Micul este un fel de simbol al românilor de 1 Mai. Cum de au ajuns mititeii pe masa românilor?
Micul este un fel de simbol al românilor, mai ales în ziua de 1 Mai. De altfel, 1 Mai este și ziua când se deschide sezonul grătarelor. Cum de au ajuns micii pe masa românilor? Si cum a scăpat de la interdicție?
Nelipsit de pe masa românilor de prin 1870, în 2013 micul mic era cât pe ce să fie interzis de către Comisia Europeană. Mai precis, producerea tradiţionalului mititel ar fi trebuit să devină ilegală de la 1 iunie 2013, din cauza unor ingrediente considerate nesănătoase de autorităţile europene. Lucrurile s-au lămurit, iar acum micul este savurat de români dar și de toți străinii care au ocazia să-l guste. În România sau prin localurile românești de ,,afară”.
Prima atestare
Una dintre primele atestări documentare ale micilor provine de la Ulysse de Marssillac – gazetar francez stabilit la noi pe la 1852, profesor la Colegiul Național ”Sf. Sava”, apoi la Facultatea de Litere, autorul ”Ghidului călătorului prin București”. Pe la 1870, el observa cum în orașul nostru pe atunci plin de grădini și restaurante, cel mai căutat fel de mâncare îl reprezentau niște…cârnăciori condimentați , „ce se servesc, întotdeauna, cu o salată de ardei”.
Născut dintr-o greșeală
Prin 1876, un ziarist al revistei „Ghimpele”, revistă satirică, scria despre fatul că în București niște consumatori ce se delectau cu ”cârnații mititei”. Chiar și vestitul I.L. Calagiale povestea de „Gambrinus” unde mușterii cereau, întotdeauna, lângă țapul de bere, și mici.
Micii se serveau direct e la grătar, pe ,,hârtiuțe”
Potrivit istoricului Constantin Bacalbașa, felul de mâncare devine tot mai popular cu ocazia serbărilor câmpenești: „Prin anii aceștia (n.r. – sfârșit de secol XVIII-început de secol XIX), grădina Bordeiului, care era lipită de Herăstrăul vechiu, pe aceiași șosea care duce astăzi la Grădina Fronescu, era în toiul ei. Obiceiul era ca la Paște, la Sf. Gheorghe și la 1 Mai poporul să petreacă în această vastă grădină.. (…) Aici se debita numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Apoi erau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mititeii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii. Zeci de mii de mititei treceau astfel din mâinile bucătarilor în mâinile grataragiilor și de pe la grătare pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați”.
Mititeii au fost și la Expoziția de la Paris din anul 1889
Mititeii au fost, în același timp, un deliciu culinar al Restaurantului Românesc din cadrul Expoziției de la Paris din anul 1889. Și de această dată au fost fabricați de același Iordache proprietar de han, trimis la expoziție împreună cu un taraf de lăutari!
Abia în anul 1920 apare prima rețetă, unde se spune că micii trebuie „făcuți din carne de vită, trebuie să aibă o lungime de 7-8 centimetri și că se servesc cu o halbă de bere”.