Cei mai mulţi investitori invocă necesitatea de a eficientiza businessul sau amintesc de lipsa de competitivitate a economiei locale.
În ultimii circa 15 ani, economia românească a fost marcată de zeci ori chiar sute de închideri de unităţi de producţie importante, ce provin din varii domenii, de la textile la industria alimentară şi de la sectorul auto la cel de materiale de construcţii.
Totuşi, cele mai răsunătoare eşecuri rămân acelea când marii investitori au părăsit scena rapid, deşi pariaseră zeci ori chiar sute de milioane de euro pe plan local în proiecte de tip greenfield de producţie.
ZF a identificat astfel zece fabrici construite de la zero, care au fost închise relativ rapid, unele după doar câţiva ani de funcţionare. Aceste proiecte adună investiţii de peste 500 mil. euro şi aveau pe ştatele de plată peste 5.000 de salariaţi.
Asemenea veşti, care lovesc direct în plex economia locală, au loc constant, periodic, indiferent de context. Astfel, chiar şi în anii de creştere 2018-2019 au fost firme care au anunţat că sistează producţia. La fel se întâmplă şi în vremuri de criză.
Deşi există şi companii locale care iau decizii de acest gen, cel mai des ele sunt comunicate de grupuri mari, internaţionale, care vorbesc de eficientizare, de lipsă de productivitate şi de salarii prea mari.