După eliminarea facilităților fiscale din IT, agricultură, construcții și industria alimentară, tot mai multe firme din România caută soluții pentru a reduce costurile salariale.
Una dintre practicile tot mai des întâlnite este transformarea contractelor individuale de muncă în contracte de colaborare. Însă această „optimizare fiscală” poate avea consecințe grave.
ANAF și Inspecția Muncii au început să verifice intens aceste practici, avertizând că orice colaborare care ascunde, de fapt, o relație de muncă, va fi tratată ca muncă nedeclarată. Firmele pot primi amenzi de până la 200.000 de lei, pot fi obligate să plătească retroactiv impozitul și contribuțiile sociale pentru sumele oferite colaboratorilor, iar colaboratorii pot fi reîncadrați drept salariați, scrie Adevarul.
Caz concret: fraudă de peste 1 milion de lei în IT
Un exemplu recent vine din județul Iași, unde inspectorii antifraudă au descoperit, în urma unui control derulat între februarie și martie 2025, o fraudă fiscală de peste 1 milion de lei la o firmă din domeniul IT.
Compania a externalizat serviciile către colaboratori aparent independenți, însă analiza fiscală a arătat că relațiile de lucru respectau toate criteriile unei angajări clasice: subordonare, program fix, folosirea echipamentelor companiei. Astfel, ANAF a reclasificat raporturile ca fiind de muncă dependentă și a recalculat contribuțiile restante, impunând plata sumei suplimentare.
Colaborări mascate = muncă nedeclarată
„Ce pare o strategie de optimizare inteligentă se poate transforma rapid într-un coșmar fiscal. Cine crede că scapă mai ieftin, ajunge să plătească neașteptat de mult”, avertizează Marius Staciu, avocat specializat în drept fiscal.
Potrivit Codului muncii, munca nedeclarată se sancționează cu 20.000 lei per persoană, iar plafonul maxim al amenzilor poate ajunge la 200.000 lei pentru un angajator. Iar reîncadrarea colaboratorilor în angajați nu doar că anulează avantajele fiscale, dar poate genera obligații de plată retroactivă pe ultimii 5 ani, inclusiv impozitul pe venit și contribuțiile sociale (atât ale angajatorului, cât și ale angajatului).
ANAF are instrumente avansate de control
Autoritățile fiscale folosesc deja metode complexe de verificare, inclusiv analiza încrucișată a datelor din declarațiile SAF-T, raportări fiscale și semnale din piață. Practic, orice neconcordanță între realitatea din teren și forma juridică a colaborării poate declanșa un control.
„Statutul colaboratorilor nu este o zonă gri. Interpretările greșite pot costa scump, iar neatenția devine un lux pe care antreprenorii nu și-l permit”, mai spune Marius Staciu.
Soluția: prudență și respectarea legislației
În actualul context economic și fiscal, optimizările artificiale oferă avantaje iluzorii pe termen scurt, dar pot aduce pierderi considerabile pe termen lung. Consultanța juridică și fiscală devine esențială.
„Recomandăm prudență maximă în configurarea relațiilor de colaborare încă de la început. Dacă un colaborator lucrează exclusiv pentru companie, pe echipamentele acesteia, în cadrul unui program fix, atunci, din perspectivă fiscală, este un angajat, iar riscurile sunt uriașe”, avertizează avocatul.