„Cunoaștem cu toții vechea glumă: atunci cînd un referendum european are un rezultat „greșit”, țara votează din nou pînă cînd obține rezultatul „corect”. UE a crezut că acesta va fi cazul după Brexit. Dar pînă acum, nimeni nu a rîs. Dacă nu cumva, lucrurile s-au înrăutățit. Să luăm exemplul României, care și-a anulat recent alegerile prezidențiale cînd Călin Georgescu, liderul unei coaliții naționaliste de dreapta, a cîștigat primul tur” se arată într-un material al siteului britanic UnHeard semnat de reputatul analist Wolfgang Munchau, ani de zile editor asociat pentru Financial Times, arată InPolitics.
„Un bloc speriat are nevoie de un scut”
„Thierry Breton, fost comisar european francez, a dezvăluit mentalitatea UE în timpul unui interviu televizat recent. Am făcut-o în România și, evident, o vom face și în Germania dacă va fi necesar!, a spus el. Cu alte cuvinte, dacă nu puteți învinge extrema dreaptă, interziceți-o.
Nu sunt de acord cu aproape tot ceea ce a spus Breton vreodată, dar îi sunt recunoscător pentru că și-a expus cazul cu o claritate atît de revelatoare. În perioada în care a fost comisar pentru industrie la Bruxelles, din 2019 pînă în vara anului trecut, cînd Emmanuel Macron l-a înlocuit cu o figură mai supusă, el a fost forța motrice din spatele unei serii de legi menite să mențină Europa în epoca întunecată digitală. Cea mai extremă dintre acestea este Legea serviciilor digitale (DSA), care obligă platformele online foarte mari, cum ar fi X și Meta, să verifice faptele și să filtreze știrile false.
În ordinea ierarhică a drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o prioritate relativ scăzută în Europa.
Dar, mulțumită lui Breton, adevărul s-a aflat. Scopul final al Europei nu este de a salva libertatea de exprimare, ci de a sufoca partidele de extremă-dreapta prin privarea lor de oxigenul informației.
DSA nu este nici măcar ultimul cuvînt în jihadul antidigital al UE.
Una dintre marile idei ale Ursulei von der Leyen de anul trecut, în timpul alegerilor europene, a fost așa-numitul scut al democrației – lansarea efectivă a și mai multor legi pentru a preveni interferența externă în afacerile UE. Această noțiune evocă imagini cu raze laser și lupte cu săbii laser. Și, în unele privințe, nu este departe de adevăr: un bloc speriat are nevoie de un scut pentru a se proteja de inamicul invadator.
Mark Zuckerberg este cu siguranță la atac. Săptămîna trecută a anunțat că renunță la verificarea faptelor pe platformele sale – sfidînd efectiv DSA. Și mizează pe Donald Trump pentru a-l proteja de consecințele juridice.
Avînd în vedere că J.D. Vance, vicepreședintele ales, a amenințat deja că va pune capăt sprijinului SUA pentru NATO dacă Europa încearcă să cenzureze X-ul lui Elon Musk, cu siguranță același lucru se va aplica și în cazul Facebook.
Iar UE este mult prea dependentă de SUA pentru a putea organiza o campanie eficientă împotriva oricăreia dintre platformele americane de socializare, odată ce Trump va fi președinte.
DSA, elaborată în grabă în timpul pandemiei, nu numai că apreciază greșit natura social media, dar apreciază greșit și puterea politică. Ea expune slăbiciunea esențială a Europei în fața Americii.
Totuși, aceasta nu este doar o luptă geopolitică. Este, de asemenea, una europeană. Tentativa de reprimare arată că există ceva de care blocul se teme mai mult decît libertatea de exprimare: populismul. Deputaților europeni le-a fost destul de greu să suporte izbucnirile brutale ale lui Nigel Farage cînd acesta era membru al Parlamentului European. Acum, Musk le suflă în ceafă, susținînd candidații AfD, un partid care se află la extrema dreaptă în băncile Parlamentului European și care susține retragerea Germaniei din UE.
Presa germană a avut o cădere nervoasă colectivă atunci cînd Musk a susținut AfD pe X, a intervievat-o pe Alice Weidel, co-liderul partidului și apoi a susținut-o într-un articol pentru Die Welt. Directorul editorial al cotidianului german a demisionat în semn de protest. Iar un articol dintr-un alt ziar a descris isteric intervenția lui Musk ca fiind neconstituțională.
