Odată cu instalarea noii administrații Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, o bătălie nevăzută se află în plină derulare între forțe pe care puțină lume le intuiește.
CONFUZII, CONFUZII…
În principal, analiștii europeni au fost cei care au jubilat la anunțarea victoriei lui Donald Trump în alegerile prezidențiale americane, susținând că ar fi o victorie împotriva globalismului și a puterii elitelor. Însă realitatea e alta! Noua echipă ce se formează în jurul lui Donald Trump este orice altceva decât antiglobalistă. Dimpotrivă!
Ceea ce se observă cu ochii liberi referitor la echipa lui Donald Trump este că există o selecție cât se poate de calificată de globaliști și de neoconi, gata să acționeze în numele lumii libere, singura diferență (dacă există, într-adevăr, vreuna) este că-și spun republicani, iar nu democrați.
Ceea ce americanii numesc uniparty ar fi sistemul de partid unic, democrato-republican, intens criticat, dar niciodată eradicat. Celebra mlaștină de la Washington pe care Trump ar vrea s-o asaneze. Mai mult, dacă înainte existau așa-zișii RINO (Republicans in name only – adică republicani doar cu numele), vedem acum că uniparty se reconstruiește, căci o serie de democrați au trecut efectiv în partidul republican, așa-zis al lui Trump. Ba chiar la o fotografie cu președintele ales, alături de Kennedy Jr., Gabbard și Musk, cineva a comentat: Se pare că democrații au câștigat alegerile.
Revoluția ideologică este departe de planurile lui Trump. Make America Great Again sau MAGA rămâne de acum un motto și un acronim fără implementare efectivă.
Donald Trump și Melania Trump în seara victoriei . Foto Profimedia
Ca MAGA să devină un concept efectiv, politic, ar fi nevoie ca SUA să-și accepte locul și rolul în lume, interacționând cu respect și seriozitate cu ceilalți poli existenți în loc să ducă războaie devastatoare pentru a-și păstra hegemonia larg contestată.
Așadar, victoria lui Trump este un pas înainte în confruntarea culturală cu stânga și cu cancel culture, așa-zisa cultură a anulării! Este și o victorie împotriva democraților, dar nimic mai mult.
DEMONIZAT, ÎNVINUIT, ÎMPUȘCAT
Kamala Harris a avut la dispoziție de trei ori mai mulți bani din partea donatorilor decât Trump. A avut de partea ei cel puțin 80% din media americană, bună parte a presei occidentale, 99% din Hollywood, 100% din instituțiile federale (inclusiv Justiția), organizația Soros, multi-naționalele, liderii țărilor occidentale, guvernatorii democrați și imigranții ilegali.
Acest fapt a lăsat impresia unui adevărat război și că democrații nu respectă democrația, cetățenii și dorințele lor. Partea și mai proastă a fost că majoritatea a văzut cum aceste atitudini au început să devină normale. Și abia asta i-a înfuriat!
Așadar, odată ce a fost identificată această situație nu doar profund imorală, ci și ilegală, lumea a căutat o rezolvare. Zecile de milioane de picături de nemulțumiri personale s-au adunat într-un șuvoi național.
În acest mozaic al nemulțumirilor se regăsea și faptul că presa îi minte și dezinformează pe oameni, cum fac și sondajele, și faptul că mașinile de votare nu fac altceva decât să permită democraților să fure voturi după pofta inimii, milioane de imigranți ilegali susținând frauda, și faptul că unii republicani votează cu democrații și asta plasează în fruntea statului federal un partid unic și corupt, și faptul că economia nu mai performează, și faptul că Washingtonul e pe cale să declanșeze un război nuclear, și faptul că statul profund e tot mai la vedere și înglobează și corporațiile din Tech, Justiție, Universități, Hollywood, toate având un mesaj comun – că Trump e Hitler. Astfel, singura soluție rămasă la dispoziția cetățeanului de rând era revolta populistă, pornind de la firul ierbii.
