Parlamentarii sud-coreeni l-au pus sub acuzare la mijlocul lunii decembrie pe președintele Yoon Suk Yeol din cauza încercării sale de a impune legea marțială, o mișcare cu mize mari care trebuie acum aprobată de judecători. Procuratura i-a arestat și pe fostul ministru al Apărării Kim Yong-hyun și pe fostul șef militar al contrainformațiilor Yeo In-hyung, sub suspiciunea de insurecție. Premierul Han Duck-soo care asigura interimatul la Casa Albastră a fost și el suspendat pe 27 decembrie. Ministrul Finanțelor Choi Sang-mok urmează să devină noul președinte interimar.
Curtea începe revizuirea demiterii președintelui
O duzină de parlamentari conservatori s-au alăturat forțelor opoziției în votul pentru demiterea lui Yoon, aflat la jumătatea mandatului său unic de cinci ani. Demiterea îi suspendă puterile până când Curtea Constituțională decide dacă îl retrage sau nu în mod oficial din funcție.
Între timp, premierul Han Duck-soo urma să exercite funcția de președinte interimar.
Cu câteva minute înainte de vot, Partidul Puterea Populară al lui Yoon și-a anunțat opoziția față de demitere, dar a permis membrilor săi să voteze liber. Decizia, combinată cu votul secret, a înclinat în cele din urmă balanța împotriva președintelui Yoon. Votul final a fost de 204 voturi pentru și 85 împotrivă.
Curtea Constituțională din Coreea de Sud a început să revizuiască demiterea președintelui Yoon Suk Yeol din cauza încercării sale de a impune legea marțială pe 3 decembrie. Prima audiere publică a fost programată pe 27 decembrie, în urma deciziei celor șase judecători ai instanței care s-au întâlnit pentru a discuta planurile de revizuire a demiterii.
Yoon Suk Yeol, al 13-lea președinte al Coreei de Sud, suspendat din funcție pentru tentativa de a introduce legea marțială / Foto: X
Instanța are până la șase luni pentru a decide dacă îl retrage pe Yoon din funcție sau nu. Prima audiere va fi „pregătitoare” pentru a confirma problemele juridice majore ale cazului. Așadar, povestea riscă să se întindă până către jumătatea anului 2025. Yoon a declarat legea marțială pe 3 decembrie – primul astfel de decret de când Coreea de Sud a devenit democrație în anii 1980 – dar parlamentarii au anulat ordinul în câteva ore, înainte ca armata să poată interveni.
Contextul președinției lui Yoon Suk-Yeol
Yoon Suk-yeol, al 13-lea președinte al Coreei de Sud, a preluat funcția pe 10 mai 2022, după o victorie strânsă în alegerile prezidențiale. Înainte de a intra în politică, Yoon a fost un procuror proeminent, cunoscut pentru rolul său în investigarea unor cazuri de corupție de mare amploare, inclusiv cazul care a dus la destituirea președintelui Park Geun-hye în 2016. Oricât de comic ar părea acest lucru acum!
Ascensiunea sa la președinție a venit pe un fond de promisiuni de a restabili valorile conservatoare, de a întări relațiile cu Statele Unite și de a promova reforme economice de tip liberal. Totuși, mandatul său a fost marcat de controverse și de o polarizare politică semnificativă, pe fondul unor acuzații de corupție.
Președinția lui Yoon a fost definită printr-o serie de schimbări în politica internă și externă. Administrația sa a adoptat o abordare mai fermă față de Coreea de Nord, concentrându-se (fără mare succes) pe descurajarea militară și pe o colaborare mai strânsă cu Statele Unite și Japonia. Pe plan economic, Yoon a urmărit reforme orientate spre piață și a fost perceput ca fiind mai favorabil mediului de afaceri decât predecesorul său, Moon Jae-in, care adoptase politici mai progresiste.
Totuși, mandatul lui Yoon nu a fost lipsit de conflicte. Abordările sale politice au generat critici din partea partidelor de stânga, sindicatelor și organizațiilor civile, care au contestat atât politicile economice, cât și tendințele sale autoritare.
