Una dintre marile întrebări care nu se pun niciodată în mod public este: ce înseamnă „prea mult” pentru costul războiului din Ucraina? Care este prețul maxim suportabil pentru acest război?
Statele Unite au anunţat joi, 12 decembrie,un nou ajutor militar pentru Ucraina, estimat la 500 de milioane de dolari, într-un moment în care administraţia Biden îşi înmulţeşte gesturile de sprijin pentru Kiev înainte ca republicanul Donald Trump să vină la putere în ianuarie, notează AFP. Acest nou transport de echipamente este al 72-lea de la începutul ofensivei ruse în Ucraina în februarie 2022, a indicat mai devreme Casa Albă, în timp ce preşedintele ales Donald Trump, care va fi învestit pe 20 ianuarie, a criticat adesea deblocarea ajutorului militar american acordat Kievului. Anunţul de joi este al treilea ajutor militar anunţat de Washington în decembrie, după cel de sâmbătă, estimat la 988 de milioane de dolari, şi cel din 2 decembrie, pentru 725 de milioane de dolari în echipamente.
Și aici răspunsul este cât se poate de nuanțat. În principiu, depinde pe cine întrebi, căci fiecare are propria perspectivă. Rușii au propria lor notă de plată, la fel și ucrainenii, iar fiecare dintre statele implicate de o parte sau de alta are propria sa socoteală.
Dar, din orice perspectivă ai privi lucrurile, costurile sunt, de departe, cele mai mari pentru ucraineni. Ei au pierdut aproximativ o cincime din teritoriu (incluzând Crimeea) și un număr uriaș de cetățeni, dintre care o parte au murit în prima linie sau ca victime civile, o parte (locuitorii provinciilor din Donbass, Crimeea, Herson sau Zaporojie) trăiesc acum în teritoriul ocupat, iar o parte au plecat din țară și nu se vor mai întoarce. În plus, ucrainenii au o mare parte a infrastructurii de transport, militare sau civile distrusă.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că, dacă Statele Unite ale Americii, sub conducerea noului președinte, Donald Trump, decid să taie ajutorul militar acordat Ucrainei, aceasta va pierde probabil războiul cu Rusia.
Rușii, pe de altă parte, au suferit și ei pierderi importante din efectivele trimise pe front, la care se contabilizează daunele însemnate ale sistemului logistic și energetic din propria țară. La acestea adăugăm creșteri de taxe, restricții de tot felul și o emigrație greu de estimat ca număr.
Țările occidentale sunt și ele lovite de acest război. Au pierdut accesul la materiile prime energetice sau de altă natură din Rusia, au pierdut și accesul la produsele industriale din Donbass, s-au trezit peste noapte cu industria forțată să lucreze cu costuri mult mai mari. Aproape toate statele occidentale au contribuit, financiar și prin echipamente, la efortul de război ucrainean.
Țările care sprijină, direct sau indirect, Rusia au și ele un cost de plătit, fie sancțiuni suplimentare (Iran și Coreea de Nord), fie înăsprirea comerțului internațional (China), dar, în general, acestea au avut mult mai mult de câștigat decât de pierdut.
Restul lumii, indiferent la acest conflict, precum India, America de Sud sau Africa, are de suferit prin scumpirea tuturor produselor de pe piața mondială și prin lipsirea de finanțare suficientă din partea instituțiilor financiare internaționale sau a creditorilor occidentali.
CE SPUN CIFRELE
Banca Mondială a estimat, în primăvara acestui an, la aproape 500 de miliarde de dolari americani costul reconstrucției Ucrainei, sumă care, respectând proporționalitatea, ar putea fi astăzi în jur de 600 de miliarde de dolari americani. În principiu, marile costuri ale ucrainenilor țin de lovirea și distrugerea a aproximativ 80% din infrastructura energetică, dar și de restul elementelor de infrastructură.
Ucraina a produs, în 2021, aproximativ 150 TWh de energie electrică, dintre care 81 TWh au fost produși de către cele 15 reactoare nucleare, instalate în patru mari centrale atomice. Cea mai mare centrală atomică din țară era la Enerhodar, care are 6 reactoare, cu o putere totală instalată de 5700 MW, cam cât consumul României în zilele de weekend de vară. Această centrală este, din 2022, în zona ocupată de către armata rusă și nu mai produce energie. La Enerhodar se producea cam un sfert din energia electrică din Ucraina.
Ucraina a pierdut peste 18 GW putere instalată în acest război (prin ocupație sau prin distrugere), ceea ce înseamnă, la un cost de 1 miliard de dolari americani pe GW putere instalată, o pierdere totală de 18 miliarde de dolari americani doar în activele energetice.
