De: Vlad Mulcuțan-Chiș: editorialist-corespondent VERTICALI PENTRU ROMÂNIA la Timișoara;
În această zi de mare praznic, în această zi luminată și în această perioadă frumoasă, parfumată și colorată a anului, sper ca mesajul meu să vă găsească sănătoși, bucuroși și împliniți alături de toți cei dragi.
Sacrificiul, mântuirea, lumina și iubirea pentru semeni reprezintă cuvintele care descriu cel mai bine însemnătatea perioadei pe care o trăim cu toții în aceste zile, indiferent de religie, naționalitate sau rasă.
De-a lungul timpului am început să mă conving tot mai mult de faptul că mai presus de orice sărbătoare și mai presus de orice realizare se află învățătura pe care oamenii o respectă, o înțeleg și o acceptă, acest fapt reprezentând cel mai firesc mod de ascensiune a valorii umane.
Din postura de student la Medicină, vizualizând zilnic lupta cruntă dintre lumină și întuneric, dintre suferință și nădejde, dintre lacrimi și zâmbete, cu atât mai mult azi, mă gândesc la viață, salvare și speranță.
La fel cum în biserică, glasul divinității este preotul sau pastorul, al cărui har și responsabilitate este îndrumarea oamenilor spre mântuirea sufletului, în spital, omniprezența, omnisciența și însăși mâna lui Dumnezeu este transpusă în dibăcia, cunoștințele și darul medicului care își sacrifică parte din viață… pentru viață.
În aceste zile de sărbătoare, în aceste momente care sunt dedicate familiei și oamenilor dragi, medici de pretutindeni sunt eroii fără mantii, dar cu halate albe, care salvează vieți, schimbă destine sau, cel puțin, oferă speranță.
În acest moment când noi ciocnim ouăle roșii, undeva, un pacient în stare critică este resuscitat, unui pacient în stare terminală îi este îngrijită suferința, unui copil îi sunt șterse lacrimile în camera de gardă, în brațele mamei. În tot acest timp și fără oprire, activitatea medicală îți dedică toate resursele în folosul multor pacienți care și-ar dori să fie acum în locul nostru, în liniștea și căldura casei.
De-a lungul timpului, medicul a fost personajul principal din scenariul multor dezastre și multor miracole
În războaie, epidemii, pandemii și lagăre, soldații neclintiți din frontul vieții au fost oamenii din personalul medical. În același timp, în spatele vieților redobândite, în spatele noilor vieți aduse pe pământ și în ultimele clipe ale multor alte vieți, tot cadrele medicale sunt pilonii care oferă siguranță, demnitate, bucurie și onoare, renăscând odată cu fiecare pacient recunoscător și stingându-se, puțin câte puțin, cu fiecare viață pierdută.
Pentru că legea firii se află în ADN-ul fiecăruia dintre noi, nu există eveniment, trist sau fericit, care să nu lase o amprentă asupra conștiinței și asupra sufletului, oricât de puternici și antrenați am fi, și oricât de obiectivă ar fi aparența.
Indiferent de domeniul în care activăm, indiferent de personalitatea noastră și indiferent de obiectivele pe care le stabilim în parcursul vieții noastre, trebuie să fim conștienți că, în diferite măsuri, viețile noastre se întâmplă cu și pentru oameni …
și dacă ajungem să realizăm că oricât de solitari considerăm că suntem sau ne-am dori să fim, omul este cel care ne face viața mai frumoasă, practic, vom înțelege că iubirea, puterea, succesul și liniștea reprezintă o continuă muncă de echipă între noi și oamenii pe care îi primim în viețile noastre.
În amintirea oamenilor pe care oricât de strâns i-am fi ținut în brațe, voit sau nu, au plecat de lângă noi, și în cinstea celor care ne strâng cu multă căldură, acum, în brațe, vă îndemn cu hotărâre: Prețuiți Viața!
Sărbători fericite alături de toți cei dragi!
Hristos a înviat!