Potrivit AP, arheologii au descoperit recent în Belize o reţea complexă de canale vechi de 4.000 de ani, construite de populaţiile semi-nomade care au precedat civilizaţia mayaşă. Aceste canale de prindere a peştelui, observate cu ajutorul imaginilor aeriene din drone şi Google Earth, sugerează o capacitate avansată de modificare a peisajului încă din perioada timpurie. Canalele, legate de iazuri de reţinere, erau folosite pentru capturarea speciilor de apă dulce, susţinând dieta populaţiei locale şi contribuind la dezvoltarea comunităţilor din regiune.
Săpăturile din Crooked Tree Wildlife Sanctuary au scos la iveală unelte arhaice, precum „vârfuri de suliţă ghimpate”, indicând tehnicile folosite de locuitori pentru a prinde peştele. Cercetătorii consideră că această practică a jucat un rol-cheie în susţinerea unei populaţii în creştere şi în crearea unei baze solide pentru dezvoltarea ulterioară a culturii mayaşe.
Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra originilor civilizaţiei din peninsula Yucatan. Construcţia canalelor reprezintă o formă de adaptare ecologică sofisticată care a contribuit la consolidarea societăţilor timpurii. Aceste structuri au influenţat probabil ridicarea templelor şi piramidelor caracteristice epocii mayaşe, oferind continuitate între fazele incipiente de ocupare a regiunii şi apogeul acestei civilizaţii.
Experţii sugerează că adaptările ecologice realizate de primii locuitori au permis o mai bună organizare a comunităţilor şi au pregătit terenul pentru viitoarele realizări culturale şi arhitecturale. Canalele de captare a peştelui, pe lângă rolul lor practic, indică o societate capabilă să modifice mediul natural în favoarea sa, asigurând resurse esenţiale pentru creşterea populaţiei şi stabilirea unor aşezări stabile.