Faptul că doar Donald Trump se regăsea în poziția de prezumtiv lider al acestei mișcări a determinat coagularea în jurul lui. Dar odată ce și-a anunțat candidatura, cu doi ani în urmă, asupra lui s-au abătut din nou acuze de tot felul, i s-au fabricat dosare și procese, i-au percheziționat domiciliul, au încercat să îl asasineze. Din această cauză, lumea a strâns rândurile în jurul lui!
Fuga democraților din zonele în care se simțeau până de curând în deplină siguranță către tabăra conservatoare ar fi putut reprezenta un semnal de alarmă.
Tulsi Gabbard, Robert F. Kennedy Jr., Elon Musk, Joe Rogan, au fost cu toții democrați. Dar hemoragia de susținători ai democraților s-a dus până în straturile profunde ale societății, inclusiv în comunitățile hispanice sau afro-americane.
Unii au rămas pe loc! Birocrații, de exemplu, reptilele eterne ale mlaștinii din capitala americană, eterna falangă tăcută a funcționarilor din administrație. Ei controlează felul în care se fac lucrurile, probabil din 1963 încoace! Sunt cei care știu cum au fost mătrășiți președinți și politicieni, cum s-au deturnat fonduri, cum s-au astupat guri, comițând fapte pe care ar trebui să le plătească în cele din urmă. Unii, cu certitudine, ar trebui să meargă la închisoare. Și toată lumea știe asta!
La fel, nu au cum să plece din zona democraților nici cei din sistemul financiar privat, ONG-urile sau alte entități care au lucrat timp îndelungat cu administrația, au depins de administrație, utilizând banii publici și îmbogățindu-se pe urma banilor guvernamentali. Este vorba despre miliarde de dolari sugativați. De exemplu, administrând fondurile de pensii.
În fine, mai există o întreagă clasă mijlocie cu pretenții de elită, din zona urbană, cu ocupații care încep să dispară, nemaifiind necesare. Este vorba despre zona ONG-urilor, educației, marketingului, determinării de ratinguri, avocați, chiar medici, adică persoane care nu au avut niciodată o muncă productivă, creativă, ci au depins de sistem, fiind chiar rotițele dințate ale sistemului.
Acum, locurile lor de muncă sunt preluate de inteligența artificială, iar ei sunt amenințați cu dispariția. Cel mai bine s-a văzut la plantarea însemnelor electorale pentru Kamala Harris prin suburbiile din zona metropolelor, pe toată coasta de est sau cea de vest, unde această presupusă clasă își trăiește plenar spaima dispariției ce vine odată cu schimbarea.
Cât timp Partidul Democrat conducea jocul, această clasă mai răsărită putea mima apartenența la ideologia woke și putea continua implementarea proiectelor democraților aflați în sistem, care se bazau pe ei, îi întrețineau ca să îi țină, la rândul lor, pe democrați la putere.
Vorbim despre duduile care se rad acum în cap, țipă isteric prin mașini și se dau cu capul de volan că a câștigat Trump alegerile, precum și toți cei asemănători lor. Din păcate pentru ei, nu Trump este problema, ci faptul că nimeni nu mai are nevoie de micii mercenari ai justiției sociale, nici să sprijine avorturile, nici să spele copiii pe creiere prin școli cu diverse teme sexuale, nici să zămislească proiecte pentru inadaptați.
DE LA GRAMSCI, LA NATO ȘI UE
Datorită conducerii americane, Ucraina a triumfat, iar Rusia nu a câștigat, i-a spus secretarul general al NATO, Mark Rutte, secretarului de stat al SUA, Antony Blinken. Întâlnirea celor doi a reprezentat actul final al prezenței lui Blinken pe prima scenă a politicii mondiale, de unde pleacă la fel de învins precum sosește Rutte la conducerea NATO.
Înfrângerea este doar a indivizilor, a pionilor sistemului woke, pentru că sistemul, în sine, se simte foarte bine, indiferent de victoria lui Trump în alegeri și aparenta impresie a unei schimbări de paradigmă.
