Finala fusese în sferturi. Alcaraz îngenunchease în reeditarea decisivului de la Paris. Înainte de asta a vorbit Elon Musk. Apoi, John McEnroe. După abandonul din semfinala cu Zverev a venit și rândul publicului. A huiduit. Dar nu despre Nole sau despre tenis. Ci despre sine.
Multe i se pot reproșa sârbului. Încăpățânarea cu care se agață de orice, în toate împrejurările, este probabil cel mai mare cusur. Dar e de neclintit, de la fiecare minge venită peste fileu până la vaccinul în care nu crede. Datorită lui, Australian Open a devenit mai carismatic decât s-a crezut vreodată. I se poate reproșa orice, dar nu că abandonează fără luptă.
Biletul neîmplinit
Pe arena de la Melbourne Park publicul a huiduit abandonul lui Nole nu pentru că plătise sume astronomice pentru biletele din semifinale. Deși e posibil ca neîmplinirea unui bilet cu preț cuprins între 900 și 16.000 de dolari, atât cât valorează în spațiile de lux, să fie foarte dureroasă. Mai dureroasa dacât întinderea lui Novak.
Problema e în altă parte. Ce-i drept, Djokovici e vechi. Dar nu pentru că la 37 de ani este un adevărat monument în mișcare al tenisului și în mod sigur și-ar dori să joace până la 100 de ani. Ci doar pentru că propriul lui corp nu poate înțelege așa ceva. Dar și asta e o problema veche. Nole respiră tenis. Abandonul din semifinale înseamnă pentru el peste 1 milion de dolari și sigur și-ar fi dorit să plece acasă cu 3,5 milioane. Indiferent de lecția predată în finală.
Problema cu selfie-urile
Adevărata problema e în tribune. Venită din locurile care confundă arena cu confortul fotoliului de acasă. Nu este despre tenis sau gloria lui vremelnică, ci despre spectatorul erou. Cel oglindit nonstop în gadgeturi și deviceuri menite să-l transforme în centrul virtual al universului.
Nouă din 10 tineri ai Generației Z urmăresc evenimentele sportive prin social media, potrivit SportsPro și Canto. În plus, peste 30% dintre cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, preferă să privească highlights-uri sau clipuri ale partidelor, în defavoarea meciurilor transmise LIVE. Noile tehnologii, mai ales prin AI, promit să amplifice aceste experiențe prin diversificarea și personalizarea conținutului.
Zborul spre Marte
Fiecare confruntare din teren se transformă astfel într-un mediu cum nu se poate mai fertil pentru selfie-uri, like-uri și povești memorabile. În aceste condiții devine greu de acceptat ca un jucător să plece din teren când vrea el. Fie și Novak Djokovic.
Asadar, huiduielile rostogolite din tribune nu sunt despre Nole sau despre tenis, ci despre spectatorii convertiți în jucători. Despre selfie-ul ratat, semifinala fără like și finalul fără aplauze. Desigur, ideal ar fi ca fiecare să facă ce știe mai bine.
Novak să joace, la fel și Zverev. Alcaraz să fie mai bun decât la Australian Open, iar părintele Starlink să se concentreze asupra unei aplicații de Pace disponibilă pentru fiecare device, înainte de zborul spre Marte. Spectatorii vor avea de ce să apalude.