Sârbul care a impresionat în Liga 1, mesaj de la Belgrad: „Mulțumim, România! Kosovo e pământ sârbesc! Ei plâng după ce au provocat”

Adrian Porumboiu l-a recrutat în 2006 pe Marko Ljubinkovic de la Rad Belgrad, completând un lot din care vor mai face parte Wesley, Ndoye, Temwanjera sau Dorinel Munteanu. Sârbul va deveni un om important în angrenajul moldovenilor: al treilea în topul golgeterilor L1 în 2007 -2008, 16 goluri, după Dănciulescu (21) și Jula (17), calificare două sezoane consecutive în cupele europene, 2008 și 2009.

Azi, de la Belgrad, Ljubinkovic comentează pe larg tensiunile balcanice iscate după România – Kosovo și scanează perioada petrecută în Liga 1, unde a navigat printre patroni orgolioși, adversari de top și antrenori din esențe tari.

După ce a pus ghetele în cui, Ljubinkovic are timp să se ocupe și de una dintre pasiunile lui, pescuitul. Foto: facebook

Marko Ljubinkovic: „Avem atâtea argumente că în Kosovo e pământ sârbesc!”

- Marko, presupun că ai văzut evenimentele de la România – Kosovo. Cu ce impresie ai rămas?
- Știți foarte bine ce situație este între Serbia și Kosovo, așa încât ne-am bucurat pentru atitudinea suporterilor români. Sunteți frații noștri și ne-ați susținut de-a lungul istoriei în multe momente grele. Ne-ar fi fost mai ușor să traversăm anumite perioade dacă și alte țări ar fi arătat față de Serbia același sprijin demonstrat permanent de România. Kosovo e Serbia și pentru că mulți albanezi sau kosovari au cumpărat în timp terenuri și case acolo, iar după zeci de ani au revendicat că e teritoriul lor! Nu pot fi obiectiv și nici nu vreau să intru în chestiuni politice, dar avem atâtea argumente că în Kosovo e pământ sârbesc, pe care, din păcate, va fi foarte greu să-l aducem înapoi! Poate niciodată!

- Contextul și argumentele pro și contra sunt, evident, mai ample, dar incidentele în sine petrecute la București te-au surprins?
- Nu mi-a plăcut ce am văzut în sensul că unii jucători din Kosovo au intrat în conflict cu fanii români. Când faci așa ceva, nu poți susține apoi că ești nevinovat. Dacă inciți și aprinzi atmosfera, de ce te mai plângi după aceea? Oamenii au venit la stadion să-și susțină echipa, iar tu îi provoci, așa că e firesc să te aștepți la replici dinspre tribună. Sper ca România să nu aibă parte de nicio sancțiune. Vă mulțumim pentru suport și suntem mândri de frații noștri români!

Impresia e că naționala din Kosovo a venit cu un plan stabilit la București. Și-au propus să destabilizeze partida, să creeze un conflict. Ce s-a petrecut acolo a avut ecouri mari aici, în Serbia, fiindcă românii au ignorat capcana provocărilor kosovarilor. Normal e să câștigați cu 3-0!
Marko Ljubinkovic, fost atacant FC Vaslui

”La Vaslui am petrecut cea mai specială perioadă din carieră”

- Ce faci în prezent?
- Sunt antrenor, am licența A și am lucrat o perioadă la Rad Belgrad, clubul la care am și evoluat timp de patru sezoane înainte de a veni în România. Dar am făcut o pauză în ultimele șase luni pentru a fi mai aproape de familie și să mă odihnesc puțin. Am doi copii, fetei îi place mult fotbalul, băiatul e cu alte sporturi. Mă gândesc însă să mă reapuc de treabă la începutul anului viitor.

- Ai venit la FC Vaslui în 2006, ai rămas patru ani, a fost aceasta cea mai frumoasă perioadă din cariera ta?
- Cea mai specială! Mi-au rămas multe amintiri în memorie. Am avut o viață frumoasă în România. Dar și grea! Pentru că era un campionat foarte puternic, solicitant, jucam din trei în trei zile, fiindcă eram implicați și-n Cupă, și în Europa. Asta m-a obligat să stau departe de familie, pentru că nu aveam timp deloc să merg acasă. Îmi pare tare rău că Vasluiul n-a reușit să câștige niciun trofeu în acea perioadă, fiindcă patronul, staff-ul, lotul, suporterii ar fi meritat din plin o performanță.

În Cipru, la Anorthosis, am terminat pe podium. Cu Vojvodina am încheiat pe locul 2 în Serbia, după Partizan. În China am încheiat pe 5 cu Changchun Yatai. Am fost sus și cu Vasluiul. Nicăieri nu m-am simțit mai bine decât în România
Marko Ljubinkovic, fost atacant FC Vaslui

Ljubinkovic și Temwanjera în centrul Vasluiului. Foto: facebook

„Hizo ne obliga să vorbim românește între noi, să înțeleagă ce discutăm”

- Când ai venit, ai lucrat la început cu Viorel Hizo, un antrenor dur. Cum v-ați înțeles?
- Era dintr-o generație mai veche, mentalitatea lui diferea de a noastră, a jucătorilor. Am avut mai multe neînțelegeri, dar l-am respectat foarte mult. Ținea la o disciplină totală, nu arăta niciodată relaxat. Mi-a fost greu în anumite momente, însă ne-am adaptat reciproc pentru binele clubului. Ne certa deseori în autocar, în timpul deplasărilor, că nu vorbim românește. Nu știa exact ce discutăm. Dar eram mulți sârbi, slovaci, bulgari, discutam, firește, în limba noastră. Iar asta nu-i plăcea!

