamala Harris și toți foștii președinți ai SUA în viață au venit joi la Catedrala Națională din Washington pentru a lua parte la funeraliile fostului președinte Jimmy Carter (1977-1981), decedat pe 29 decembrie la vârsta de 100 de ani, relatează agențiile Reuters și EFE.
Alături de sute de participanți, la liturghie au sosit foștii președinți Barack Obama (2009-2017), Bill Clinton (1993-2001) și George W. Bush (2001-2009), de asemenea viitoarea primă doamnă a SUA, Melania Trump, la fel și fostele prime doamne Hillary Clinton și Laura Bush, în timp ce Michelle Obama a lipsit.
Foștii președinți s-au așezat împreună pe o bancă din rândul doi, în spatele lui Biden, a actualei prime doamne Jill Biden și a vicepreședintei Harris, însoțită de soțul său, Douglas Emhoff.
Donald Trump a dat mâna cu Mike Pence, cel care a fost vicepreședintele său în timpul primului mandat, dar care l-a acuzat, ulterior, că a provocat și întreținut rebeliuniea de la Capitoliu, și s-a întreținut amical cu Barack Obama, un opozant fervent al său, care a afirmat de mai multe ori că „Donald Trump nu va mai fi președintele Statelor Unite ale Americii”, fapt contrazis de realitate, după cum se știe deja.
Karen Pence, soția lui Mike Pence, a rămas așezată și i-a ignorat atât pe Melania Trump, cât și pe Donald Trump, dând dovadă de o clară lipsă de maniere și de bun simț, care au descalificat-o pe ea însăși, fapt remarcat de toată presa americană.
CNN a informat că Michelle Obama nu a putut participa la ceremonie din cauza unui „conflict în agendă” fiind încă în vacanță în Hawai. „Imaginați-vă dacă ar fi făcut asta Melania!”, au comentat mai mulți americani pe rețeaua X. Aceștia au remarcat că Melania a rămas sobră permanent, evocând în amintire că se împlinea chiar astăzi un an de la funeraliile mamei ei, dar și că, privind în jur, nu vedea decât toți opozanții soțului ei care au făcut tot ce-a fost posibil, ilegal și imoral pentru a împiedica revenirea familiei Trump la Casa Albă.
Printre oficialii prezenți la funeralii au fost observați premierul canadian demisionar Justin Trudeau și secretarul general al ONU, Antonio Guterres, care l-a cunoscut personal pe Carter în timpul activităților internaționale ale acestuia în sprijinul păcii după ce a părăsit Casa Albă.
Sicriul lui Carter, învelit în drapelul SUA, a fost urcat pe treptele de piatră ale Catedralei Naționale din Washington de o gardă militară de onoare, după ce a fost depus timp de două zile în Rotonda Capitoliului, unde zeci de mii de americani au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Președintele democrat Joe Biden a rostit elogiul de adio. După slujba de la Catedrala Națională din Washington, Carter va fi dus înapoi în statul Georgia, unde au început în urmă cu șase zile în orașul său natal Plains ceremoniile funerare.
Melania Trump s-a diferențiat de celelalte prime doamne, toate îmbrăcate în ținute all black, purtând o rochie neagră de tip trench coat de la Valentino, cu talie cutată și guler contrastant, dramatic. Pe guler avea un imprimeu alb-negru al unui cuplu care se sărută printre trandafiri și fluturi. Imprimeul a fost prezentat în mai multe piese din colaborarea de toamnă 2019 a Valentino cu Undercover. Foto Haiyun Jiang Pool, EPA
O biserică baptistă va găzdui funeraliile private, urmând ca Jimmy Carter să fie înmormântat alături de soția sa, Rosalynn Carter, decedată în 2023 la vârsta de 96 de ani.
Jimmy Carter, un democrat, a devenit președinte în ianuarie 1977, după ce l-a învins pe fostul președinte republican Gerald Ford la alegerile din 1976.
Menahem Begin, Jimmy Carter and Anwar Sadat at Camp David. Foto White House
Președinția sa de un singur mandat a fost marcată de acordurile de la Camp David din 1978 între Israel și Egipt. El și-a dedicat apoi lunga carieră post-prezidențială activităților umanitare, pentru care a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 2002.