Pentru ca o eventuală victorie să existe cu adevărat, și nu doar o slăbire a șurubului pentru a face lucrurile mai suportabile pentru populația sătulă de ideologia woke, marxistă, mai este de parcurs și înapoi ceea ce Antonio Gramsci numea lungul marș prin instituții și distrugerea așa-zisei hegemonii culturale, ce pune în centrul societății eliberate de creștinism tot felul de oameni de culoare din ghetouri, minoritățile sexuale, etnice, alienații, asocialii și asistații social, dar și adăugirea lui Herbert Marcuse, feministele și lumea a treia. Adică, noul proletariat ce se opune cu vehemență bărbatului, alb, heterosexual, creștin, din clasa mijlocie, obstacolul principal în calea realizării societății incluzive și a justiției sociale.
Dacă în Rusia sau în Răsărit, comunismul a fost implementat prin violență, în Occident s-a recurs la controlul autorității conducătoare, apropiat prin seducția hegemoniei culturale ce se opunea legii, moralei, religiei, adică a prejudecăților burgheze.
O bună poartă de intrare a fost, începând cu anii ’60, impunerea de către elita organică marxistă, treptat, a depravării sexuale, homosexualității, pornografiei, pedofiliei. Masele nu se pot elibera singure pentru că, orbite fiind de conștiința falsă, adică de instituțiile și valorile tradiționale, au nevoie de ajutorul marxiștilor, spun tezele celor de la Școala de la Frankfurt. Ca atare, societatea trebuie deconstruită și apoi reclădită pe principiile sănătoase ale corectitudinii politice.
Cu un drum, cei care munceau (clasa muncitoare) au devenit principala țintă a marxiștilor, fiind noii opresori, xenofobi, islamofobi, bigoți, misogini, rasiști, naționaliști etc. Și, evident, suveraniști.
Aici intervine genialitatea campaniei lui Donald Trump, care, spre deosebire de primele sale campanii, de data aceasta a optat pentru o luptă profesionistă. Pe ridiculizarea adversarului și demascarea imposturilor (Kamala nu a lucrat la McDonald̕s, dar Trump a făcut-o, fie și pentru 15 minute, Biden a spus că votanții republicani sunt gunoaie, așa că Trump a venit cu mașina să strângă gunoiul).
Cele două tentative de asasinat nu au făcut decât să arate că adversarii lui se tem de el. Însuși gestul acela natural de a-și încleșta pumnul și a striga Luptați! Luptați! Luptați! avea să demonstreze că este un lider, suficient de curajos să se ridice de jos, suficient de hotărât să stea vertical în fața oricui.
Rapiditatea cu care cei aflați în spatele candidatului reușeau să valorifice în propriul beneficiu orice temă din campanie a fost cel puțin uimitoare! La Springfield (Ohio) sunt omorâți câinii de către imigranții haitieni? Donald Trump devine pe loc un apărător al acestora. Putem observa rapid că fiecare animal de companie aparține unei familii, astfel că orice câine sau pisică ocrotită de Trump atrăgea automat simpatia unui număr multiplu de votanți cu o componentă trans-generațională. În particular, exact cei din clasa mijlocie, preponderent albi, creștini, productivi, familiști.
În zadar s-a străduit presa să spună (pentru a câta oară?) că este o minciună a lui Trump, clipurile difuzate chiar de cei din Ohio vorbeau de la sine. Iar reacția cetățenească a fost pe măsură. Piesa semnată de The Kiffness – Eating the Cats ft. Donald Trump a avut imediat milioane de vizualizări pe YouTube, fără a pune la socoteală Facebook, Instagram, X, Spotify, iTunes, Deezer și site-ul propriu.
Când autoritățile din New York au ucis și decapitat veverița Peanuts și pe ratonul Fred, animalele de companie ale unei familii simple, care le crescuseră de mici, americanii au simțit o revoltă profundă.