Unul dintre cele mai semnificative motive de îngrijorare pentru criticii lui Yoon a fost tendința sa de a manifesta practici autoritare. Coreea de Sud are o istorie tumultoasă cu dictaturi militare, în special în perioada 1960-1980, și a durat decenii de mișcări pro-democratice pentru a transforma țara într-o democrație pe deplin funcțională. Datorită acestei istorii, sud-coreenii sunt extrem de sensibili la orice semne de practici autoritare sau măsuri represive.
Acțiunile și retorica lui Yoon au stârnit îngrijorări în rândul grupurilor de opoziție, mulți temându-se de o întoarcere la tacticile represive similare cu cele din trecutul autoritar al țării. În mod particular, în primele luni ale președinției sale, Yoon s-a confruntat cu proteste din partea diferitelor sectoare, în special sindicatele și studenții, care se opuneau reformelor neoliberale, inclusiv schimbărilor la sistemul de pensii, legilor muncii și politicii educaționale.
Ca răspuns la aceste proteste, administrația lui Yoon a fost acuzată de unele organizații de drepturile omului de utilizarea unor măsuri autoritare, precum creșterea prezenței poliției și reprimarea disidenței. Deși aceste acțiuni nu s-au transformat într-o aplicare efectivă a legii marțiale, unii critici au început să se teamă că administrația ar putea recurge la măsuri extreme dacă protestele ar escalada.
Organizațiile de apărare ale drepturilor civile au protestat împotriva excesului de autoritarism al președintelui Yoon / Foto: X
Legea marțială în Coreea de Sud este o problemă deosebit de delicată. Constituția țării interzice ferm aplicarea legii marțiale, cu excepția situațiilor extreme, cum ar fi conflictul militar direct. Reformele democratice din 1987, care au urmat reprimării brutale a protestelor pro-democratice din anii 1980, au consolidat aceste restricții.
Climatul politic actual
Posibilitatea de a deschide proceduri de destituire a președintelui Yoon a devenit un subiect concret pe măsură ce mandatul său a evoluat. Sistemul politic din Coreea de Sud permite destituirea unui președinte în funcție în cazul în care există acuzații de încălcări ale Constituției sau de comitere a unor abuzuri grave. Procesul de destituire este inițiat de Adunarea Națională (Parlament) și necesită votul majorității de două treimi pentru a merge mai departe. Dacă este aprobat, președintele este apoi judecat de Curtea Constituțională, care are puterea de a menține destituirea sau de a-l reinstala pe președinte.
În 2016, Coreea de Sud a trăit un moment important în care președintele Park Geun-hye a fost destituit în urma unui scandal de corupție. Acest caz a dus la proteste de amploare și instabilitate politică, stabilind un precedent semnificativ pentru răspunderea unui președinte în fața abuzurilor de putere.
În cazul lui Yoon, au existat critici din partea Partidului Democrat Liberal (PDL) și a altor facțiuni de stânga ce acuzau guvernul de depășirea limitelor puterii executive. Aceste acuzații includ suprimarea libertății de exprimare și concentrarea puterii în mâinile executivului.
Acestora li s-au adăugat acuzații grave în legătură directă cu președintele Yoon Suk-yeol, în ceea ce privește tentativa acestuia de a impune legea marțială pentru a-și proteja soția, Kim Keon-hee, de investigațiile în curs cu privire la acuzațiile de corupție.
Apoi, acuzația că Yoon Suk-yeol ar fi încercat să împiedice întrunirea Parlamentului semnalează o tentativă de subminare a democrației și a rolului legislativului în stat. Dincolo de tensiunile politice, demersul președintelui ar putea avea la bază oprirea investigațiilor de corupție demarate asupra soției – Kim Keon-hee – Yoon considerând că o reuniune a Parlamentului ar fi riscat să expună mai mult scandalurile sau ar fi putut duce la adoptarea unor măsuri legislative care ar fi slăbit sprijinul public sau ar fi accelerat procedurile legale împotriva soției sale.
Kim Keon-hee, soția președintelui, a fost acuzată de manipularea pieței de valori și falsificarea unor documente / Foto: X
Kim Keon-hee, soția președintelui Yoon Suk-yeol, a fost implicată într-un scandal de corupție și fraudă care a generat o reacție politică și publică semnificativă. Kim este acuzată că ar fi fost implicată într-o serie de afaceri nelegale, inclusiv manipularea pieței de valori și falsificarea documentelor pentru a obține fonduri din diverse surse private, într-o schemă care implică fapte de fraudă și corupție. Investigațiile au fost demarate de către autoritățile coreene, iar Kim Keon-hee a fost deja subiectul unor audieri și proceduri legale.
