Tragem concluzii despre ce s-a întâmplat în 2024 și ne îndreptăm gândurile spre noul an. Eu nu mă pot împiedica să lărgesc zona de amintiri a „radarului” meu si să mă gândesc că au trecut 20 de ani de la alegerile prezidențiale si parlamentare la care am participat in 2004.
Știu, lucrul cel mai complicat, in viata, este sa alegi cand te afli la intersectia drumurilor. E adevarat, uneori, altii aleg pentru tine. Ramane doar sa te intrebi cum ar fi fost dacă „poporul” ar fi ales altfel in acele situatii…
La sfârșitul acestui an, întâmplările electorale ne pun in fața unei întrebări inevitabile – devine „poporul” mai înțelept odată cu trecerea timpului? Îmi este destul de neclar răspunsul.
Fiul meu, Andrei, ne povestea ca ghidul român al excursiei pe care a făcut-o cu copiii lui, recent, in Laponia, le-a spus – primul lucru – când au urcat in autobuz „Vă rog sa nu va certați!” Din experiența lui, turiștii români , ajunși in Laponia, începeau imediat sa se certe cine sa stea mai in față, cine sa dea de mâncare la reni, cine sa urce primul in sanie, etc. Cam asta se întâmplă si la București sau pe teritoriul unde locuiește „poporul român”. „Narativul” cu „unitatea” e folosit doar in campaniile electorale.
Oamenii politici dar si liderii sindicali au stat la masă împreună si au comandat feluri de mâncare sofisticate. Acum, când cineva trebuie sa plătească consumația, începe cearta, aruncarea răspunderilor de la unii la alții. Deși era clar că va fi un decont dureros…Toti știau ca urmează ordonanța „trenulețul”.
Anul 2005 va fi un an al unor mari schimbări internaționale. Se va redefini formula de hegemonie globală și împărțirea puterii între Statele Unite si China. SUA vor încerca sa-si apropie Rusia pentru a o scoate din „îmbrățișarea” Chinei. Europa Centrală si de Est revine, partial, la statutul stabilit de marile Puteri la Teheran sau prin Convențiile de armistițiu. Europa occidentală si, pe cale de consecință, Uniunea Europeană își pierd din putere și din influență .
Puțini lideri români înțeleg că s-a încheiat modelul pe care americanii, victorioși in Războiul rece, l-au impus țărilor in tranziție. Această ofensivă a ajuns la un nou Stalingrad.
În urmă cu 80 de ani, liderii României au înțeles riscurile de a nu reacționa. 23 August a fost o decizie asumată inclusiv de militari, cu un preț imens pentru Armata română. Acum ar trebui sa înțelegem că se schimbă aliniamentele mondiale. În jurul nostru, se produc mișcări politice favorabile Rusiei – Ungaria, Serbia, Slovacia, Bulgaria, Cehia, Germania. Pentru SUA, pare ca Europa – in general – dar Europa de Est in particular, nu mai prezintă aceeași importanță.
Este capabilă, România , in aceste circumstanțe, să dezvolte o politică externă (cuplată cu o politica internă ințeleaptă) care să ne permită să nu plătim prețul acestor schimbări de paradigmă? Vom vedea împreună .