La un denunț al unei fotografe woke, care a acuzat veverița că ar fi MAGA (adică trumpistă), o echipă înarmată, ce deținea și un mandat semnat de trei judecători, a percheziționat casa familiei, a preluat și a suprimat imediat animalele. Într-un timp record, întregul mapamond lua la cunoștință detaliile, iar inteligența artificială producea pe bandă rulantă imagini și meme ale celor două victime ale democraților: veverița Peanuts și ratonul Fred, sub hashtagul „#JusticeForPeanuts”. Un vot pentru Trump devenea, astfel, un vot pentru sărmana Peanuts. A fost invocat până și numele lui John Wick!
Campania s-a dus, așadar, într-o zonă total necontrolată de democrați, în zona familiilor, în zona tradițională a gulerelor albastre, cum tot către familii și comunități tradiționale s-a dus și efortul lui Elon Musk în Pennsylvania, în comunitățile de fermieri amish.
Elon Musk este considerat unul dintre principalii artizani ai victoriei lui Trump. Foto Profimedia
Musk a suferit el însuși de pe urma ideologiei marxiste, pierzându-și fiul care a ales să devină femeie (Vivian Jenna Wilson). Așa încât, pentru a fi sigur că alții nu vor trebui să suporte lovituri similare, s-a străduit să-i asigure lui Donald Trump victoria în statul Pennsylvania, unde comunitatea amish strângea din dinți în fața abuzurilor la care sunt supuși fermierii. Cum aceștia nu votează niciodată, în mod greșit s-a presupus că nu vor vota nici de această dată.
Numai că, exact de aici avea să vină victoria lui Trump, grație faptului că Elon Musk a asigurat transportul comunității amish la secțiile de votare, în condițiile în care aceștia nu conduc din rațiuni religioase, însă pot călători cu vehicule conduse de alții.
PRESA TRADIȚIONALĂ VERSUS NOUA MEDIA
Ceea ce democrații nu par să fi băgat de seamă este că încrederea în presa tradițională s-a evaporat demult, presa cetățenească, podcasturile, blogurile, clipurile publicate chiar și de oameni perfect anonimi căpătând o încredere și o expunere mai mare decât oricare publicație sau canal de televiziune ce până nu demult dădeau ora exactă în materie de știri și informații!
Nu este vorba doar despre fostul Twitter, numit acum X, deși Elon Musk a devenit eroul acestor alegeri, fiind cel care a dat libertății de expresie o șansă și i-a readus în prim plan pe criticii regimului: Alex Jones, Tucker Carlson, Jordan Peterson, Steve Bannon etc.
Elon Musk și Donald Trump înainte de lansarea celui de-al șaselea zbor de la baza SpaceX. Foto Profimedia
Același Musk care deține și Starlink, o constelație de sateliți ce oferă accesul la internet prin satelit. Într-o primă fază, ucrainenii au fost extrem de fericiți să aibă acces la sateliții lui Musk. Pe urmă, l-au trecut pe lista celor pe care îi doreau uciși. De ce? Pentru că de același acces la satelit se bucurau și cei care urcau pe net clipurile cu atrocitățile săvârșite de ucraineni sau răsunătoarele lor înfrângeri pe câmpul de luptă, în timp ce guriștii de la Kiev și micile lor animăluțe turbate de pe online (NAFO) vorbeau despre mari victorii și înfrângerea Rusiei, în același ton cu NATO, cu politicienii establishmentului. Dar armatele de troli, dintr-o dată, pur și simplu și-au pierdut relevanța de altă dată, au fost înfrânte de ciocnirea brutală cu realitatea, cu clipurile video care nu se lăsau contrazise de lozinci primitive.
Apoi, era de neconceput ca Trump, botezat Hitler de democrați, să stea în fața lui Joe Rogan timp de trei ore și să răspundă degajat la orice întrebare! Ba chiar să se autoironizeze.
Discuțiile lui Rogan, care au acoperit totul, de la cenzura de pe rețelele de socializare până la defectele instituțiilor politice, au creat o platformă în care politicile lui Trump au fost digerate cu atenție, pe îndelete. Această persuasiune treptată a contribuit la o creștere a sprijinului la nivelul de bază în rândul alegătorilor indeciși, care au devenit dezamăgiți de narațiunile politice tradiționale.