Soția președintelui a devenit o figură controversată, iar acuzațiile de corupție împotriva sa au atras atenția nu doar a mass-mediei, ci și a opoziției politice, care a considerat că Yoon ar putea încerca să intervină pentru a o proteja.
Societatea civilă și diverse organizații neguvernamentale au reacționat cu furie, ieșind în stradă. Aceste acuzații și tentativa de impunere a legii marțiale ar putea avea consecințe de durată asupra imaginii publice a lui Yoon Suk-yeol și asupra stabilității politice a Coreei de Sud. Un astfel de abuz ar putea, de asemenea, să afecteze relațiile externe ale Coreei de Sud, mai ales cu partenerii săi strategici, cum ar fi Statele Unite și Uniunea Europeană. În acest context, Coreea de Sud ar putea deveni mai vulnerabilă la critici internaționale și la sancțiuni economice.
„Un mesaj puternic” trimis opoziției
Yoon și-a apărat mișcarea ca fiind justificată din punct de vedere legal, considerând-o ca fiind necesară pentru a trimite un „mesaj puternic” parlamentarilor din opoziție, pe care i-a acuzat că sunt simpatizanți ai Coreei de Nord, care îi obstrucționează agenda.
Curtea Constituțională are așadar 180 de zile pentru a se pronunța asupra demiterii lui Yoon. În mod normal, șase dintre cei nouă judecători ai curții trebuie să voteze pentru a susține acuzarea. Cu toate acestea, cu trei locuri vacante încă din luna octombrie, toți cei șase judecători rămași trebuie să fie de acord ca Yoon să fie înlăturat.
Dacă instanța va menține acuzarea, Coreea de Sud trebuie să organizeze alegeri prezidențiale în termen de 60 de zile. Dacă instanța îl exonerează pe Yoon, acesta s-ar întoarce în funcție, dar s-ar putea confrunta cu acuzații legate de tentativa de lege marțială.
Yoon este în prezent investigat pentru trădare, cu trei anchete guvernamentale separate în curs. Biroul său a fost percheziționat de mai multe ori și i se interzice să părăsească țara. Procurorii nu au exclus arestarea lui.
În timpul mandatului, președinții sud-coreeni sunt imuni de urmărire penală, cu excepția cazurilor care implică rebeliune sau trădare.
Han Duck-Soo, președintele interimar, în poziție precară
Han Duck-soo, premierul și președintele interimar, se află și el într-o poziție politică precară. Opoziția a anunțat că l-ar putea demite pe Han pentru presupusul său rol în încercarea de impunere a legii marțiale și pentru obstrucționarea anchetei. Han, care a spus că s-a opus eforturilor lui Yoon, a promis că va participa la investigații.
Probabilitatea demiterii a devenit certitudine pe 27 decembrie, când Parlamentul Coreei de Sud a votat destituirea prim-ministrului și președintelui interimar Han Duck-soo.
Parlamentul Coreei de Sud a votat destituirea prim-ministrului și președintelui interimar Han Duck-soo pe 27 decembrie / Foto: X
Conform Constituției Coreei de Sud, în cazul în care președintele este suspendat din funcție, prim-ministrul devine președinte interimar până la organizarea de alegeri prezidențiale. Aceasta ar fi însemnat că Han Duck-soo ar fi trebui să exercite toate atribuțiile prezidențiale, inclusiv controlul asupra politicii externe, de apărare și altele, până când se organizează noi alegeri, dacă președintele este destituit.
Există mai multe dificultăți cu care se confruntă un prim-ministru care preia funcția de președinte interimar într-o situație de incertitudine politică. În primul rând, Han Duck-soo va avea o legitimitatea politică fragilă. Premierul Han Duck-soo este considerat un tehnocrat mai degrabă decât o figură politică cu sprijin larg din partea cetățenilor sau a partidelor politice.
