În ultimele decenii, exodul tinerilor din orașele mici către centrele urbane mari și metropole a devenit un fenomen tot mai accentuat, generând schimbări semnificative la nivel social, economic și demografic.
Această tendință este un răspuns la oportunitățile limitate de angajare, la lipsa infrastructurii și la accesul redus la servicii de educație și sănătate din orașele mici. Impactul economic al exodului tinerilor din aceste zone este unul profund, afectând nu doar comunitățile locale, ci și perspectivele de dezvoltare pe termen lung ale întregii țări.
Primul efect vizibil al exodului tinerilor este scăderea forței de muncă în comunitățile mici și rurale.
Aceasta nu înseamnă doar o diminuare a numărului de muncitori disponibili pentru sectoare cheie, precum agricultură, comerț, industrie manufacturieră și servicii, ci și o reducere a diversității competențelor și abilităților disponibile pe piața locală.
Tinerii, adesea fiind cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și educațional, migrează către orașele mari unde găsesc locuri de muncă mai bine plătite și perspective de carieră variate, ceea ce lasă în urmă o forță de muncă îmbătrânită și insuficient pregătită pentru noile provocări economice.
Plecarea tinerilor contribuie la îmbătrânirea demografică în orașele mici, unde rămân predominant persoanele în vârstă, mai puțin active economic.
Exodul tinerilor din orașele mici. Acest fenomen accentuează presiunea asupra sistemului de asistență socială și a serviciilor medicale locale, care trebuie să facă față cerințelor unei populații tot mai îmbătrânite.
În același timp, lipsa tinerilor reduce numărul contribuabililor activi, fapt ce scade resursele bugetare locale și limitează investițiile în infrastructură, servicii și dezvoltare comunitară. Pe termen lung, acest dezechilibru demografic afectează calitatea vieții în orașele mici și reduce atractivitatea acestora pentru noi generații.
Un alt impact important al exodului tinerilor este descurajarea investitorilor de a dezvolta afaceri în orașele mici, din cauza pieței de consum limitate și a lipsei de forță de muncă tânără și calificată.
Atunci când tinerii părăsesc aceste comunități, cererea pentru bunuri și servicii scade, ceea ce reduce atractivitatea economică pentru noi afaceri.
De asemenea, lipsa unor sectoare de activitate competitive duce la stagnarea economică, ceea ce îi face pe tineri să fie și mai puțin tentați să se întoarcă în orașele natale.
Această spirală a declinului poate transforma multe comunități mici în zone aproape abandonate, fără perspective de redresare economică.
O populație în scădere afectează, de asemenea, infrastructura și serviciile locale. Cu mai puțini locuitori, cererea pentru servicii precum transport public, educație și sănătate scade, ceea ce duce la subfinanțarea acestora și, în unele cazuri, chiar la închiderea unor instituții locale (școli, spitale, etc.).
Lipsa investițiilor și a resurselor în aceste sectoare reduce și mai mult atractivitatea orașelor mici, accentuând exodul tinerilor și consolidând un ciclu de declin economic și social. Astfel, orașele mici devin dependente de centrele urbane mari pentru servicii de bază, ceea ce crește vulnerabilitatea comunităților rămase.
Tinerii reprezintă un capital uman valoros pentru comunitățile mici, aducând inovație, diversitate culturală și noi perspective.
Prin migrarea lor în orașe mari sau în străinătate, orașele mici pierd această resursă prețioasă, ceea ce afectează nu doar economia, ci și vitalitatea culturală a comunității.
Fără tineri, festivalurile locale, tradițiile și inițiativele culturale au de suferit, iar identitatea locală devine mai fragilă și mai puțin atractivă pentru noile generații.
Pentru a stopa acest exod al tinerilor, este necesar ca autoritățile locale și guvernamentale să adopte politici care să susțină dezvoltarea economică și socială a orașelor mici. Printre soluțiile propuse se numără:
Fără măsuri concrete și o abordare susținută, aceste comunități riscă să devină doar umbre ale ceea ce au fost odată, iar dezvoltarea economică a țării să fie tot mai polarizată între marile orașe și zonele rurale depopulate.
Este nevoie de politici inteligente și de implicarea tuturor actorilor, de la autorități și investitori la comunități locale, pentru a reda speranța și viitorul tinerilor în orașele mici.
Majoritatea tinerilor au declarat că veniturile familiilor lor nu sunt suficiente, iar salariile obținute în străinătate i-ar ajuta să se descurce mult mai bine din punct de vedere financiar. Practic, problema principală este lipsa unui orizont profesional și social către care aceștia să aspire.
De asemenea, tinerii au menționat că, financiar, situația lor este mai dificilă decât acum patru ani. Comparativ, în acest an 20% dintre ei au raportat această percepție, în timp ce, în 2020, doar 6% aveau aceeași opinie.
Lipsurile financiare aduc cu sine o altă provocare importantă pentru tinerii din România, și anume problema locuințelor. Deși numărul acestora a crescut considerabil, prețurile rămân foarte ridicate, făcând accesul la o locuință inaccesibil pentru mulți.
Conform datelor Eurostat, tinerii români amână să plece din casa părintească până la 30 de ani în cazul bărbaților și 25,4 ani în cazul femeilor. „În România, categoria cea mai afectată de sărăcie o reprezintă tinerii, nu pensionarii, cum se crede adesea. Motivul? La începutul carierei, veniturile lor sunt mici, în timp ce costurile de trai sunt ridicate. România are, de asemenea, cel mai mare număr de angajați care, deși lucrează, trăiesc în condiții de sărăcie. Cu alte cuvinte, salariile nu le permit un trai decent”, explică Gelu Duminică, citat de Adevarul.ro.
În acest context, plecarea tinerilor din țară este o alegere firească, subliniază sociologul, având în vedere ce le oferă – sau nu le oferă – statul român. „E o diferență între a fi spălător de mașini în Titu și a spăla mașini într-o suburbie a Londrei. Dacă un tânăr absolvent de liceu este angajat pe salariul minim, poate el trăi, economisi, plăti o rată sau o chirie? Evident că nu.”