Acoperirea digitală și implicarea personalizată aveau să arate americanilor o nouă fațetă a lui Donald Trump, în timp ce isteriile democraților nu au putut concepe ca propriul lor candidat (Kamala Harris) să apară într-o astfel de ipostază și să ofere răspunsuri despre legalizarea consumului de marijuana, de exemplu.
Susținerea venită direct din partea lui Musk, Rogan, Carlson, Bannon avea să fie un punct decisiv al campaniei.
Elon Musk a contribuit și personal cu 119 milioane de dolari pentru susținerea campaniei lui Trump. Au fost importante și aparițiile lui publice la mitingurile electorale, în fruntea mulțimilor adunate de candidatul pentru Casa Albă.
BENEFICII
Există, așadar, șansa pentru o renaștere a suveranității europene?
Poate că administrația Trump este declanșatorul pentru ca Europa să-și continue drumul ca bloc independent, cred unii analiști. Există un pericol al radicalizării în țările fostului Pact de la Varșovia, cum ar fi țările baltice, Republica Cehă și Polonia, toate înclinate spre ostilitatea față de Rusia. Mai la sud, Ungaria, Austria, Germania de Est sau Serbia, dimpotrivă, privesc amical către răsărit. Propriu-zis, Europa nu pare să știe ce vrea.
În schimb, americanii par să fi înțeles că recuperarea Europei Centrale și de Est reprezintă o oportunitate, în timp ce vestul continentului pare pierdut.
Renunțarea la politicile imigraționiste sau la cele LGBTQIA vor atârna greu în balanță. Având în vedere interesul american pentru țări precum Polonia sau România, șansele există, dar este posibil ca sarcina centrală să îi fie acordată omului forte al momentului, premierului Viktor Orban, care s-a dovedit un aliat de nădejde al lui Donald Trump.
DE CE A EȘUAT PROIECTUL WOKE?
Dislocuirea intelectualității tradiționale de elita marxistă a dus la o scădere consistentă a calității intelectuale. Înlocuirea specialiștilor cu personaje scoase din proiectul DEI (diversitate, echitate, incluziune), adică înlocuirea cadrelor pregătite cu reprezentanții minorităților sexuale, rasiale, etnice, alienați etc. a prăbușit întregul eșafodaj al structurilor sociale și al instituțiilor statului.
Altminteri, am văzut acest fapt și în Rusia sovietică odinioară sau în țările satelit din Pactul de la Varșovia. Așa a apărut Holodomorul în anii ’30, în Ucraina, când până și agricultorii au fost bănuiți că ar fi chiaburi și eliminați. Așa a apărut în URSS penuria de medici ce a dus până la urmă inclusiv la moartea lui Stalin în 1953. Toate acestea au fost roadele revoluției culturale și ale lungului marș marxist prin instituții, înlocuirea cadrelor competente cu aparatcici.
Confruntat cu o provocare reală din partea zonei normale, conservatoare a societății, educația, știința, arta, politica și inclusiv economia progresistă bazată pe ideologie rasistă ce promovează afro-americanii, comunitatea LGBTQIA, feminismul și restul zorzoanelor marxiste, s-a observat că nu rezistă unui examen concret, bazat pe normalitate și firesc, tot mai vehement solicitat de americanul obișnuit.
Marea provocare pentru administrația Trump va fi, așadar, să încerce să ducă societatea înapoi către normalitate, utilizând oameni formați în ideologia woke, mulți crezând în așa-zisele valori pe care aceasta le promovează.
Trei mandate Obama (cu o pauză de 4 ani – primul mandat Trump) au produs modificări esențiale în societatea americană.
Zona occidentală este nevoită să caute schimbarea de paradigmă și datorită competiției existente cu zona BRICS+ și pentru a opri diminuarea influenței economice globale a SUA. Deocamdată, însă, nici măcar o schimbare a paradigmei în SUA nu este tocmai certă, cu atât mai puțin în toată zona occidentală.