Vorbirea indirecta. Explicatii si Modele de teste [REZOLVATE]

Vorbirea indirecta se bazeaza exclusiv pe folosirea persoanei a III-a, iar semnul de punctuatie final este intotdeauna punctul.

Chiar daca vorbirii indirecte ii lipseste dialogul si interactiunea directa dintre personajele implicate in actiune, dinamica povestirii poate fi surprinsa in felul in care autorul foloseste diferitele moduri verbale.

Cum transformi vorbirea directa in vorbire indirecta

Transformarea vorbirii directe in vorbire indirecta presupune transmiterea aceluiasi continut, dar cu anumite modificari:

– eliminarea liniei de dialog, a semnului de punctuatie doua puncte, a semnului intrebarii, a semnului exclamarii;

– inlocuirea adverbelor de loc si timp care indica momentul precis, cum ar fi: aici, acum, cu altele care indica un alt raport: acolo, atunci, in acel moment etc.;

– inlocuirea persoanelor I si a II‐a singular/plural de la verbe si pronume cu persoana a III‐a singular;

– eliminarea interjectiilor, a exclamatiilor, a substantivelor in vocativ, a verbelor la imperativ;

– introducerea verbelor de spunere: a spune, a zice, a intreba, a raspunde, a completa, a adauga, a afirma, a contrazice etc., urmate de conjunctii (cuvinte de legatura): ca, sa, ca sa, daca, unde, cand, care etc.

− reproducerea cat mai exacta a cuvintelor vorbitorului, cu transpunerea narativa a marcilor afectivitatii, care nu mai sunt redate direct, ci sunt relatate. 

Exercitii vorbire indirecta
 

1. Transforma vorbirea directa in vorbire indirecta din urmatorul fragment, respectand principiile acestui tip de text:

„Dl. Goe este foarte impacient si, cu un ton de comanda, zice incruntat:

– Mam’ mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau sa vie!

– Vine, vine acuma, puisorul mamii! raspunde cucoana. Si saruta pe nepotel; apoi ii potriveste palaria.

Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica: le Formidable, si sub pamblica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, ca „asa tin barbatii biletul“.

– Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’ mare – cu costumul de marinel?

– Mamito, nu ti-am spus ca nu se zice marinel?

– Da’ cum?

– Marinal...

– Ei! ziceti voi cum stiti; eu zic cum am apucat. Asa se zicea pe vremea mea, cand a iesit intai moda asta la copii - marinel.

– Vezi, ca sunteti proaste amandoua? intrerupe tanarul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel...

– Da’ cum, procopsitule? intreaba tanti Mita cu un zambet simpatic.

– Mariner...

– Apoi de! n-a invatat toata lumea carte ca d-ta! zice mam’ mare, si iar saruta pe nepotel si iar ii potriveste palaria de mariner.“

(I.L. Caragiale – „Domnul Goe“)

Sugestie de rezolvare:

Exerseaza cu urmatoarele texte:

"Dar vocea de dincolo adauga:

- Conita! Uite Ionel! Vrea sa-mi rastoarne masina!… Astampara-te, ca te arzi!

- Ionel! Striga iar madam Popescu; Ionel vin’ la mama!

- Sari, conita! Varsa spirtul ! s-aprinde!

- Ionel! striga iar mama, si se scoala repede sa mearga dupa el. Dar pe cand vrea sa iasa pe use, apare micul maior de rosiori cu sabia scoasa si-i opreste trecerea, luand o poza foarte martiala. Mama ia pe maiorul in brate si-l saruta…

- Nu ti-am spus sa nu te mai apropii de masina cand face cafea, ca daca te-aprinzi, moare mama? Vrei sa moara mama?".

(I.L. Caragiale – „Vizita“)

"Zmeul, turbat de manie, se intoarce numaidecat acasa.

- Cine este acela care a cutezat sa calce hotarele mele si sa intre in casa mea?

- Eu sunt, zise Praslea.

- Daca esti tu, ii raspunse zmeul, am sa te pedepsesc amar pentru nesocotinta ta. Cum ai vrut, venit-ai; dara nu te vei mai duce cum vei voi.

– Cu ajutorul lui Dumnezeu, ii raspunse Praslea, am eu ac si de cojocul tau.".

(Petre Ispirescu - Praslea cel Voinic si Merele de aur)