- Wesley? Fantastic! Și-i plăceau viața, berea, petrecerile, nu?
- Unul dintre liderii echipei! A înscris niște goluri superbe! Cred că e unul dintre stranierii cei mai importanți din istoria campionatului românesc. A povestit și el că-i plăcea să bea bere, dar eu nu m-am împăcat niciodată cu alcoolul. Nici nu prea aveai însă unde să ieși în Vaslui. Am preferat întotdeauna să mă relaxez în timpul liber, să fiu liniștit, să mă odihnesc. Mai mergeam și cu băieții, dar nu stăteam mult.

„Am glumit mult cu Temwanjera pe seama vârstei lui reale”

- Crezi în povestea că Mike Temwanjera, fostul tău coleg din atac, era, de fapt, mai în vârstă decât îi scria în buletin? S-au spus o grămadă de teorii simpatice pe tema asta!
- Am fost multă vreme colegi de cameră. Știu că se făceau multe glume pe seama vârstei lui, mai și râdeam împreună pe tema asta, dar nimeni nu poate să știe câți ani are cu adevărat. Și acum, dacă te uiți la el, arată de 50 de ani, deși are vreo 42-43. Și fiul lui, născut în Serbia, e la fel: are o fizionomie de om mai bătrân. E, probabil, și o chestiune genetică. Mike era însă un băiat extraordinar, foarte rău pe teren, dar liniștit și inimos în afara lui. Nu cred că există cineva care să zică ceva urât despre el.

Cred că Ndoye a arătat la Vaslui doar 60-70 la sută din potențialul lui adevărat. Trăia în lumea lui, glumea permanent, fără să fie însă răutăcios. Era șeful veseliei în vestiar. Un jucător admirabil pentru FC Vaslui!
Marko Ljubinkovic, fost atacant FC Vaslui

- Pe Dorinel Munteanu l-ai avut și antrenor, și jucător!
- Mai mult timp antrenor, dar, în calitate de jucător, n-am cum să uit că mi-a dat o grămadă de assist-uri. Cred că am marcat vreo nouă-zece goluri numai din pasele lui. Un tip mai vulcanic, dar cu o experiență incredibilă. La Vaslui era însă spre finalul carierei de fotbalist și poate nu mai avea același tonus ca în perioada de glorie. Iar ca antrenor te ținea mereu sub presiune. E un om care mi-a intrat însă la inimă, chiar dacă au existat și momente în care ne-am mai contrat. Ne împăcam însă după zece minute!

Dorinel Munteanu a ținut să-l păstreze pe Ljubinkovic în lotul Vasluiului

„Am avut șansă că n-a trebuit să mă judec pentru bani la comisiile din România”

- Ai plecat de la Vaslui în 2010 în urma unui conflict cu Lăcătuș. Care e adevărul despre acel moment?
- Adevărul e că nu s-a întâmplat nimic deosebit. După ce a venit Lăcătuș pe bancă, m-am accidentat la gambă și a trebuit să stau pe margine aproape o lună de zile. Am încercat să forțez reintrarea, dar încă mă durea piciorul la sprinturi și am amânat în continuare întoarcerea pe teren. Echipa apucase să se închege în altă formulă, să câștige meciuri fără mine, s-a terminat și prima parte a campionatului, iar patronul și-ar fi dorit să mă vândă, pentru că aveam o cotă bună. Și căuta sânge proaspăt în lot. Asta a fost tot, niciun conflict!

- Un conflict a existat, totuși, pentru că a trebuit să ajungi la FIFA să-ți recuperezi 500.000 de euro din contractul cu FC Vaslui, care a avut și mercato blocat în două ferestre consecutive!
- N-aș vrea să detaliez prea mult pe acest subiect, dar se acumulase o datorie semnificativă din ultimul an, pentru că încheiasem sezonul precedent în primele cinci locuri, ne calificasem și în Europa League. Am fost nevoit să apelez la FIFA pentru a recupera banii. Norocul meu a fost că n-a trebuit să merg la comisiile din România, unde aș fi întâmpinat, probabil, mari probleme. Nu am plecat însă din cauza banilor, dar, când mi-am dat seama că nu mai putem continua împreună, trebuia să gestionez corect situația, fiindcă aveam dreptatea de partea mea.

