Victorios cel ce va fi adus coiful înapoi. Până atunci, ideea potrivit căreia replicile tezaurului dacic ar fi fost mult mai oportună pentru expunerea în afara granițelor, rămane cea mai pertinentă. Nu e singura, însă aglomerația nu e prea mare. Strategiile menite să asigure protecția valorilor culturale sunt deosebit de ingenioase. Sportul nu face excepție.
Dintre toate, protecția trofeului Stanley Cup din hocheiul nord-american, este cea mai relevantă. Cupa cuvenită campioanei National Hockey League, NHL, este păzită 24 de ore pe zi, șapte zile din șapte. Curatorul Phil Pritchard, vicepreședinte al Hockey Hall of Fame, face asta de 30 de ani. Realizată dintr-un aliaj de argint și nichel, Stanley Cup cântărește 15,5 kg și are aproape 90 cm înălțime. Este cel mai vechi trofeu din istoria sporturilor americane.
Autentică, permanentă, originală
În prezent există trei variante ale trofeului. Trofeul considerat autentic, cel de Prezentare, poartă logo-ul Hockey Hall of Fame. Întodeauna însoțită de Phil Pritchard, Stanley Cup călătorește cel puțin 100 de zile pe an. A fost văzută până acum în 25 de țări, din Afghanistan până în Suedia, și din Cehia până în Bahamas.
A doua variantă este Cupa Permanentă. Se află întotdeauna la Hockey Hall of Fame, din Toronto, Canada. Astfel, poate fi vazută de vizitatori când Cupa de Prezentare se află în deplasare. Trofeul original, oferit pentru prima dată campioanei Montreal Amateur Athletic Association în 1893, se află de asemenea, în Toronto.
Valoarea Stanley Cup, fluctuantă în functie de prețul la zi al argintului, a fost estimată în 2017 la peste 23.000 de dolari. Strict, trofeul Vince Lombardi, acordat campioanei NFL la Super Bowl, nu depășește 2.000 de dolari. Însă procesul de fabricație, reluat anual, durează patru luni și trei zile, iar prețul crește astfel la cel puțin 50.000 de dolari.
Monitorizată non-stop
Ce atrage atenția în cazul trofeului Vince Lombardi este preocuparea pentru întreținere și siguranță. Înainte de decernare poate fi atins doar cu mănuși. Amprentele ar știrbi din autenticitatea sa. Este transportat într-un seif special, iar senzori de ultimă generație îi redau permanent poziția, monitorizează temperatura, umiditatea și intensitatea luminii.
Desigur, prezentarea unei replici ar răpi autenticitatea și semnificația operei originale, indiferent care ar fi ea. Însă ignorarea măsurilor de siguranță poate fi catastrofală. Ele reflectă de fapt mareția simbolică a acelei opere.
Stanley Cup, trofeele Vince Lombardi din NFL, Larry O`Brien din NBA și Commissioner’s Trophy din MLB, liga profesionistă de baseball, au o valoare simbolică de neprețuit. Aceasta constă în capitalul lor identitar, esențial în cultura populară americană. Deși pentru SUA, sportul este atât de tânăr. Prea puțin inspirat din jocurile nativilor americani ale căror vestigii datează din epoca fierului și se întind până în anii 1.500. Stanely Cup, varianta originală, a apărut în urmă cu doar 133 de ani.
Brățările tăcerii
Cum ar fi procedat americanii de acum în cazul coifului dacic vechi de 2.500 de ani nu vom ști niciodată, însă ne putem imagina. Ce știm sigur e că Phil Pritchard ar fi fost prezent la Muzeului Drents din Assen, 24 de ore pe zi, șapte zile din șapte.
Mai știm că brățările dacice odată înstrăinate, au avut mereu o istorie tragică. Din nefericire, e mult mai grav. Fiecare dintre ele este simbolul dramatic al spiralei tăcerii. Cea răsucită în profunzimea a peste 35 de ani ignoranță.
Cufundată confortabil în anonimatul zidit din specularea pornirilor național-comuniste, a protocronismului, a lingvisticii albaneze și a altor panacee anti-dacopatice mai mult sau mai puțin închipuite. Ce-i drept, cum nu se poate mai convenabil pentru orgia defrișărilor din munți.
Tezaurul identității naționale a fost mereu acolo. În sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia, în liniștea cetății de la Costești, în paragina de la Piatra Roșie și peste tot în jur. Dovezile așteaptă în continuare, îngropate în nepăsare. Și doar răscolite de câte un jaf, din când în când.