Deși cadrul legal actual permite intervenția autorităților, lipsa de pregătire adecvată a personalului rămâne o problemă critică.
Renate Weber crede că prima linie de intervenție — de cele mai multe ori reprezentată de polițiști — nu este întotdeauna pregătită să răspundă eficient situațiilor de criză. Aceasta a amintit cazuri în care semnalele transmise de victime au fost ignorate din motive pur subiective, cum ar fi presupusa lipsă de credibilitate a reclamantelor.
Weber crede că încrederea în instituțiile statului crește, chiar dacă timid
„Fiecare plângere ar trebui tratată cu seriozitate, indiferent de contextul în care este formulată. Nu putem lăsa prejudecățile să influențeze intervențiile autorităților”, a precizat Weber.
Tot ea a evidențiat o tendință pozitivă: tot mai multe victime apelează la Poliție, ceea ce ar putea reflecta o oarecare creștere a încrederii în instituțiile statului.
La rândul său, consiliera Cristina Pascu a prezentat o serie de concluzii din raportul tematic elaborat de instituție, punând accent pe disfuncționalitățile existente în colaborarea dintre Poliție și structurile sociale locale.
Oamenii își pot pierde viața din cauză că nu sunt considerate credibile
Un caz extrem a fost amintit ca exemplu tragic al modului defectuos de intervenție: o victimă care s-a adresat autorităților, dar ale cărei semnale de alarmă au fost ignorate pe fondul unor presupuneri privind lipsa unui risc iminent, și-a pierdut viața.
Pascu a adăugat că frica, lipsa de încredere și stigmatizarea socială continuă să țină multe victime departe de sprijinul legal și psihologic de care au nevoie. În plus, durata procedurilor judiciare și dificultatea emiterii sau aplicării ordinelor de protecție contribuie la menținerea unei stări cronice de vulnerabilitate.
„Este nevoie urgentă de instruirea constantă a celor implicați în gestionarea acestor cazuri, de resurse mai bine alocate și de o rețea solidă de sprijin, mai ales pentru victimele cu dizabilități”, a spus Pascu.