După despărțirea de Vaslui am trăit o perioadă mai delicată, pentru că n-am putut juca aproape un an, inclusiv din cauza litigiului din România. Iar să poți reintra în circuit după o asemenea pauză e destul de greu. Șansa mea a fost că am găsit înțelegere și încredere la Anorthosis, în Cipru
Marko Ljubinkovic, fost atacant FC Vaslui

„Nicăieri n-am mai întâlnit ca patronii să vorbească mai mult decât jucătorii sau antrenorii”

- Cum era Adrian Porumboiu ca patron? Erau momente în care intra peste antrenor să impună anumiți jucători printre titulari?
- Toți patronii discută cu antrenorii și au, probabil, jucători preferați. Dar ce se întâmplă în România e unic, adică nicăieri n-am mai văzut ca finanțatorii să fie mai prezenți în public decât fotbaliștii sau antrenorii. Ei ar vrea să conducă personal echipele. M-am obișnuit însă cu asta după primul sezon petrecut în România. N-am auzit însă niciodată ca Porumboiu să spună că trebuie să joace neapărat X sau Y. Poate au fost discuții de genul „mi se pare că Ljubinkovici joacă mai bine în postul cutare” sau „X e mai indicat în meciul ăsta pe postul de vârf”. Dar antrenorii au avut cuvântul decisiv.

Adrian Porumboiu a avut o relație aspră cu Marko Ljubinkovic

- Ai avut însă ciocniri mai dure cu Porumboiu?
- E normal ca un om care bagă banii și plătește jucătorii să fie conectat permanent la deciziile legate de echipă. Am avut o relație civilizată. Au fost momente când n-am jucat așa bine și nu zicea nimic. Trebuie să le văd și pe acestea. Nu mai sunt supărat pe discuțiile mai aprinse cu dânsul. E inevitabil ca, în patru ani, să nu apară și situații mai tensionate.

Pe domnul Porumboiu îl apreciez mult pentru că a plătit implicarea în fotbal nu doar cu bani, ci și cu mulți nervi și sănătate. Era deseori vulcanic, însă a creat o echipă incredibilă, cum nu mai găsești astăzi nici la jumătate în Liga 1! Îmi pare foarte rău și pentru dânsul că nu s-a putut bucura de un trofeu!
Marko Ljubinkovoci, fost atacant FC Vaslui

„Ce victorie la Craiova în fața a 30.000 de oameni!”

- Ce meciuri îți amintești din România?
- Un 1-0 cu Steaua, gol marcat de mine, împotriva unui adversar de Champions League la acel moment. Cu CFR au fost, la fel, niște partide foarte grele. Am învins și la Craiova în ultima etapă, când ne-am asigurat locul cinci în clasament în fața unui stadion cu 30.000 de oameni. Nu uit când am fost și pe lista învingătoarelor din Intertoto în ultima ediție a competiției.

- Cu cine mai ții legătura dintre foștii colegi?
- Cu cei din Serbia, în primul rând. Petar Jovanovic, Bukvic, Pavlovic, Milislavljevic. Au toți profile pe Facebook, pe Instagram. Ne mai vedem și la câte o cafea când avem timp. Jovanovic a jucat până la 41 de ani, e acum director sportiv la un club din Serbia. Pavlovic s-a apucat de afaceri. Cu Genchev, prietenul nostru bulgar, ne-am văzut la Belgrad când a venit cu Ludogoreț. Încercăm să rămânem toți în contact cât ne permite programul zilnic.

„Porumboiu n-a fost de acord să-mi dea drumul la Steaua”

- Îți mai arunci privirea din când în când pe campionatul din România?
- Destul de rar, dar mi-a atras atenția acum că sunt în frunte echipe mai puțin obișnuite. Mă refer la Universitatea Cluj, la Petrolul. FCSB a început mai greu campionatul, pentru că s-au concentrat pe parcursul din Europa, dar văd că, ușor-ușor, urcă spre vârf, cum era de așteptat. Senzația e însă că liga din România nu mai are aceeași valoare ca în urmă cu opt-zece ani. Nu mai sunt nici oameni dispuși să finanțeze. Și e păcat când văd cum se încurcă istoria unor cluburi mari, Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova. Probleme cu palmaresul, cu siglele, cu brandul, Rapidul a trecut și printr-un faliment.

- E adevărat că ai fost la un pas să treci la Steaua în 2010?
- La mine nu a ajuns absolut nimic, dar am înțeles că au existat niște discuții între Porumboiu și Becali. Iar patronul n-ar fi fost de acord să mă vândă acolo. L-am auzit la un antrenament pe Porumboiu că nu vrea să mă dea la Steaua. Vorbea mai tare și am prins ceva din zbor. Dar nimic altceva. Oricum, dacă-mi doream ceva, era să prind eventual un alt contract mai bun în afara României.

- Mai știi pe cineva la Vaslui?
- Chiar am fost acolo în 2022 la un botez! M-a chemat un prieten, Alexandru. N-am putut să ajung la nunta lui, dar am găsit timp cu ocazia botezului, m-am pus în mașină, am mers 14 ore și am petrecut vreo trei zile plăcute în Vaslui

94 de meciuri a jucat Marko Ljubinkovic pentru FC Vaslui în perioada 2006-2010: a marcat 24 de goluri
9 partide a adunat Marko Ljubinkovic în tricoul lui FC Vaslui în Intertoto, Cupa UEFA și Europa League