Tot Han Duck-soo ar fi trebuit să se asigure că guvernul funcționează corect și eficient în absența unui președinte ales. Han ar trebui să facă față presiunilor din partea partidelor politice și totodată să gestioneze tranziția către alegerile anticipate.
La fel, Han Duck-soo ar fi trebuit să asigure și stabilitatea în relațiile externe ale Coreei de Sud, în special cu marile puteri precum Statele Unite, China și Japonia. Oricare ar fi situația internă, Coreea de Sud trebuie să mențină o politică externă coerentă, iar Han va trebui să asigure acest lucru, fără a lăsa loc pentru speculații sau instabilitate care ar putea afecta securitatea națională sau afacerea economică globală.
Însă, dintre cei 192 de deputați care au votat în chestiunea destituirilor, 192 au votat pentru destituirea lui Han Duck-soo, după cum a anunțat președintele Adunării Naționale, Woo Won-shik.
Măsuri „proactive” și pro-americane
Ministrul de Finanțe Choi Sang-mok a promis că va restabili credibilitatea pieței pe fondul tulburărilor politice în curs, subliniind că indicatorii bursieri care măsoară volatilitatea pieței și instabilitatea economică arată semne de relaxare datorită răspunsurilor rapide ale guvernului și ale sistemelor constituționale și economice ale țării.
Seulul se va pregăti „proactiv” pentru potențiala reluare a discuțiilor nucleare dintre Statele Unite și Coreea de Nord sub o a doua administrație Trump, inclusiv perfecționarea foii de parcurs și a planurilor pentru problemele nord-coreene în așteptarea unor astfel de evoluții. Trump l-a numit pe Richard Grenell, fost ambasador al SUA în Germania și director interimar al informațiilor naționale în timpul primului său mandat, drept trimis prezidențial pentru misiuni speciale, care include și afaceri nord-coreene.
„Deoarece numirea trimisului special este interpretată ca o dovadă că președintele ales Trump nu neglijează problema nucleară nord-coreeană, cred că trebuie să răspundem mai proactiv la aceasta”. Coreea de Sud nu a renunțat la negocierile cu Coreea de Nord. În schimb, Coreea de Nord a fost cea care a respins fără echivoc dialogul și negocierile, ducând la întreruperea comunicării inter-coreene, relatează The Korea Herald.
Ministrul Finanțelor Choi Sang-mok urmează să devină noul președinte interimar.
Paralela 38
De regulă, poveștile despre „clătinarea burselor” la orice eveniment neconvenabil din politica internă a vreunei țări ține mai curând de propagandă decât de realitate și, în esență, nu înseamnă mai nimic. În cazul de față, situația este diferită. Iar asta, pentru că relațiile Coreei de Sud cu SUA și Japonia sunt extrem de importante.
După declararea armistițiului dintre cele două țări – Coreea de Nord și Coreea de Sud – în 1953, lucrurile au evoluat după cum era de așteptat.
Disputată odinioară de China și de Japonia, la sfârșitul conflictului dintre Coreea de Nord și cea de Sud, partea sudică avea să treacă în siajul americanilor, în timp ce zona aflată dincolo de paralela 38, către nord, devenea o dictatură comunistă. Donald Trump a fost primul american care a pus piciorul în Zona Demilitarizată dintre cele două țări, venind din sud și dădea un semnal că SUA ar putea fi interesate de o reunificare a celor două țări.
Însă, trebuie să remarcăm că un armistițiu extrem de lucrativ se afla în balanță cu un acord de pace dificil de realizat și cu beneficii mai greu de atins.
Armistițiul oferea ambelor părți cadoul propagandistic necesar pentru a-și justifica pe deplin orice politici interne, iar în plan extern suportul pentru diferitele alianțe. După cum am văzut, însuși președintele Yoon a utilizat argumentul cu agenții nord-coreeni din opoziție pentru aplicarea legii marțiale!
Pentru americani, prezența în Coreea de Sud este extrem de importantă. Țara s-a dezvoltat semnificativ în ultimele decenii, devenind din poate cea mai săracă națiune asiatică unul din „cei patru tigri” ai statelor asiatice în ascensiune, alături de Singapore, Hong Kong și Taiwan. Seulul a menținut relații bune cu Beijingul, care a fost principalul său partener comercial.
