Sâmbăta Mare: Zi de tăcere, așteptare și speranță în Înviere. Obiceiuri și ce nu ai voie să faci.
Sâmbăta Mare, ultima zi a Săptămânii Patimilor, este o zi de profundă liniște și reculegere pentru creștini, precedând sărbătoarea Învierii Domnului. Aceasta marchează trecerea dintre moarte și viață, dintre durere și bucurie, comemorând ziua în care trupul lui Iisus Hristos s-a aflat în mormânt, iar sufletul său a coborât în iad pentru a vesti mântuirea.
În această zi de așteptare tăcută, credincioșii se pregătesc prin post, rugăciune și spovedanie pentru Lumina Învierii. În biserici se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în timpul căreia sunt citite 15 pericope din Vechiul Testament ce prefigurează Învierea. În unele zone, se binecuvintează și Paștile.
Tradițiile populare includ pregătirea coșului pascal cu ouă roșii, pască, cozonac, carne și vin, care va fi sfințit la biserică. Se finalizează curățenia generală a casei, iar candele sau lumânări sunt aprinse la mormintele celor dragi. În unele regiuni, se păstrează liniștea în semn de respect pentru suferința Mântuitorului.
Sâmbăta Mare este ziua tensiunii sfinte a așteptării Învierii, bisericile umplându-se spre miezul nopții pentru primirea Luminii Sfinte și proclamarea „Hristos a înviat!”.
Conform tradiției populare, în Sâmbăta Mare nu se spală rufe și nu se coase, pentru a evita necazurile și lipsa de armonie în familie. Spălatul vaselor folosite la prepararea bucatelor pascale este permis. Hainele noi pentru Înviere trebuie călcate și pregătite. Se crede că dacă dormi în noaptea de Sâmbăta Mare, dorințele nu se vor împlini, fiind bine să se meargă la biserică și să se formuleze dorințele în tăcere. În unele zone, oasele mielului tăiat sunt îngropate la rădăcina unui pom pentru sănătatea familiei. Se spune că împiedicatul în drum spre biserică aduce un an greu, iar pentru a evita durerile de măsele, unii pun o bucată de fier între dinți la miezul nopții când bat clopotele.