Gabi Torje, 35 de ani, fotbalistul pe care Udinese plătea 5 milioane de euro în 2011, nu împărtășește opinia specialiștilor care reclamă că tinerii jucători români nu mai reușesc să se impună la cluburi din străinătate. Intervievat recent de GSP, fostul mijlocaș al naționalei e de părere că marile cluburi ale Europei și-au schimbat abordarea în privința transferurilor. Torje își argumentează ideea: „Câți sârbi, câți ucraineni sau bulgari mai reușesc?”
Adaptabilitatea jucătorilor români care pleacă în campionatele puternice ale Europei rămâne un subiect la modă printre oamenii din fenomen. Comparațiile cu generațiile anterioare alimentează dezbateri de tot soiul, iar transferurile la cluburile din Vest, deși tot mai puține în ultima perioadă, tind să fie analizate la sânge de vocile critice din fotbal.
Gabriel Torje, pe care Gazeta Sporturilor îl desemna „Fotbalistul Anului” în 2011, fotbalist trecut, printre altele, pe la Udinese, Espanyol și Granada, filtrează în propriul mod subiectul românilor care eșuează pe scena internațională. „Să vedem câți sârbi, bulgari sau ucraineni mai reușesc”, contracarează Torje.
Teoria lui Torje: „Sârbii, ucrainenii și bulgarii câți mai dau?”
- Gabi, e o întrebare care se tot pune, de ce crezi că fotbalistul român nu mai reușește în străinătate?
- Nu știu. Sunt oameni care fac studiu de caz, care se pricep la asta foarte bine, probabil că ei vă pot răspunde mai bine. N-am cum să vă zic de ce reușesc sau nu reușesc. În momentul de față, avem câțiva jucători în străinătate, care joacă în campionate destul de puternice.
- Pentru tine cum a fost contactul cu Serie A? Tu ducându-te acolo ca înlocuitor pentru Alexis Sánchez, plecat la Barcelona.
- Unul normal, nu simțeam presiune atunci. Nu mă gândeam că am ajuns într-un loc în care este o cloșcă ce are ouă de aur, nu mă gândeam că e cel mai scump și mai important loc de pe Pământ. Nu! M-am dus acolo să joc fotbal, nu am văzut totul la modul: «WOW, am ajuns la comoară».
- Dar din punct de vedere fizic? Fiindcă mai auzim, peste ani, diverse povești ale fotbaliștilor români care au fost în străinătate, în campionate bune, la fel ca tine... Ai simțit o diferență atât de mare la nivel de condiții, de recuperare? Tu prinseseși și «moartea căprioarei» cu Cornel Țălnar, la Poiana Brașov, pe minus 20°C... Ai mers la Udinese, cum a fost?
- În momentul de față, și condițiile din România sunt la nivelul european. Probabil că atunci nu erau atât de avansate ca în străinătate, dar ne ridicam și noi la un nivel destul de bun. Acum, toată lumea vorbește despre faptul că jucătorii români nu reușesc în străinătate... Dar trebuie să se facă o statistică, să vedem câți sârbi mai reușesc, câți bulgari mai reușesc, câți estonieni, câți ucraineni... Că sunt și ucraineni, dar nu foarte mulți, cum erau odată, înțelegi?
- E și un context diferit acum.
- Contextul care e acum... Am înțeles, da. Până la urmă, trebuie să te uiți și la lucrul ăsta. Mai sunt și alte țări de tradiție, care au dat fotbaliști foarte buni în anii de dinainte, și care acum nu dau. Mai e și faptul că țările în care e să te duci nu mai vor să cumpere 3-4 români, ci preferă să-i promoveze pe ai lor, tocmai ca să crească. Avem Italia, de exemplu, cu Campionate Mondiale ratate, avem Spania, care nu iese din grupă după ce a devenit campioană mondială. Își promovează academiile lor, își promovează jucătorii lor și atunci nu mai vin să cumpere un pe cineva din România, care dă 20 de goluri pe sezon. Dăm exemplul lui Louis Munteanu. Dă 20-25 de goluri, dar Fiorentina nu dă 5 milioane € să-l ia înapoi, ci își promovează pe cineva de la ei din academie. Cam asta e ceea ce cred eu. Ca în Ungaria... Au început să investească în juniori, terenuri, infrastructură și au ajuns în Liga A din Nations League, unde să bată Germania, Anglia, Italia.
70 de milioane €, plus alte 30 milioane bonusuri, a costat transferul ucraineanului Mudryk de la Șahtior la Chelsea. Acesta n-a impresionat la Londra, iar în prezent e suspendat pentru dopaj
Interviul integral cu Gabi Torje
Cu lupa pe CV-ul lui Gabi Torje: iată bornele „Piticului”:
- A debutat în prima ligă pe 28 aprilie 2006, în Poli Timișoara FC Argeș 0-0. A strâns 39 de apariții și două goluri în tricoul bănățenilor.
- A plecat la Dinamo pentru două milioane de euro, petrecând mai bine de trei ani în Ștefan cel Mare, între 2008 și 2011. Paradoxal, n-a cucerit niciun trofeu alături de „câini”, ratând la mustață un titlu și o Cupă.
- Declarat „Fotbalistul Anului” 2011 în Ancheta Gazetei Sporturilor. În vara acelui an, s-a transferat la Udinese pentru 5 milioane de euro. Bilanțul la Udine: 22 de meciuri, două goluri
- A jucat și în La Liga, bifând 35 de apariții și 3 goluri pentru Granada și alte 15 meciuri în tricoul lui Espanyol
- A pierdut contactul cu Vestul în a doua parte a carierei, marcată prin experiențe în Turcia, Grecia și Cecenia.
- A revenit în două rânduri la Dinamo (2018 și 2021). Ultima oară, a făcut parte din echipa care a retrogradat în liga secundă.
- Rămâne un fotbalist important în istoria recentă a primei reprezentative, în tricoul căreia a adunat 57 de meciuri și 12 goluri. A debutat cu Răzvan Lucescu și a bifat ultima convocare în timpul lui Daum. „Torjinho” a evoluat în toate cele trei meciuri ale „tricolorilor” de la EURO 2016.
- Fără trofeu cu Dinamo, are o medalie de campion cu Farul Constanța, pentru care a înscris de 3 ori în 16 meciuri în sezonul de titlu al „marinarilor”
- Ultimii doi ani ai carierei au însemnat regresul, Torje evoluând în Liga 2 din România, la Concordia Chiajna și Muscelul Câmpulung.