Cei care ajung prin Maramureş trebuie neapărat să viziteze Sighetu Marmaţiei, dacă nu pentru peisajele turistice măcar pentru a face o oprire la Muzeul Memorial, fosta închisoare comunistă transformată acum într-o expoziţie permanentă care le reaminteşte vizitatorilor de ororile comunismului în România. Motto-ul ce îl găsiţi la intrare: “Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” şi scurta cuvântare a Anei Blandiana ce o veţi auzi în prima sală a muzeului va face încă de la începutul vizitei să simţiţi încărcarea sentimentală a acestui loc.
Primul Muzeu dedicat victimelor comunismului şi rezistenţei
A apărut ca şi rezultat al iniţiativei Fundaţiei Academia Civică, a cărei preşedintă era la acea vreme (1993) poeta Ana Blandiana. Ea a fost cea care a înaintat Consiliului Europei propunerea de constituire a unui Memorial care să documenteze o parte a istoriei care se dorea lăsată uitării. Acest muzeu, care are în componenţa sa un centru de studii, a început încă din anul 1993 colectarea de fotografii, obiecte, interviuri. S-a ajuns momentan la 35.000 pagini de carte şi 5000 de ore de înregistrări ale martorilor, victimelor şi familiilor acestora. Considerat unul dintre principalele locuri de păstrare ale istoriei Europei, putem azi aşeza Sighetul alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.
Prezentare muzeu
Muzeul Memorialului Victimelor Comunismului se găseşte în centrul istoric al oraşului Sighetu Marmaţiei, pe strada Corneliu Coposu, Nr. 4. Această stradă pietonală, reamenajată de curând, are de-a lungul ei o faţadă care din afară nu aminteşte cu nimic de atrocităţile petrecute în incinta închisorii.
Construită în anul 1857, această închisoare a jucat un rol esenţial în perioada de început a comunismului în România, contribuind semnificativ la oprimarea clasei intelectuale româneşti. Între anii 1950-1955, când închisoarea era una de maximă securitate, au fost adusi aici în deplin secret 200 de foşti miniştri, parlamentari, ziarişti, militari, episcopi şi preoţi greco-catolici.
Cele trei nivele ale fostei închisori au fost organizate pe teme, fiecare etaj şi celulă prezentând aspecte importante din istoria României între 1945 şi 1989.
La parter există o sală de informare urmată de celulele deţinuţilor amenajate cu informaţii şi obiecte legate de comunism: Alegerile din 1946, Celula în care a murit Iuliu Maniu, Distrugerea partidelor politice, Represiunea asupra bisericii, Securitatea între 1948-1989, Colectivizarea, Monarhie versus comunism, Anul 1948 – Sovietizarea României, o cronologie a ţărilor din Europa de est (1945-1989).
La etajul I se poate vedea celula de pedeapsă neagră. „Vara era un cuptor iar iarna un frigider, mâncarea era redusă la minimum. Nu se permitea nici un contact cu nimeni” (Ioan Ploscaru). În continuare pe nivelul întâi avem: Sala demnitarilor, Distrugerea Academiei Române, Represiuni etnice şi religioase, Deportarea în Bărăgan, Anul 1956 – Mişcări studenţeşti din România, Femei în închisoare sau Viaţa intelectuală.
La etajul 2 se află celula în care a murit Gheorghe I. Brătianu, Mişcările sociale din Valea Jiului şi Braşov, „Epoca de Aur” sau comunismul kitsch, oponenţi şi dizidenţi în deceniile ‘8 – ‘9, Sala demolărilor sau Lotul Vişovan.
În plus la etajul 1 şi 2 găzduiesc două expoziţii permanente, dedicate lui Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, precum şi o expoziţie temporară Corneliu Coposu. Pe lângă informaţii despre ei se află acolo mai multe obiecte şi haine care au aparţinut acestora.
La exterior se află ansamblul statuar „Cortegiul sacrificaţilor”, opera sculptorului Aurel Vlad, precum şi Spaţiul de Reculegere şi Rugăciune, realizat după proiectul arhitectului Radu Mihăilescu, care are inscripţionat pe zidurile laterale peste 8000 de nume a celor decedaţi în închisorile şi lagărele de muncă din perioada comunistă.
Muzeul Memorial Sighetu Marmaţiei este un punct de interes naţional care merită vizitat de cei care au nelămuriri legate de regimul comunist în România şi „binefacerile” acestuia asupra poporului român. Comunismul a blocat poporul român în evoluţia sa vreme de 50 de ani, iar situaţia în care ne aflăm acum se datorează în mare parte sechelelor rămase de la acest regim. Cine uită trecutul e condamnat să-l repete.
NICOLAE GHIŞAN