La această sumă se adaugă costurile de reparații ale numeroaselor capacități de producție de electricitate (în cogenerare multe dintre ele), care se ridică la peste 5 miliarde de dolari americani. La acestea adăugăm și costurile uriașe generate de importul a unei cantități de 1,5 GW cumpărate zilnic de pe piață pentru a acoperi consumul, care aduce costuri de peste 5 miliarde de dolari americani pe an.
La toate acestea trebuie să adăugăm căi ferate și șosele pierdute, fie prin ocupație, fie prin bombardamente. De exemplu, înainte de 2022, Ucraina avea o rețea feroviară de peste 21.000 km (dublă față de cea românească), dintre care 9.800 km cale ferată electrificată. Existau 1.500 de stații de cale ferată, peste 4.000 de locomotive și peste 130.000 de vagoane de marfă. Dacă ne uităm bine la harta căilor ferate ucrainene, observăm că cea mai mare densitate era fix în zona Donbass, deci este probabil că aproximativ un sfert din capacitatea feroviară ucraineană a fost deja pierdută.
Ucraina a mai rămas, practic cu 15-16.000 km de cale ferată care au, însă, o mare problemă: după război, întreaga lungime va trebui să facă trecerea de la ecartamentul de tip sovietic (1520 mm) la ecartamentul vest-european (1435 mm), ceea ce presupune un cost uriaș de înlocuire, probabil de peste 20 miliarde de dolari americani.
Înainte de război, în Donbass se genera aproximativ 30% din totalul exporturilor ucrainene [Schmidtke, Oliver, ed. (2008). Europe‘s Last Fron-tier?. New York: Palgrave Macmillan], iar ocupația rusă a dus la pierderi uriașe, printre care rezerve de 60 de miliarde de tone de cărbune (antracit și lignit).
De asemenea, merită menționat că se estimează o reducere a populației țării cu 13-15 milioane de locuitori, ceea ce înseamnă o piață cu un sfert mai mică decât cea existentă înainte de război. Ceea ce știm cu certitudine este că avem, în Uniunea Europeană, aproximativ 4,1 milioane de cetățeni ucraineni aflați sub protecția temporară a statelor membre. Cinic vorbind, însă, acești ucraineni sunt o pierdere în forța de muncă și în piața internă ucraineană, dar un câștig, atât ca forță de muncă bine educată, cât și ca număr de consumatori, pentru statele Uniunii Europene care adăpostesc acești refugiați.
În februarie anul acesta, Pentagonul estima că Rusia plătise, până atunci, pentru războiul din Ucraina un cost de 211 miliarde de dolari americani, la care se adaugă contracte de vânzare de armament anulate în valoare de 10 miliarde de dolari americani.
Tot atunci, pierderile umane ale rușilor erau estimate la un total de 315.000 soldați, uciși sau răniți, plus pierderea unei flote de 20 de vase de luptă în Marea Neagră. De atunci, s-au adăugat pe lista pierderilor suferite de ruși aproximativ 1.000 km2 din propriul teritoriu (regiunea Kursk), aflați sub ocupație ucraineană, plus pierderi de capacități de rafinare și de depozitare de combustibil în valoare de câteva miliarde de dolari americani. Cert este că, la fel ca și în cazul Ucrainei, Kremlinul va ascunde de public adevărata dimensiune a costului războiului.
Volodimir Zelenski a declarat că războiul Rusiei împotriva ţării sale se va „încheia mai repede” decât s-ar fi încheiat în mod normal, odată ce Donald Trump va deveni preşedintele SUA.
CUM AU EVOLUAT CELE DOUĂ ECONOMII
În anul 2021, Ucraina a înregistrat un PIB de 199 de miliarde de dolari în valoare nominală și de 745 de miliarde de dolari în metodologie PPP. În anul 2023, Ucraina a avut un PIB de 560 de miliarde de dolari americani în metodologie PPP și de 179 de miliarde de dolari în valoare nominală.
În valoare nominală, Rusia a avut în 2021 (înainte de invadarea Ucrainei) un PIB nominal de 1.837 de miliarde de dolari americani (5.730 miliarde de dolari PPP), iar în 2023 un PIB nominal în valoare de 2.021 de miliarde de dolari americani (6.450 de miliarde de dolari în prețuri comparabile, PPP).
Ucraina si Rusia au înregistrat o creștere economică de 3,2%.
Ultima prognoză de la FMI indică o creștere economică de 3,2% și o rată anuală a inflației de 6,9% pentru Federația Rusă, un excedent de cont curent de 56 de miliarde de dolari, un deficit bugetar de 1,9% din PIB și o rată a șomajului de 3,1%.