Această relație de dependență economică s-a modificat în 2023 când, pentru prima dată în douăzeci de ani, Statele Unite au înlocuit China ca principală piață de destinație a exporturilor sud-coreene.
Liderul opoziției, Lee Jae-myung, nu își dorește relații ostile cu China / Foto: X
Deja, Lee Jae-myung, liderul Partidului Democrat (din opoziție) a criticat aceste politici ale administrației Yoon, afirmând că președintele „face în mod inutil din China un adversar”. Amestecul american în afacerile Coreei de Sud cu China aveau să determine și o repoziționare a președintelui Yoon în direcția sprijinirii Taiwanului împotriva Chinei.
Între timp, Korea Gas Corp. (Kogas), furnizorul de stat de gaz al țării, care se numără printre cei mai mari cumpărători de gaze naturale lichefiate (GNL) din lume, a selectat mai multe companii din SUA pentru a-și procura GNL într-o schimbare majoră față de achizițiile din Orientul Mijlociu. Contractele pe termen lung de GNL ale Kogas cu Oman și Qatar au expirat la sfârșitul anului 2024.
Dincolo de relațiile economice, Coreea de Sud are și un important rol militar, reprezentând un punct strategic pentru americani în acțiunile lor îndreptate împotriva „comportamentului periculos și agresiv” al Chinei, după cum a fost definită poziția la Camp David, în 2023, de președintele Joe Biden, președintele sud-coreean Yoon Suk Yeol și premierul japonez Fumio Kishida. Tot atunci s-a semnat și un pact de securitate trilateral care, deși nu asigură garanțiile cerute de articolul 5 al NATO, afirmă că „o amenințare la adresa unui membru” al alianței „constituie o amenințare pentru toți”.
La ora actuală, SUA are cca. 30.000 de militari staționați în Coreea de Sud, majoritatea la Camp Humphreys, plus una dintre cele mai mari baze navale din regiune la Busan, o bază aeriană cu 31 de avioane de luptă la Osan.
Există și sisteme de apărare anti-rachetă Terminal High Altitude Area Defense (THAAD) în mai multe locații, chipurile pentru a contracara potențialele amenințări din partea Coreei de Nord.
Casa Albastră, sediul președinției sud-coreene, a trecut printr-un șoc pe vremea primului mandat Trump, când președintele american a solicitat președintelui coreean de atunci, Moon Jae-in, să plătească 5 miliarde de dolari pe an pentru staționarea trupelor americane în țară.
Desigur, China privește mai realist lucrurile și realizează că toate aceste desfășurări nu au absolut deloc de a face cu Coreea de Nord, ci mai curând cu obținerea unei supremații militare asupra regiunii Asia-Pacific. Mai mult, în 2023, ieșea la iveală faptul că americanii își spionau aliatul, mai exact pe consilierii președintelui Yoon Suk Yeol, pentru a se asigura că vor exista livrări de arme dinspre Coreea de Sud către Ucraina, chiar dacă doctrina coreeană susține ca națiunea asiatică să nu vândă arme țărilor aflate în război.
În timp ce Sudul se apropia de americani, China avea să descopere cât de utilă poată fi Coreea de Nord pentru o producție și mai ieftină decât cea chineză. Astfel, Coreea de Nord avea să se transforme în micul atelier de producție al Chinei, începând să obțină profituri bunicele, realizând exporturi în China de peste 2,5 miliarde de dolari pe an. Iar odată cu declanșarea conflictului din Ucraina, a început să producă muniție pentru Rusia.
Cooperarea cu chinezii și cu rușii a avut darul de a normaliza relațiile internaționale ale Coreei de Nord și de a apropia națiunea de blocul BRICS. Comerțul cu India cunoaște o înflorire în prezent, la fel cu Pakistanul, Thailanda şi Filipine, precum și o serie de state africane. Această observație ar putea să descrie deja în termeni mai clari orice oscilație pe burse, în condițiile în care de peninsula coreeană se leagă mari așteptări din partea tuturor marilor puteri pe care-i are planeta. Cu un BRICS tot mai puternic și un eventual președinte precum Lee Jae-myung (liderul Partidului Democrat – în clipa de față în opoziție), balanța de puteri ar putea să se apropie de China, în detrimentul SUA și al Japoniei.