Joi, 14 noiembrie, s-au împlinit 23 de ani de la una dintre marile deziluzii din istoria modernă a echipei naționale, ratarea calificării la Mondialul din 2002. Pe 14 noiembrie 2001, România remiza cu Slovenia în Ghencea, 1-1, și-și lua adio de la turneul final din Coreea de Sud și Japonia. Călăul „tricolorilor” a fost atacantul Mladen Rudonja, astăzi în vârstă de 53 de ani.
Cu Gheorghe Hagi selecționer, România pierdea „barajul” pentru calificarea la CM 2002 în fața Sloveniei, într-o „dublă” de tristă amintire, pe care naționala noastră o pornea din postura de mare favorită. Dar Slovenia lui Osterc şi Rudonja a produs surpriza și a încheiat definitiv, practic, epoca „Generației de Aur”.
După 1-2 în tur, într-un meci în care naționala a avut de suferit și din cauza arbitrajului lui Kim Milton Nielsen, speranțele tricolore s-au năruit la retur, în „mlaștina” din Ghencea, locul unde golul lui Mladen Rudonja a întristat o generație întreagă și milioane de microbiști.
A fost, practic, vârful carierei lui Mladen Rudonja, un fotbalist care evolua în acea perioadă la Portsmouth, formație pentru care n-a însris niciun gol în doi ani. Rudonja a ieșit din lumina reflectoarelor, ultima oară activând la NK Olimpija Ljubljana, în funcția de director sportiv.
Omul care a „stins luminile” în Ghencea în urmă cu 23 de ani a rememorat partida de la București într-un interviu acordat în 2022 pentru The Coptic, citat de site-ul Football Planet. Despre Rudonja, primul președinte al Sloveniei independente, Milan Kučan, declara în 2001 că „i-a unit pe sloveni mai mult decât au făcut-o politicienii”.
Fiindcă randamentul său la echipele de club nu era unul nemaipomenit, situație similară cu cea de la națională - singurul său gol la lot fiind înscris tocmai împotriva României - Rudonja a fost mult timp ținta ironiilor în țara natală.
Chiar după golul istoric reușit în minutul 55 al partidei din Ghencea, comentatorul sloven Igor Evgen Bergant a pronunțat, potrivit sursei citate, o frază memorabilă: „Gol, gol pentru Slovenia! Marcatorul a fost, vă vine să credeți sau nu, Mladen Rudonja”.
„Chiar și-n ziua de azi, de fiecare dată când îmi amintesc acel meci simt o eliberare. E ca și cum de fiecare dată mi-ar lua o piatră de pe inimă. Știi... Fiecare persoană are propriile dorințe, obiective și visuri. Eu visam să reușesc, ca fotbalist, să joc în competiții mari, să gust din atmosfera Cupei Mondiale. Au fost și unii care râdeau de mine...
Apoi chiar s-a întâmplat, visurile au devenit realitate. Și te simți...Eliberat! Simți o ușurare incredibilă, simți că ai realizat ceva, ceva la care ai visat. Să-ți îndeplinești visul din copilărie. E greu de spus în cuvinte. (...) A fost frumos atunci, sunt amintiri cu adevărat plăcute”.
Rundonja a fost întrebat dacă viața sa s-a schimbat în vreun fel după golul înscris la București:
„Nu, nu, absolut deloc! Nimic nu s-a scimbat, am rămas același. Nici măcar nu mi-am dorit ca asta să mă facă special. Eram doar o parte din mozaic, asta contează.
Îmi făceam treaba, îmi îndeplineam sarcinile. Știi, în acele vremuri, mici detalii decideau mereu meciurile noastre. Nuanțele. Fiecare gol pe care îl marcam era crucial, fiecare era important. Dacă am fi marcat cu unul mai puțin, nu am fi ajuns la destinație.
Ar fi fost, de asemenea, nedrept să scoatem pe cineva anume în evidență. Nu, nu am simțit niciodată cu adevărat că golul meu era mai important decât al altcuiva”, a mărturisit slovenul.
Îmi amintesc liniştea şi ploaia. Stadionul era plin, iar până atunci nu cred să fi fost vreun spectator care să se fi oprit din strigat. În momentul acela, totul s-a oprit. Nu pot să descriu tăcerea. Vă zic doar atât: după golul meu, pe stadion se auzea doar ploaia!
Timp de o secundă, am ascultat cum ploua. Apoi, ca să mă asigur că e adevărat că am marcat, m-am uitat la tuşier. Avea steagul jos. Am privit apoi spre arbitrul de centru, care arăta deja spre centrul terenului. Apoi am simţit cum mă îmbrăţişează colegii.
- Mladen Rudonja în 2011, pentru Evenimentul Zilei
Mladen Rudonja nu a început o carieră de antrenor după retragerea din 2014, activând, în schimb, în funcții administrative, cum a fost cazul la Olimpija Ljubljana. Fiul său, Roy Rudonja, are 29 de ani, și a urmat meseria tatălui. A evoluat pentru Domžale, RKC Waalwijk, inclusiv în naționalele de juniori ale Sloveniei. În ultimii ani, a jucat în ligile inferioare din Italia, ultima oară la ASD Polisportiva Gioiosa.
ROMÂNIA: Lobonț - Contra, Gh. Popescu, Miu (78 Mihalcea), Chivu - Sabău, Ghioane (59 Pancu), D. Munteanu - Mutu (59 I. Ganea), Ad. Ilie - M. Niculae
Antrenor: Gheorghe Hagi
Rezerve neutilizate: Stelea, Iencsi, Tararache, L. Roșu
SLOVENIA: Simeunovici - Vugdalici, Galici, Milinovici - Gajser, Ceh, Pavlin, Novak - Acimovici (63 Sankovici) - Osterc (90+2 Pavlovici), Rudonja
Antrenor: Strecko Katanec
Stadion: Ghencea
Spectatori: 30.000
Arbitru: Hellmut Krug (Germania)