Ambalajele reciclabile au devenit mai căutate ca aurul, de când acestea au devenit returnabile și se plătește 50 de bani pe bucată.
Peste noapte, containerele și coșurile de gunoi au devenit locurile preferate pentru căutătorii de mici averi. O reciclare atât de intensă nu a mai avut loc de pe vremea lui Ceaușescu. În anii ’80, toată România era educată să predea sticlele și borcanele la centrele de recuperare, iar la acea vreme se plătea, de exemplu, vreo 2 lei pentru o sticlă de 1 litru. Comuniștii nu erau capitaliști: nu se percepea nicio taxă pentru ambalaj, la vânzare. Dar erau acțiuni cu elevii la școală, prin care aceștia trebuiau să le predea gratuit.
„Cei 3R” se numea acțiunea lansată la nivel național și promovată permanent în ziare și la televiziune: Recuperare, Recondiționare, Refolosire. Sticlă, hârtie, textile, tot ce se putea refolosi era utlizat ca materie primă, extrem de prețioasă. Ce era sigur: nu era nici urmă de sticle sau borcane aruncate la gunoi.
După revoluția din ’89, acțiunea a încetat. Era considerant degradant să mai mergi cu sticlele la recuperare. Și uite așa, în 35 de ani, România a fost inundată de tone de munți de peturi și sticle de toate felurile. Abia de anul trecut s-a revenit la sistemul de garanție, care, ce să vezi, era inventat de comuniști, dar era bun.
Sunt cazuri în care cei care au predat saci întregi de ambalaje cu semnul magic inscripționat pe ele au reușit să obțină până la 600 de lei pe zi, o adevărată avere.
Luni de zile s-au format cozi uriașe de oameni la aparatele de predare. Avantaj au avut și încă au lanțurile mari de magazine alimentare, către care s-a întors cea mai mare parte a sumelor încasate, deși normal ar fi ca ambalajele să poată fi predate la orice magazin. Încă mai e de lucru.
Goana după ambalaje, pe viață și pe moarte
În fuga după cei 50 de bani, unii au început să organizeze acțiuni solide: orice loc de depozitare a deșeurilor – containere, coșuri de gunoi, depozite – a devenit extrem de important, ca sursă de venit.
Au descoperit asta recent responsabilii de la cafeneaua Hayak din Gherla. Duminică seara pe la ora 21, angajații au auzit la un moment dat zgomot de sticle în curte. Când au ieșit afară, au văzut un grup de copii, care alergau cu sacii cu ambalaje pe spinare.
Șase saci plini cu sticle reciclabile, în valoare de vreo 300 de lei, au reușit să sustragă hoții de ocazie, niște puști de 10-13 ani, în două raiduri, executate la interval de câteva minute.
Angajații au ieșit au strigat după copii. Speriați, aceștia au abandonat sacii.
„E ciudat cum au știut unde sunt păstrați sacii cu sticle”, spune administratorul locației. „Sacii nu erau la vedere, deci cineva a dat un tur de recunoaștere înainte. Au mers direct la țintă!”
Copiii implicați ar putea să fie de fapt nevinovați. Adulții care ar trebui să aibă grijă de ei și să îi educe ar putea fi cei care i-au trimis la recuperare de sticle, pentru câțiva bănuți în plus.