Gabi Tamaș, despre Radu Drăgușin. „De asta ere nevoie în Anglia”

Gabi Tamaș (40 de ani), fost fundaș central al echipei naționale și jucător cu 45 de apariții în Premier League, crede că Radu Drăgușin (22 de ani) mai are nevoie de timp pentru a se adapta în Anglia, iar pentru a se impune în cel mai puternic campionat din Europa ar trebui să-și îmbunătățească viteza. Actualul manager al Concordiei Chiajna, care a strâns 67 de selecții sub tricolor, a rămas dezamăgit de evoluția elevilor lui Edward Iordănescu din partida contra Columbiei, joc de verificare în care este de părere că am fost depășiți din toate punctele de vedere: tactic, tehnic și fizic.

Gabi Tamaș, despre Radu Drăgușin. „Trebuie să muncească la viteză”

Te întreb de echipa națională, cum vezi ultimele partide de verificare?

Mă bucur că s-au calificat la campionatul european, pentru că așa, încet, încet va crește și fotbalul românesc, dar ceea ce nu mă bucură este ce am văzut în meciul cu Columbia. După părerea mea ne-au cam dominat în toate capitolele. Lăsăm scorul, că a fost 3-2, că am înscris pe final, eu spun că ne-au depășit la viteză, forță, tehnică.

De Drăgușin ce părere ai? Ai jucat în Premier League, știi ce presupune acest campionat…

De-asta nu vreau să discut. Este un jucător talentat, foarte bine tactic, după părerea mea trebuie să mai muncească la viteză. Sau, dacă nu poate să îmbunătățească viteza, să abordeze altfel fotbalul.

La ce te referi?

Cred că și-a dat și el seama după meciul Fulham, că m-am uitat, am văzut, este alt ritm de joc. Până te acomodezi, orice jucător nu poate de 100% din primul an, o spun pe propria răspundere, pentru că am fost acolo și am văzut ce se întâmplă, nu te împaci cu vremea, nu-ți place mâncarea, familiei nu-i place, prietenei, soției, copilului, sunt mai mulți factori. Încet, încet trebuie să le depășești, să te acomodezi și să fii ca la tine acasă pentru a putea să dai tot. Adică îi mai trebuie un pic de acomodare, să vadă cum este fotbalul englez, pentru că este diferit de cel italian.

Întâmplarea uluitoare cu Di Matteo. „Am pierdut cu 5-0 și în autocar cânta muzica. Englezii trec mai repede peste jale. Tata a murit acum patru ani și eu tot am numărul lui în telefon”

În ce fel?

Este mult mai complex. Au altă cultură, trec foarte repede de la agonie la extaz și invers. Când moare cineva, ei știu foarte bine că până înmormântezi corpul îți trebuie trei zile. Jelesc trei zile și, după, s-a terminat. Au altă gândire decât noi, se gândesc că unul moare, altul se naște, asta este firul vieții, noi jelim un an de zile, doi ani. Tata a murit acum patru ani, iar eu încă am numărul lui în telefon și mă gândesc la el. Adică eu încă nu am trecut așa repede cum trec englezii. Înțelegi?

Mi-ai povestit un episod care demonstrează ce spui tu cu Roberto Di Matteo, după o înfrângere dură…

Primul meci al meu al meu în Premier League, era cu Chelsea, la ei acasă, 5-0 ne-au bătut. Și eu uite așa mergeam la autocar (n.r merge cocoșat, cu capul plecat și mâinile atârnând necontrolat) și când am urcat în autocar… muzică, parcă nu se întâmplase nimic. Și, după aia, Di Matteo mi-a explicat, era și antrenorul meu atunci: “Gabi, tu dacă stai să te gândești două- trei zile după o înfrângere, trebuie de la o săptămână la alta să ștergi cu buretele. Altfel nu o să mai ai timp să te gândești la meciul viitor. Trebuie să faci tranziția imediat”.

Realitatea în fotbalul românesc nu e asta, e alta…

Atunci, hai să o schimbăm, pentru că, dacă nu o facem, nu o să progresăm deloc. O să rămânem… adică așa am rămas, de ce să ne mai ascundem, suntem așa (n.r. trage cu mâna o linie orizontală). Nici în sus, nici în jos. Unde sunt echipele în Europa League, în Champions League? Ce vrem să vedem, unde sunt, că nu le ma văd!? Unde sunt jucătorii români care se vedeau la AC Milan, la Inter, Ajax, unde sunt?

Și care e cauza, că nu cred că jalea asta a noastră sau bucuria exagerată pot fi motivele?

Hai să ne bazăm mai mult pe academiile noastre. Și să investim mai mult în această zonă, în jucătorii români care vor să facă performanță.