De dimineață m-am trezit cu o cugetare maximă în cap. Eu așa le zic gândurilor mele deștepte: cugetări maxime. Știu că o cugetare sau o maximă înseamnă cam același lucru, dar eu dintotdeauna am vrut să-mi maximizez profitul intelectual. Chiar și prietenilor mei le zic: „Cugetare maximă!”. Cam cum i-ai spune cuiva „Sănătate maximă!”. Deci am scris pe Facebook ceva maxim: „Cineva ar trebui să spună multor oameni că nu există nici un impozit pe zâmbet, nici pe cuvintele «mulțumesc», «bună dimineața» și «ziua bună». Mi-a plăcut maxim asta pentru că e vorba de impozit, fix pe profilul meu de antreprenor. Imediat după ce am publicat-o, m-a sunat tanti Aurica, vecina mea, care m-a întrebat dacă o poate pune și ea pe Facebook, printre poze cu mâțe și invitații la cafeluță cu chenar floral. I-am zis că sunt de acord, dar că nu e pe gratis! La urma urmei, nu produc cugetări maxime în scopuri caritabile, cât oi fi eu de mare președinte la Rotary. Cred că mi-a dat block, i-a dispărut profilul ca șansele mele de a ajunge viceprimar.
- Apropo de postul de viceprimar, am renunțat la ideea de a coace niscaiva strategii pentru a accede în această funcție. M-am gândit că n-are rost să-mi bat capul sau să-mi fac dușmani pentru o postură care va ține maxim 10 luni. Ei, dacă aș fi avut în față un mandat de 4 ani, poate că m-aș fi strofocat un pic. Dar așa, țac – pac, vin alegerile în toamnă și mi se taie macaroana administrativă fix când mi-e fotoliul mai drag. Plus că aud că, pe lângă Timofciuc, ar mai fi un alt candidat, Florin Briaur de la PMP. Omul a mai fost în cărți, dar nu i-a ieșit pasiența. Sunt băieți tineri, cu poftă de a se sacrifica pentru binele comunității, îi simt că ar da totul pentru bunăstarea ieșenilor! Îi las pe ei să urce pe treptele gloriei, eu mă mulțumesc și cu un post de șef mai mic pe undeva, vedem noi unde!
- M-am cam săturat și de jurnalul ăsta. Încă n-a venit vremea scrierii memoriilor. Mai am de călătorit, de făcut politică, de a mă juca de-a masonul pe la Rotary, de a posta cugetări maxime pe Facebook! De scris să se ocupe conțopiștii, eu am alte orizonturi spirituale. Uite, chiar acum am prins din zbor o altă chestie faină, pusă imediat pe Facebook: „Abia când fântâna a secat înveți valoarea apei”. Eu zic că chestia asta trecută în CV e suficientă pentru un post de ceva director la ApaVital!
(pamflet)