Faptul că jurnaliștii ar susține cenzura pare șocant, pînă cînd înțelegem rolul jurnalismului în societatea europeană continentală. Acesta funcționează ferm în cadrul unui consens politic centrist îngust, care cuprinde toate partidele de la centru-stînga la centru-dreapta. În mod firesc, AfD nu beneficiază de prea mult timp de antenă în presa germană.
Cenzura nu mai succes
În timp ce AfD este marginalizată de media tradițională, aceasta prosperă pe TikTok, unde are un număr mare de adepți. Prin urmare, ceea ce irită presa germană și politicienii din alte partide este faptul că sistemul cenzurii nu mai funcționează la fel de bine ca odinioară.
În Statele Unite și în Regatul Unit, presa tradițională, cîndva puternică, și-a pierdut deja puterea. Hillary Clinton a exprimat poate cel mai clar această frustrare atunci cînd a declarat că societățile de socializare trebuie să verifice faptele, altfel pierdem controlul total. Cu toate acestea, Europa trăiește încă într-o zonă crepusculară în care media tradiționale încă se bucură de apusul puterii în scădere, încercînd să ignore media sociale care se ridică la celălalt orizont. La fel ca în toate bătăliile politice moderne din Europa, este vorba despre protejarea intereselor dobîndite.
Cazul românesc demonstrează cum aceste restricții asupra libertății de exprimare sunt primele salve ale unui război mai mare de represiune.
Alegerile prezidențiale de acolo au fost anulate pe motiv că un TikTok infestat de ruși a dezinformat alegătorii. Sunt sigur că rușii au fost activi. Dar este șocant să te gîndești că alegerile au fost anulate pentru că cineva a mințit pe TikTok.
Să fie clar, nu a existat nicio acuzație de fraudare a voturilor. Georgescu a cîștigat corect primul tur al alegerilor.
Potrivit sondajelor de opinie, Georgescu este în continuare candidatul cu cele mai mari șanse de a cîștiga, dar establishmentul politic românesc este în continuare hotărît să găsească modalități de a-l bloca, cea mai promițătoare fiind speranța că ar fi primit fonduri nedeclarate.
Există modele similare și în alte părți. Marine Le Pen riscă să fie descalificată de la alegerile prezidențiale din 2027, în urma acuzațiilor de nereguli privind asistenții săi din Parlamentul European. Mai recent, Bruxelles-ul a fost speriat de victoria în Austria a Partidului Libertății, care a reușit să obțină 28,8% din voturi la alegerile generale din septembrie. Acesta a depășit pragul de la care a devenit imposibil din punct de vedere politic pentru celelalte partide să formeze coaliții. Herbert Kickl, liderul FPÖ, este acum posibil să devină următorul cancelar al Austriei. Între timp, în Germania, un grup de 113 deputați s-a unit pentru a interzice AfD.
Povestea lor este că extrema dreaptă vrea să distrugă democrația. Deși partidul nu are încă un procent suficient de mare pentru a zădărnici o coaliție de centru la Berlin după alegerile de luna viitoare, Germania ar putea fi la doar cîteva puncte procentuale distanță de un impas în stil austriac.
Cu siguranță, totuși, abordarea rațională a ascensiunii AfD, FPÖ și a altor partide de dreapta nu este de a le cenzura, ci de a aborda problema de bază care le-a făcut atît de puternice: incertitudinea economică persistentă, pierderea puterii de cumpărare și politicile disfuncționale privind migrația. În caz contrar, de ce să nu coopteze partide de extremă dreapta ca parteneri de coaliție juniori, așa cum au făcut în Suedia și Finlanda?
Dacă Weidel ar fi brusc propulsată în funcția de ministru al economiei, am vedea dacă și-ar putea apăra bilanțul în guvern. Dar partidele centriste din Germania și Franța nu fac nici una, nici alta. Acestea au ridicat bariere politice împotriva extremei drepte. Și se dublează cu aceleași politici vechi.
Este o abordare care inevitabil se va întoarce împotriva noastră.
O Le Pen interzisă ar fi mult mai periculoasă pentru establishmentul centrist și poate chiar mai extremistă atunci cînd va ajunge la putere. De asemenea, AfD s-ar radicaliza cu siguranță după o interdicție.
Pînă atunci, armele contondente alese de UE – interdicțiile legale, firewall-urile politice și cenzura – vor provoca mai multe daune decît beneficii. În ierarhia drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o prioritate relativ scăzută în Europa. Ca și creaturile din Ferma animalelor a lui George Orwell, mă străduiesc să disting diferența dintre extremiștii de dreapta și cei care încearcă să îi combată” mai scrie analistul.