Carter, modelul lui Constantinescu
„După alegerile prezidenţiale din 1992, în care m-am clasat în turul al doilea şi am fost desemnat candidat unic al opoziţiei democratice pentru următoarele alegeri, am fost deseori întrebat în străinătate care este modelul meu de preşedinte democrat. Am răspuns fără ezitare: Jimmy Carter, datorită statutului său moral dinaintea preşedinţiei, în timpul mandatului şi, mai ales, după încheierea acestuia.”, a transmis într-o comunicare publică fostul președinte al României Emil Constantinescu.
El arată că„ în România nu i-a pus nimeni această întrebare”, iar alegerile anterioare şi ulterioare celor din 1996 au arătat cu destulă claritate că, de fapt, „majoritatea alegătorilor a votat de multe ori pentru persoane care le-au fost propuse tocmai pentru că erau şantajabile şi le-au reales apoi în cunoştinţă de cauză.”
„Sunt şi destui preşedinţi care nu au nevoie de un reper, considerându-se pe ei înşişi un model pentru ceilalţi.” arată Constinescu.
Deoarece trăim într-o perioadă în care modelul preşedintelui autoritar prevalează asupra celui democrat nu numai în regimurile dictatoriale, în democraţiile de vitrină, ci chiar în democraţiile consolidate cum sunt Statele Unite, Constantinescu a hotărât „să renunţe la neimplicarea în politica internă, asumată timp de peste două decenii”, şi să folosească scurtul impact emoţional generat de funeraliile preşedintelui Carter pentru a evoca de ce? şi de când? a devenit pentru domnia sa modelul preşedintelui democrat, ghidat întreaga viaţă de principii morale sau de interesul naţional, şi nu de scopuri politice sau financiare personale.
„În această perioadă de criză a democraţiei pe plan mondial, marcată de falia creată între civilizaţia occidentală şi cultura europeană care a stat la baza ei şi de înlocuirea unei societăţi bazate pe idealuri umaniste cu o societate bazată pe interese şi profit, prima întrebare la care trebuie să răspundem este de ce popoarele preferă, în prezent, lideri autoritari şi populişti şi, de multe ori, corupţi unor lideri oneşti şi dedicaţi binelui public?
Primul răspuns îl oferă chiar viaţa lui Jimmy Carter, întinsă pe durata a 100 de ani, din care doar patru a fost preşedinte, cu concluzia că nu este nicio nenorocire să fii “fost preşedinte”; grav este să fii “fost cetăţean”, cu consecinţa că problema democraţiilor actuale nu este doar slaba calitate a liderilor, ci slaba calitate a unei majorităţi a cetăţenilor care îi aleg după chipul şi asemănarea lor, şi nu pentru superioritatea lor intelectuală şi morală. Devine evident că este şi un rezultat al statutului bunăstării, şi că vremurile dificile creează oameni puternici, iar vremurile uşoare, oameni slabi.
Când m-am născut, Hitler şi Stalin, doi mari criminali ai istoriei moderne, erau încă la putere, adulaţi de popoarele lor
De atunci, zeci de dictatori au sfârşit prin a fi asasinaţi, statuile lor demolate şi mormintele lor profanate. De ce, oare, mereu alţi lideri care urmează acest drum îşi găsesc susţinători? În ceea ce priveşte înţelegerea caracterului dictatorilor, mi-a revenit în memorie o întâlnire pe care am avut-o cu Eduard Şevardnadze, artizanul sfârşitului Războiului Rece, care mi-a povestit că l-a întâlnit de multe ori pe Ceauşescu şi că acesta, întotdeauna, la convorbirile faţă în faţă, îi evita privirea. Ca şi alţi dictatori, nu a tremurat în faţa morţii. Am înţeles că singurul lucru pe care le este frică să-l privească în faţă este Adevărul; adevărul despre ei, despre lumea care îi înconjoară şi despre viitorul nemilos al posterităţii grandioase pe care s-au străduit atât de mult să o construiască în timpul vieţii lor, pentru eternitate.
De la Jimmy Carter mi-a rămas în memorie privirea caldă şi zâmbetul luminos al unui om împăcat cu sine însuşi. Acesta este, în aceste vremuri tulburi, şi mesajul pe care l-a lăsat celor care vor veni: respectul pe care îl datorăm celor care şi-au închinat viaţa slujirii adevărului, dreptăţii şi bunei înţelegeri între oameni”, a transmis Emil Constantinescu.