Contextul începuturilor lui Duncan în gimnastică

În anii 50, Marcel Duncan, antrenor la „Constructorul” din București, a devenit o figură controversată în contextul sportului comunist. Acuzat de autorități că promovează „vedetismul” și „cosmopolitismul” în locul unor valori sănătoase pentru tineret, a fost sancționat și retrogradat. Această perioadă dificilă a marcat începutul unei rupturi între Duncan și mediul sportiv bucureștean, deschizând calea pentru mutarea sa la Onești în 1964, unde avea să contribuie decisiv la începuturile gimnasticii de performanță.

Întâlnirea cu Nadia Comăneci

La Onești, Duncan a preluat conducerea unui mic centru de gimnastică, pus la dispoziție de primarul Valerian Ghineț. Condițiile modeste nu l-au descurajat, ci l-au motivat să selecteze 31 de fete talentate din grădinițele și școlile locale, printre care se afla și Nadia Comăneci. Antrenamentele au început ca un joc, iar prin răbdare și perseverență, Duncan a reușit să pună bazele performanțelor viitoare ale Nadiei. Aceasta își amintește cu recunoștință lecțiile primite, descriindu-l pe Duncan ca pe o figură importantă a începuturilor sale.

Primele progrese sub îndrumarea lui Duncan

În 1967, Nadia era deja pregătită de Duncan și Maria Simionescu, amândoi contribuind la dezvoltarea centrului sportiv de la Onești. Gheorghe Brașoveanu, fost director al Liceului Sportiv, menționa că Duncan a fost cel care „a deschis ușa” pentru gimnastică în oraș, deși gloria avea să vină mai târziu alături de Bela Karolyi. Totuși, abilitățile Nadiei erau deja evidente, fiind observate chiar și de nespecialiști, datorită echilibrului psiho-fizic remarcabil.

Bela Karolyi intră în scenă

Începând cu 1970, Bela Karoly a preluat grupa Nadiei, susținut de oficiali precum Francisc Lovy. În acest moment, Nadia avea deja o bază solidă, datorită muncii lui Duncan. Deși Karolyi a fost cel care a dus-o pe culmile succesului internațional, contribuția lui Duncan rămâne fundamentală. Fosta colegă a Nadiei, Anca Grigoraș, confirmă că aceasta „făcea gimnastică binișor” înainte de a fi antrenată de Karolyi, subliniind astfel rolul lui Duncan în formarea ei timpurie.

Obstacolele carierei lui Duncan

Din păcate, Duncan nu a putut continua la Onești, deoarece nu avea studii superioare, ceea ce l-a forțat să plece la Galați. Aici a creat o altă secție de gimnastică de succes, reușind să o poziționeze între cele mai bune din țară. Cu toate acestea, contribuțiile sale în dezvoltarea Nadiei au fost treptat ignorate, sub influența directivelor comuniste, care au ordonat ștergerea numelui său din istoria oficială a gimnasticii românești.

Uitarea impusă de regimul comunist

După plecarea sa din Onești, Duncan a fost exclus din narațiunea oficială a gimnasticii, devenind un nume interzis de menționat. La fel ca în cazul altor „fugari” din România comunistă, regimul a încercat să șteargă orice legătură cu realizările sale. Totuși, cei care au lucrat alături de el, precum Gheorghe Brașoveanu și Ștefan Olteanu, continuă să îi recunoască meritul de a fi descoperit-o și format-o pe Nadia Comăneci, oferindu-i primele lecții care au pus bazele succesului său uluitor, potrivit materialului GSP.ro.

Bela Karolyi, legendarul antrenor al Nadiei Comăneci şi cel care a transformat SUA într-o putere internaţională în gimnastică, a murit la 82 de ani.