Îl ascultam, zilele trecute, pe stimatul domn Nicușor Dan, care se pare că e încă primar al Capitalei (asta doar pentru că nu a ajuns încă președintele țării, ca să își extindă viziunea cum nici n-ați visat…), cum se plângea de faptul că Guvernul nu respectă voința bucureștenilor, exprimat, spune dumnealui, prin referendum, ca banii orașului să fie direcționați către Primăria Generală și nu către primăriile de sector. Pentru că e anormal, spune tot dumnealui, ca bugetul de sector să fie de trei, ba chiar de cinci ori – acum, mai mare decât bugetul marii Primării pe care cu antitalent o conduce.
Eu am mai scris despre asta, dar nu sunt sigură că m-a auzit cineva. Faptul că domnul Dan a organizat, practic, cu ocazia alegerilor parlamentare recente, un fel de sondaj de opinie adresat bucureștenilor, cu privire la câteva aspecte pentru care, se pare, avea nevoie de niște sfaturi de la oameni avizați – adică de la noi, oamenii de rând, nu înseamnă că a organizat un referendum. Un referendum, într-un stat normal, se organizează la nivel național, nu într-un singur oraș, pe o singură stradă, la o singură stație de troleu. Un referendum, de altfel, costă foarte mult.
Domnul Dan a făcut o economie uriașă, strecurând cele trei-patru întrebări, care îi vizau direct interesul propriu de primar al Capitalei, printre buletinele de vot pentru alegerile parlamentare, plătite de stat, adică de oameni.
Deci eu, dumneavoastră, el, ea, am plătit, din banii de contribuabil, așa-zisul referendum pe care acum nu-l respectă nimeni. Niciun guvernant, niciun prim-ministru, niciun primar de sector. „Voința a 500.000 de bucureșteni a fost ignorată!”. Eeeeee, păi și dacă ar fi așa, câte voturi n-au fost ignorate în țara asta! Câte voințe n-au fost încălcate! Câte idei n-au rămas agățate undeva, între pomul uscat și cel roditor! Și câtă ipocrizie, tocmai la domnul primar, să strige asta sprijinit de un pupitru trecător!
Domnul Dan, pentru că altfel nu știu cum să-l strig, e primul care nu a respectat niște voințe constituționale, privind organizarea unui referendum real. Acum, că sunt bani prea puțini la Capitală, o fi adevărat. Că sunt bani prea mulți la sectoare, n-aș crede, pentru că nu le văd înflorind, nu le văd crescând, nu le văd construind mari proiecte de modernizare și infrastructură. Revolta, însă, continuă.
Dar cu voința bucureștenilor, peste 500.000, garantez!, de a avea un oraș care să nu pară scăpat din războaie, cum rămâne? Cu voința acelorași bucureșteni de a putea ajunge cu mașina de la Unirii în Militari sau din nordul orașului înspre Berceni în mai puțin de o oră, o oră și jumătate, uneori chiar două!, cum rămâne? Dar cu voința bucureștenilor de a avea niște școli sigure și dotate pentru copiii lor și, dacă se poate, și niște instituții de cultură reabilitate și puse în lumină, cum rămâne? Dar de suprema dorință a tuturor bucureștenilor de a avea acces la apă caldă și căldură, că tot s-a întors iarna, cum rămâne, domnule Nicușor Dan? Cum rămâne?
Boli fără leac pe stoc
Dacă ar mai conta și cultura…
Ziua Prințesei
Dărâmați „statuia” Popovici!
După ce se ridică şi ceaţa…