Pentru Ucraina avem, tot de la FMI, următoarele prognoze: o creștere economică de 3,2% și o rată a inflației anuală de 6,4%, un deficit de cont curent de 11 miliarde de dolari americani, un deficit bugetar de 13,7% și o rată a șomajului de 14,5%.
CÂT AU PLĂTIT STATELE OCCIDENTALE PENTRU UCRAINA
Până la începutul lui septembrie 2024, Ucraina a primit un ajutor total de 185 de miliarde de dolari americani și mai are promiși încă 100 de miliarde de dolari americani.
Dacă americanii au acordat cel mai mare ajutor militar armatei ucrainene (peste 50 de miliarde de dolari), instituțiile UE sunt campioane la ajutor financiar (peste 37 de miliarde de dolari americani).
Cele mai generoase state donoare (către Ucraina), în ordinea ponderii ajutorului acordat în PIB sunt: statele nordice (Danemarca, Finlanda, Suedia), cele baltice (Estonia, Lituania, Letonia), Polonia, Olanda și Cehia, adică statele care se consideră direct amenințate de expansiunea armatei ruse în Ucraina.
Jürgen Ligi, Ministrul de Finanțe din Estonia, pentru Q Magazine: „Estonia va continua să sprijine Ucraina cu 0,25% din PIB, adică peste 100 de milioane de euro anual. Acest sprijin, oferit sub formă de ajutoare umanitare, militare și financiare, este acordat atât bilateral, cât și prin mecanisme multilaterale, cum ar fi UE sau băncile de dezvoltare. Estonia, alături de alte țări din UE și la nivel global, își reafirmă angajamentul de a susține Ucraina până la victoria în război și reconstrucția completă. Este esențial ca agresorul să fie cel care va suporta costurile în final. Înfrângerea agresorului este vitală pentru securitatea întregii Europe”.
Uniunea Europeană și-a redus dramatic creșterea economică după declanșarea războiului din Ucraina, devenind principala victimă a războiului, după statul agresat.
În ultimul trimestru dinainte de război, Uniunea Europeană a înregistrat o creștere economică de 5,5%, scăzând apoi treptat spre minimul de 0,1% în trimestrul III din 2023, urmând apoi o recuperare greoaie spre 0,8%, în trimestrul II din 2024 și 0,3% în trimestrul III al anului acesta.
Cifre arată că s-a modifica puternic decalajul de creștere dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. De exemplu, în trimestrul II din 2024, americanii au avut o rată de creștere de 3%, de trei ori și jumătate mai mare decât a europenilor. Iar pe trimestrul III din 2024, avem o creștere a economiei SUA de 2,8%, față de doar 0,3% în UE!
Să mai spunem și că decalajul față de creșterea economiei chineze este și mai mare: pe trimestrul II din 2024, chinezii au marcat o creștere de 4,7%, de aproape șase ori mai mare decât a europenilor. Pe trimestrul III din 2024, creșterea economiei chineze este de 4,6%!
Troels Lund Poulsen, Vice Prim Ministru si Ministrul Apararii din Danemarca, pentru Q Magazine: „Cheltuielile Danemarcei pentru sprijinul militar acordat Ucrainei sunt pe deplin justificate. Acest sprijin reflectă angajamentul ferm al Danemarcei față de valorile democratice și suveranitate, opunându-se ferm agresiunii neprovocate. Totodată, contribuie la consolidarea poziției de descurajare în Europa. Danemarca rămâne dedicată sprijinirii Ucrainei atât timp cât va fi necesar, colaborând strâns cu aliații pentru a evalua evoluția situației și a coordona eforturile comune. Scopul este clar: asigurarea victoriei Ucrainei în acest conflict.“
Încet-încet, economia Europei se deteriorează și Uniunea își pierde locul în competiția trilaterală globală (China-America-Uniunea Europeană), care devine, pe zi ce trece, o cursă în doi (America și China).
Și astfel, Europa devine victima colaterală a războiului, suportând practic, consecințele cele mai mari. Evident, în afara Ucrainei, pe teritoriul căreia se desfășoară conflagrația.
Maria Malmer Stenergard, Ministru al Afacerilor Externe din Suedia, pentru Q Magazine: „Ajutăm și protejăm poporul ucrainean pe termen scurt, mediu și lung, sprijinindu-l să reziste războiului de agresiune al Rusiei. Reprezintă o investiție în viitorul Ucrainei, dar și în securitatea noastră comună. Războiul nu aduce beneficii, dar ne-a reamintit că democrația și valorile fundamentale trebuie apărate constant. Suedia consideră sprijinirea Ucrainei o prioritate de politică externă, asumându-și rolul de a o ajuta să câștige războiul și să-și securizeze viitorul european și euroatlantic.
