România comunistă avea ambiții mari, chiar și în lumea orologeriei. Iar unul dintre cele mai notabile exemple a fost brandul de ceasuri Orex. Produse în cadrul fabricii Mecanică Fină din cartierul Obor, București, ceasurile Orex erau mândria industriei românești. Inițial asamblate din mecanisme rusești, dar cu componente românești, precum coroana și carcasa, ulterior japoneze (cele electronice), Orex a devenit rapid un ”gadget” în acei an. Era mai scump decât unul din celebrele ceasuri electronice cu ”7 melodii” care se vindeau pe sub mână.
După 1989, producția Orex s-a redus considerabil. Însă desele promisioni de relansare au atras atenția gigantului Rolex. În 2012, elvețienii a dat în judecată fabrica Mecanică Fină, proprietarul mărcii Orex, pentru similitudinea numelor. După ani de lupte în instanță, gigantul elvețian a câștigat procesul definitiv, obligând Mecanică Fină să renunțe la marca Orex. Care oricum, nu se mai producea ceasuri de mulți ani.
Începând cu anul 1979 Fabrica Mecanică Fină a fost singurul producător român de ceasuri de mână. Orex, Cromef, Clasic au fost câteva din denumirile comerciale ce au prezentat ceasurile ce aveau mecanisme importante din Rusia, China, RDG ori Japonia. Dintre toate modelele Orex a avut cel mai mare succes. A devenit un proiect de mândrie națională în industria orologieră. Conform site-urilor de specialitate, denumirea OREX ar fi fost inspirată din expresia ”Ora Exactă”. Primele 50.000 de ceasuri au fost în magazine din 1985 și, conform presei vremii, se intenționa ca piața să primească un milion de ceasuri într-un cincinal. După ’89 odată cu scăderea vânzărilor dramatică, s-a încercat resuscitarea fabricii importând mecanisme rusesti (Slava) ori japoneze (Citizen). După 1990 societatea Mecanică Fină a fost privatizată, acționarul principal devenind un cetățean italian.
Povestea Orex, ceasul emblematic românesc care a pierdut în tribunal lupta cu RolexPovestea Orex, ceasul emblematic românesc! Căderea comunismului în 1989 a adus schimbări majore pentru brandul Orex. Odată cu deschiderea granițelor, piața românească a fost invadată de produse străine. Iar românii, avizi de noutăți, au început să își piardă interesul pentru ceasurile autohtone.
Anii ’90 au marcat începutul sfârșitului pentru Orex. În ciuda eforturilor de a revitaliza producția folosind mecanisme japoneze (Citizen), la începutul anilor 2000 aceasta a fost oprită complet. În aceeași perioadă, fabrica a fost privatizată, fiind vândută unei companii cu capital italian. Marca Orex a rămas în patrimoniul fabricii Mecanică Fină însă producția nu a fost reluată. Asta și din cauza unui proces lung.
În 2012, Rolex a inițiat un proces împotriva fabricii Mecanică Fină (ISTORIE) acuzând similitudinea fonetică și vizuală dintre „Orex” și „Rolex”. Producătorul elvețian a susținut că, din moment ce ceasurile Orex nu mai erau produse de ani de zile, marca nu mai servea scopului său inițial. Și putea genera confuzii în rândul consumatorilor. Un proces similar a fost și în Columbia. Procesul a durat mai bine de trei ani, Mecanică Fină obținând inițial câștig de cauză la Tribunalul București și la Curtea de Apel. Judecătorii au considerat că „Orex” nu putea fi confundat cu „Rolex”. Și că numele românesc avea o semnificație distinctă.
Cu toate acestea, Rolex a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, în 2015, a obținut o decizie favorabilă. În urma acestei hotărâri, Mecanică Fină a pierdut dreptul de a folosi marca Orex și a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată. Decizia pare că a marcat sfârșitul al brandului Orex.
Astăzi, ceasurile Orex rămân o amintire dintr-o epocă în care România producea propriile sale bunuri.
Povestea Orex