Lecțiile acestui conflict sunt clare: trebuie să investim în propria securitate, să cooperăm strâns cu partenerii și să apărăm dreptul fiecărui stat de a-și alege propriile acorduri de securitate. Prin aderarea la NATO, Suedia își exercită acest drept, asumându-și responsabilitatea pentru stabilitatea regională. Decizia, susținută de parlament și populație, reflectă recunoașterea faptului că Rusia va rămâne o amenințare pe termen lung pentru Europa.
Suedia a alocat 6,5 miliarde de euro pentru sprijin militar Ucrainei între 2024-2026 și 2 miliarde de euro pentru ajutor civil pe patru ani. Aceste angajamente, completate de un acord bilateral de securitate, demonstrează solidaritatea noastră. De asemenea, sprijinim ferm integrarea Ucrainei în UE și NATO, reafirmând că vom rămâne alături de Ucraina atât timp cât va fi necesar“.
Dacă vă întrebați cine plătește un cost economic mai mare decât cel al Uniunii Europene, iată și răspunsul: Germania, cea mai mare economie europeană, care a devenit cea mai mare economie globală cu creștere mai slabă decât a Uniunii.
CINE CÂȘTIGĂ
Ei bine, există și câștigători, în sensul în care există state cu relevanță globală care au creșteri mari, mult peste competitori (adică peste economiile importante la nivel global). Cea mai impresionantă creștere o are cel mai mare profitor al situației create de război și sancțiuni, mai precis India.
India are, de departe, cea mai mare creștere economică dintre primele 10 economii ale lumii, de 6,7% în trimestrul II și 7,4% pe trimestrul III al anului 2024. Iar 6,7% este cel mai modest ritm de creștere din ultimele șase trimestre!
În luna august 2024, importurile de țiței din Rusia au reprezentat peste 42% din importurile de țiței ale sub-continentului indian. India a devenit, astfel, cel mai mare client al exporturilor rusești de petrol, depășind China. În iulie și august, indienii au importat peste două milioane de barili/zi, mult peste cei 1,76 milioane de barili/zi pe care îi importă chinezii.
Dar nu numai indienii câștigă de pe urma războiului din Ucraina, ci și toți ceilalți mari importatori de produse energetice rusești ieftine, după cum urmează:
- Cei mai mari importatori de cărbune rusesc: China, India, Turcia și Coreea de Sud, fiecare cu importuri de peste 5 miliarde de dolari americani;
- Cei mai mari importatori de țiței din Rusia: China, India și Turcia, ba chiar și Uniunea Europeană, fiecare cu importuri de peste 20 de miliarde de dolari americani;
- Cei mai mari importatori de gaz natural lichefiat (LNG) din Rusia: Uniunea Europeană (peste 12 miliarde de dolari americani), China și Japonia (fiecare peste 6 miliarde de dolari americani);
- Cei mai mari importatori de produse rafinate din Rusia: Turcia (peste 30 de miliarde de dolari americani), China și Brazilia (fiecare cu câte peste 10 miliarde de dolari americani), Singapore și India (fiecare cu aproape 10 miliarde de dolari americani);
- Cei mari importatori de gaz pe conductă din Rusia: Uniunea Europeană (aproape 15 miliarde de dolari americani), China și Turcia (fiecare cu aproximativ 10 miliarde de dolari americani), apoi Republica Moldova și Serbia (aproximativ 1 miliard de dolari americani fiecare).
În mod evident, India, Singapore sau Turcia nu au devenit peste noapte mari consumatori de gaze sau de țiței, ci, pur și simplu, îl reexportă.
Cel mai comic caz este cel al Uniunii Europene, care și-a desființat importul de gaz rusesc prin conducte pentru a-l crește pe cel de gaz lichefiat. Ultimul fiind mult mai scump, rezultă de aici încă o dovadă a „geniului” economic al echipei câștigătoare în frunte cu Ursula von der Leyen. Vorba aceea: bani împrumutați avem, ce ne mai trebuie inteligență…
Deci, dacă vrem să înțelegem cine sunt marii câștigători ai confruntării din Ucraina, să privim tabloul celor mai mari importatori de combustibili fosili din Rusia din luna august 2024.
Așadar, să nu existe niciun dubiu: dacă Uniunea Europeană este marele perdant economic al agresiunii rusești asupra Ucrainei, China, India și Turcia sunt marii câștigători.